Test de consum cu Honda Civic 1.6 diesel: doar 2.9 litri pe ruta București-Sinaia-București
Când am plecat în acest test de consum, nu ne-am închipuit că o să depășim pragul psihologic de 3 litri/100 de kilometri. Honda Civic și al său 1.6 i-CDTi ne-au demonstrat însă că se poate.
Automarket a înțeles preocuparea societății moderne pentru mașinile care presupun un buget redus la orice deplasare. Am tot căutat acele pipete care îți pot oferi satisfacția unui consum extrem de mic și, implicit, un buget minim pentru alimentarea mașinii.
Așa s-a născut un serial pe care subsemnatul, un refractar al acestui trend TV din ultimii ani, a început să îl îndrăgească. Un serial care presupune teste de consum realizate pe traseul București-Brașov-București și, mai nou, pe ruta București-Sinaia-București.
Dacă privim în urmă, am reușit să adunăm o colecție generoasă de teste de consum în trafic real, unele care doboară recorduri, altele care demonstrează contrariul cifrelor înscrise în fișa tehnică a mașinii:
Anul testului de consum |
Mașina testată |
2008 | Volkswagen Polo BlueMotion |
2009 | Opel Insignia EcoFlex |
2010 | Toyota Prius |
2011 | BMW Seria 1 |
2013 | Ford Fiesta |
2013 | Mazda3 |
2014 | Renault Clio |
2014 | Porsche Cayenne |
2015 | Honda CR-V |
2015 | Opel Ampera |
Serialul testelor de consum a continuat cu un nou model Honda și o nouă provocare ambițioasă. Honda Civic facelift se laudă cu unul dintre cele mai economice motoare diesel din segment: 1.6 i-CDTI de 120 de cai putere, cu un consum mediu de numai 3.6 litri/100 de kilometri. Pe noi ne-a interesat însă valoarea extra-urbană de 3.3 litri/100 de kilometri, aproape imposibil de atins în condiții normale de trafic.
Imposibil pentru cei care nu cred în provocări, dar cât se poate de posibilă pentru cei doi ingineri Honda care au reușit un consum incredibil cu același motor, dar instalat pe un Civic Tourer.
Honda Civic Tourer a stabilit un record mondial de consum: doar 2.8 litri/100 de kilometri
Poezia cifrelor înlocuiește poezia emoțiilor unui test de consum
Ambiționat de performanța celor doi temerari Honda, și dornic să probez măcar cei 3.3 litri/100 de kilometri înscriși în cartea tehnică, am ”furat” un Civic testat în trecut de colegul Sebastian și m-am înscris pe lista celor care folosesc DN1 pe ruta București-Sinaia și retur.
Cei familiarizați cu testele mele de consum anterioare știu că de obicei scriam o poezie în care încercam să împachetez frumos stările pe care le traversezi în timpul unui test de consum. Frustrare, extaz, epuizare, cedare nervoasă, toate au fost acolo și de această dată, pe parcursul celor 220 de kilometri de traseu.
De această dată însă, poezia stărilor de agregare ale temperamentului va fi înlocuită de o poezie a cifrelor, a datelor exact, a numerelor. Asta pentru că Honda Civic este prima mașină care trece de un prag psihologic. Dar să o luăm cu începutul.
București-Ploiești bate mereu cifrele oficiale
Am pornit, ca de fiecare dată, de la aeroportul Otopeni. Încet, ocupând cât mai discret prima bandă. Am pronit de la 7 litri/100 de km, atât cât indica computerul în momentul resetării. Când lăsam în urmă pasarela smulsă de la Tâncăbești deja scăzusem sub 4 litri/100 de kilometri și ne apropiam de acel imposibil 3.3 l/100 km.
De cele mai multe ori, constructorii anunță consumuri greu de atins în condiții reale de trafic. Însă, ca un făcut, bucata de DN1 București-Ploiești reușește mereu să confirme cifrele oficiale și chiar să le depășească. Nu e de mirare că în sensul giratoriu care ne-a aruncat către Centura Ploieștiului reușisem deja un 3.0 litri/100 de kilometri. Asta în condițiile în care deasupra noastră se turnau 37 de grade, iar aerul condiționat fixat pe recirculare trăgea să răcească habitaclul.
Care este drumul Golgotei?
Greul abia acum urmează. Dacă pe centura Găzarilor reușesc să sar la 3.1litri/100 de km, bucata de asfalt a Drumului Național 1 până la Bănești este cruntă pentru mine. Acolo se năruie tot ce am construit până atunci, pentru că valoarea consumului instant afișat de computerul de bord oscilează precum acul unei busole atunci când apropii un magnet.
Urmează apoi o urcare dificilă către Sinaia, cu multe serpentine și de cele mai multe ori o coloană nesfârșită de mașini care frânează fix atunci când răsuflai ușurat pe singura coborâre care ți-ar mai fi reglat conturile. Te simți precum un Sisif, obligat să urce Muntele Athos. Totul se desfășoară lent, însă primul indicator al orașului Sinaia parcă injectează adrenalină în venele tale și ale mașinii. Un 3.5 litri din care speri să tai nemilos la coborâre.
Coborârea din Orașul Regal și plictiseala
După o scurtă pauză de dezmorțire și câteva fotografii furate pe străzile orașului reședință regală, ne înscriem pe centură cu greu, într-un trafic la care nu ne-am fi așteptat în cursul săptămânii. Coborârea se fluidizează însă, iar cei 3.5 litri încep să scadă. Greu. Dar constant.
Cu butonul Econ, apăsat încă de la plecare, Civic încearcă să îți sugereze momentul oportun pentru schimbarea treptelor de viteză. Îl ascult cu sfințenie, ba câteodată fac și exces de zel. Dungile verzi afișate de computerul de bord îmi spun că sunt cât se poate de eco. Dacă se albăstresc înseamnă că forțez prea tare pedala de accelerație sau nu sunt în treapta de viteză corespunzătoare.
Jocul culorilor și sudoarea rece de pe frunte, deși înăuntru sunt 22 de grade constant, contractă timpul până la Ploiești. Am reușit un 3.1 litri/100 de kilometri până aici, dar visez la acel 3.0 pe care l-am obținut la dus. Pe ultima bucată de drum apare dușmanul numărul unu al testelor de consum: plictiseala. O mai alungi cu o poveste și te trezești la 3.0litri/100 de kilometri. Misiune îndeplinită!
Acul rezervorului începe să se miște
Te relaxezi puțin, își trosnești oasele, viteza scade undeva la 75 de km/h. Mai caști gura la viața satului românesc, mai butonezi radio-u ul care îți transmite reclama unui service auto din Buzău. De parcă ai avea nevoie. Constați apoi cu stupoare că acul rezervorului abia acum începe să se miște iar autonomia, după aproape 200 de kilometri parcurși, este de 900 de kilometri.
Pierdut în calcule și autonomii fantasmagorice, un 2.9 litri/100 de km te readuce în simțiri ca o pereche zdravănă de palme. Se poate! Se poate să scazi sub acel prag blestemat de 3.0 litri/100 de kilometri. performanța inginerilor Honda este, parcă, mai aproape. Nu mai pare imposibil. Sunt extaziat că am descoperit mașina care îți poate afișa un consum extraurban care să înceapă cu cifra 2.
2.9 litri/100 de kilometri. Atât.
Puțină încordare, o atenție mai mare la apăsarea pedalelor și intrăm în Otopeni cu acest nesperat 2.9. Trag pe dreapta, facem poza doveditoare și răsuflu ușurat. Timpul traseului este de aproape trei ore și 30 de minute, iar viteza medie indică 63 de km/h pe ultimii 220 de kilometri.
2.9. E acel gust dulce al victoriei în minutul 90, acel gol care vine de nicăieri și tranșează soarta partidei. Honda Civic facelift a dovedit că se poate. Și sunt sigur că mai avem pe aici, pe undeva, pe piața mașinilor noi din România, și alți eroi anonimi care pot înscrie un consum mai mic de 3.0 litri/100 de kilometri. Trebuie doar să avem răbdarea de a-i descoperi.
la ce turatie ati mers in majoritatea drumului si la ce turatie ati schimbat treptele de viteza?