Test de consum cu Renault Kadjar 1.6 diesel: o nouă luptă cu consumul declarat

Automarket a realizat un test de consum cu noul Renault Kadjar 1.6 dCi în varianta 4x4. Ca de obicei, ne-am propus să depășim în condiţii reale de trafic valoarea consumului anunțată de producător.

Automarket a primit la test un Renault Kadjar 1.6 dCi pentru o perioadă de o lună. Primul lucru pe care l-am făcut cu SUV-ul francezilor, înainte să redactăm un test complet cu varianta testată de noi, a fost să plecăm într-un test de consum. La fel ca în cazul provocărilor anterioare de acest tip, ne-am propus să obținem o valoare cât mai mică în condiții reale, fără să renunțăm la elementele de confort. Pentru ușurința viitoarelor comparații, am realizat testul nostru pe un traseu care ne este mai mult decât familiar, fiind utilizat în cazul tuturor testelor anterioare de acest tip (lista completă e mai jos) și este cunoscut de majoritatea bucureștenilor care s-au dus vreodată pe Valea Prahovei: București-Sinaia-București.

Într-o dimineață caldă de august, am urcat la bordul unui Renault Kadjar 1.6 dCi 4x4 cu transmisie manuală, am reglat aerul condiționat la o temperatură convenabilă și am pornit la drum. În mașină mi-am luat o cafea mare și o sticlă de apă, ca să-mi păstrez mai ușor concentrarea pe distanțe lungi. Pentru amatorii de statistici, am ieșit din București la ora 9:47. Obiectul acestui test a fost să păstrez condiții de confort la bord și să circul în siguranță în timp ce încerc să obțin un consum mai mic decât cel anunțat în cartea tehnică a mașinii. Renault anunță un consum mixt de 4.8 litri la sută și un extraurban de 4.4 litri la sută. Să vedem dacă pot obține o valoare mai bună sau dacă această sarcină îi va rămâne rezervată lui Bogdan, cel mai activ coleg din redacție pe această "nișă".

Provocarea zilei: consum sub 4.4 litri la sută pe București-Sinaia-București

Un cadru înainte de plecarea din București.

Mi-am propus să încerc să dobor consumul extraurban declarat al lui Renault Kadjar 1.6 diesel 4x4. Provocarea pe care mi-am ales-o vine în contextul unui traseu presărat cu șoferi neatenți, diferențe de nivel și localități de tranzit, iar drumul l-am făcut în condiții de trafic normale, în timpul zilei, pentru ca rezultatul să fie cât mai aproape de realitate.

La fel ca la ultimul meu test de consum de la București la munte și înapoi, realizat la momentul respectiv pe traseul București-Brașov-București, m-am folosit intens de indicatorul de conducere ecologică al mașinii pentru a-mi adapta stilul de conducere. Fiindcă testul precedent a fost realizat cu un Renault Clio 4, am avut în față un afișaj economic ale cărui cerințe îmi erau familiare, dar cu trei variabile noi: Kadjar are transmisie manuală, motor diesel, tracțiune integrală decuplabilă și un analizor live de conducere economică, pe când Clio-ul testat în 2014 avea motor benzină turbo, transmisie automată și varianta anterioară a sistemului.

Pe lângă grafica diferită a afișajului, analizorul variantei cu transmisie manuală punctează și schimbările de treaptă, nu doar accelerația și anticiparea, cum făcea sistemul Clio-ului cu transmisie EDC. Asta a însemnat o provocare suplimentară pe traseul de 230 kilometri, pentru că nu mai era suficient să fiu sigur că transmisia a cuplat treapta a șasea încă de la 60 km/h, cum m-am străduit cu Clio 1.2 TCe, ci să aleg eu treapta potrivită pentru fiecare pantă și accelerare în parte, precum și pentru decelerări. Pentru că mersul la consum nu implică doar cuplarea celei mai înalte trepte și rularea cu o viteză redusă.

București-Ploiești:"fundația" unui consum bun

De fiecare dată când plecăm la un test de consum pe DN1, valoarea realizată pe secțiunea de la București la Ploiești e mai bună decât cea anunțată de constructor în regim extraurban. Dacă nu se întâmplă asta, ceva nu este în regulă. Fie nu avem presiunea corectă în anvelope, fie nu suntem atenți când schimbăm treptele sau pur și simplu este prea aglomerat sau conducem prea agresiv. În cazul testului nostru, lucrurile au mers strună pe această secțiune. Cu resetarea jurnalierului fix la ieșirea din București și doar o atingere a pedalei de frână până să ajung în sensul giratoriu din Bărcănești, lucrurile stateau în favoarea mea. Aveam un consum afișat de 3.6 litri la sută, deci cu 0.8 litri mai bun decât ce anunţă Renault. Simțeam că am câștigat deja pariul fictiv cu mine.

Pe parcursul testului meu de consum, am ramas abonat la banda întâi.

După sensul giratoriu din Bărcănești, unde am fost nevoit să mă opresc pentru a ceda prioritate și apoi ca să ridic fotograful pentru a obține câteva cadre de la interior în mijlocul acțiunii, consumul meu a crescut subtil, la 3.7 litri la sută. Eram încă fericit, pentru că "antrenorul" meu de consum, sistemul Renault care notează cât de eco rulezi, a scăzut de la 99 la 94%. Deci mă descurcam bine și scăderea economiei de carburant suferită a avut loc doar din pricina opririlor și a pornirii ceva mai grăbite pentru a reintra în circulație.

Fiecare pornire de pe loc îmi afecta consumul, așa că m-am străduit să mă opresc cât mai puțin.

Am avansat apoi spre Ploiești, unde urma să opresc într-o altă benzinărie pentru a lăsa fotograful în mașina de asistență, un Nissan 370Z Nismo despre care vom vorbi într-un test ulterior, și pentru a continua drumul spre Sinaia. Urcările podurilor de pe centura Ploieştiului și micile opriri au pus amprenta pe consumul meu de carburant, media afișată urcând la 3.9 litri la sută. Acum eram dezamăgit, pentru că aveam un rezultat bun pe care l-am stricat prin graba la ieșirea din câteva benzinării. Poate că aș fi putut să ies mai încet din acestea, dar trebuie să iau în considerare și siguranța mea, așa că prefer să consum puțin mai mult și să nu implic mașina într-un accident pentru că am ieșit prea încet dintr-o benzinărie.

Coada și consumul

Am trecut de Ploiești, eram din nou singur în mașină și accelerasem din nou până la aproximativ 80 km/h după ce am trecut prin toate treptele de viteză. Văd în depărtare marcajele care anunță apropierea unei linii de cale ferată. Încă de când le-am zărit, adică la aproximativ 500 de metri distanță de punctul de trecere "la nivel" - la cât de mult zdruncină mașina acea trecere, nu pot să nu pun ghilimele - am luat piciorul de pe accelerație, am atins ușor frâna și am început să schimb vitezele pentru o frână de motor cât mai lină și mai lungă.

Când să opresc, crezând că urmează să aștept să treacă șoferii din față cât mai încet peste calea ferată, văd că sunt în funcțiune semnalele luminoase care anunță coborârea barierei și trecerea trenului. Mi-am zis "Gata, până aici mi-a fost, am eșuat". Am oprit motorul, nu înainte de a coborî geamul de pe partea mea.

Așa arată afișajul sistemului de analizare a regimului de condus al lui Renault Kadjar.

A început așteptarea la calea ferată. Traumatizat după prea multe opriri la trecerea la nivel din Pipera și de la Gara Obor (uneori prinse ambele în aceeași zi), deja mă pregăteam psihologic pentru o așteptare lungă, presărată cu temperaturi caniculare. Aveam doar o apă minerală de jumătate de litru la bord și deja nu mai era rece, așa că așteptarea mea putea să fie o corvoadă. Dar am avut noroc. Am stat vreo trei minute până a trecut trenul, cu tot cu coborârea barierei. Am scăpat ușor. Ultima dată când am prins trecerea trenului la acea barieră am stat zece minute pe loc. Norocul meu că nu făceam atunci un test de consum!

Un test de consum îți pune la încercare răbdarea, oricât de calm ai fi.

Din păcate pentru mine, oprirea la coadă și urcarea la viteza de 70-80 km/h într-un ritm mai accelerat decât mi-aș fi dorit - eram presat din spate de coloana oprită la barieră - mi-a adus o nouă creștere a valorii afișate în bord. Kadjar îmi arăta 4.0 litri la sută. Și nu scădea, pentru că începea urcarea spre Sinaia.

Am tot avansat, în speranța că mașina "uită" că ne-am oprit și începe din nou să fie ultraeconomică. A urmat o ușoară creștere a consumului instant în timp ce mergeam pe teren plat la prima impresie vizuală, după care am intrat în Băneşti, înainte de Câmpina, cu un consum mediu de 4.3 litri la sută. Eram totuşi încă sub nivelul anunțat de Renault pentru regimul extraurban, deci dispoziția mea era favorabilă. La ieșirea din Bănești, am prins o porțiune de coborâre și am putut să cresc viteza de rulare fără să mai accelerez.

O nouă creștere a consumului la sosirea în Sinaia

Ieșind din Comarnic, deja îmi imaginam eșecul acestui test, pentru că aveam 4.6 litri la sută consum afișat la bord. Până la Sinaia, a crescut la 4.7 litri la sută. Am sosit lângă cazinoul din Sinaia la 11:46, adică la o oră și 59 minute distanță de momentul ieșirii din București pe DN1. Cât am mutat mașina pentru poze, consumul a urcat la 4.8 litri la sută. Eram foarte dezamăgit de mine și de rezultatul obținut. pe lângă asta, indicatorul folosit de Bogdan la testul său cu Civic de săptămâna trecută era ocupat de un camion și nu am putut să recreez cadrul de sosire în Sinaia în același loc.

La sosirea în Sinaia.

Întoarcerea spre București fără vânt la pupă

Colegii m-au încurajat la plecarea din Sinaia: "Hai, că n-a fost rău. De aici drumul este în coborâre și o să vezi cum scade consumul până ajungi". Am început să cobor și visul mi s-a năruit încă la ieșirea pe centura orașului Sinaia, când un autocar cu numere turcești nu mi-a cedat prioritate și am fost nevoit să frânez mai tare decât îmi doream. Mi-am păstrat calmul și am avansat în spatele său, iar lucrurile începeau să-mi redevină favorabile. Am stat foarte puțin la stopul aferent celor care vin de pe centura orașului și vor să intre înapoi pe DN1 și, până să ies din Sinaia, consumul a scăzut la 4.7. Începea munca de recuperare.

N-am zăbovit prea mult în Orașul Regelui, pentru că mă aștepta coborârea spre București.

Am văzut versiunea vie a expresiei "conduci ca o băbuță". 

Pe măsură ce avansam, consumul scădea în continuare, dar aveam o mică problemă: o şoferiţă în vârstă s-a postat pe coborâre în fața mea și conducea cu viteza melcului. În linie dreaptă abia depășea 60 km/h, iar virajele erau abordate cu frâna apăsată în prealabil și menținută până la viteza fulminantă de treizeci și ceva de kilometri pe oră. Fierbeam. Nu aveam loc să depășesc fără să calc accelerația la podea și vedeam cum se formează o coloană în spatele meu. Consumul meu ar fi putut să scadă și mai mult dacă nu prindeam o mașină lentă în față și tot visam la momentul în care voi depăși Yaris-ul din faţa mea. Chiar și așa, consumul meu a scăzut la 4.4 litri la sută în Breaza, când panta coborârii începea să se atenueze.

Când mergi la consum, e bine să te obișnuiești cu ideea că vei fi depășit de aproape toată lumea. Și că toţi îți vor frâna în față fără vreun motiv imediat după ce te-au depășit.

Drumul s-a lățit la două benzi pe sens și n-am ratat ocazia să accelerez ușor și să depășesc maşina care mă ţinea în spate de vreo 15 kilometri. Singurul lucru pe care doamna respectivă îl făcea bine era păstrarea ambelor mâini pe volan la 9:15, dar nu avea farurile aprinse, frâna în viraje și conducea mult prea încet pentru o mașină modernă aflată pe drumurile anului 2015. Doar fiindcă mergi încet nu înseamnă că ești un șofer sigur.

Depășit de definiția cuvântului lent

Am revenit în Bănești cu același consum cu care am intrat cu câteva ore înainte, 4.3 litri la sută. Eram încântat deja, pentru că eram din nou sub consumul extraurban anunțat de fabricant pentru această variantă de motorizare. Am tot avansat și mi-am permis în repetate rânduri să urc viteza peste 80 km/h. Nu de alta, dar când te depășește un camion cu remorcă al Poștei Române, un monument de lentoare în secolul XXI, e clar că mergi prea încet.

Odată ce drumul s-a îndreptat, m-am trezit că m-a depășit doamna cu talonul de pensie în buzunar. Nu de alta, dar conduceam cu vreo 80 km/h pe drum întins, extraurban, așa că șoferița în etate a strâns tare de volan și a călcat pedala la fund, atingând vreo 90 km/h, și m-a depășit prin aspirație, mai ceva ca la NASCAR. Vestea bună pentru mine este că, la 12 kilometri de Ploiești, aveam consumul scăzut la 4.2 litri la sută.

După câteva de ore de mers la consum, devii o persoană ușor de enervat. În imaginea alăturată, eram la început de drum și binedispus.

Satisfacțiile întoarcerii și rezultatul

La calea ferată buclucașă am revenit victorios cu un consum de 4.1 litri la sută. Mult mai bun decât speram. Dar am rămas motivat și am zis că pot împinge mai departe. Trecut de Ploieşti, consumul meu a scăzut la 4.0 litri la sută. În plus, nu mă durea nimic și eram relativ bine dispus. Am reușit chiar să depășesc din nou maşina şoferiţei care m-a "urmărit" tot drumul, plus câteva camioane. Deja lucrurile nu aveau cum să fie mai bune pentru testul meu de consum.

Am oprit la câteva zeci de metri de la marcajul care anunță intrarea în București.

Sau cel puțin așa am crezut până când am ajuns în Balotești. Consumul a scăzut la 3.9 litri la sută. Planul meu din acel moment a fost să conserv valoarea rezultată și să lucrez puțin la creșterea vitezei medii pe întreg traseul, care era situată la puțin peste 63 km/h. Obiectivul următor era să gasesc un loc bun în care să pot opri și să fac o poză reprezentativă pentru intrarea în București: un reper ușor de recunoscut, dar facil de oprit lângă el fără a bloca circulația sau a pune pe cineva în pericol.

Prețuri Renault Kadjar în România: SUV-ul compact al francezilor pleacă de la 18.200 de euro

Ultimii kilometri s-au dus repede, am trecut de Otopeni fără nicio grijă și a venit podul de intrare în București. Într-o lume ideală, aveam mașina de asistență în spate și fotograful nostru prindea câteva cadre cu Renault Kadjar la intrarea triumfătoare în Capitală. Nu s-a nimerit așa, eram pe cont propriu, așa că am căutat un loc în care să opresc. După coborârea de pe podul de deasupra Centurii Bucureștiului am "ochit" o alveolă dublă care încadra o benzinărie.

Renault Kadjar la intrarea în București.

Prima grijă a fost să opresc pentru a putea realiza o poză de sfârșit de test cu afișajul computerului de bord. Apoi, să amplasez mașina în spațiul limitat fără să încurc circulația și să prind câteva cadre cu triumful meu asupra consumului declarat.

Am reușit să parcurg traseul București-Sinaia-București cu un consum de 3.9 litri la sută, cu 0.5 mai puţin decât ce anunţă producătorul. Pe cei aproape 230 de kilometri parcurși am avut o viteză medie de 64.8 km/h și am consumat 9.1 litri de motorină. Scorul meu ecologic la final a fost de 92/100, deloc rău având în vedere câți șoferi m-au forțat să reduc viteza brusc și câte hopuri am avut pe traseu. Bonus: am ajuns în București înaintea bunicuței. Tot pentru amatorii de statistici, am oprit la punctul de final din București la 13:39, la o oră și 39 de minute de la plecarea din Sinaia, ceea ce urcă timpul întregii călătorii la trei ore și 38 de minute.

Așa arată indicatorul de conducere economică al lui Kadjar la finalul testului de consum.