REPORTAJ: Test de consum cu pipeta bavareză

Reportajul următor se adresează celor care credeau că un motor pe benzină nu poate fi un campion de consum. Am provocat la cumpătare un BMW 118i pe circuitul Serreş din Grecia şi iată ce a ieşit.

În urmă cu fix doi ani mă urcam la bordul unui Opel Insignia EcoFlex şi luam parte la un test de consum inedit, creat pentru jurnaliştii români. Îmi aduc aminte şi acum de noaptea pe autostradă, petrecută într-o maşină rece, într-o linişte de sfârşit de lume, rulând cu 70 de km/h. A urmat apoi o finală disputată cu deznodământ fericit.

În ultimii doi ani am simţit lipsa unui astfel de concurs, aşa că vă închipuiţi bucuria atunci când am fost invitat să repet experienţa. De această dată invitaţia a venit de la BMW şi a presupus un zbor dincolo de graniţele ţării.

Liniştea dinaintea "furtunii"

Aventura a început într-o după-amiază ceţoasă, săptămâna trecută, într-o aripă uitată de lume a aeroportului Otopeni, pe ritmul colindelor de sezon. O cursă Tarom în care abia aveai loc să arunci un ac şi o aterizare "sănătoasă" pe aeroportul din Salonic. Mai apoi un BMW Seria 5 şi un şofer grec care ne-a dus încet, cu mult sub limita de viteză, către Serreş. Seara toţi am meditat la ceea ce aveam să găsim a doua zi pe circuitul din apropiere. Fiecare şi-a făcut o strategie pe care plănuia să o pună în aplicare. Nimeni nu a suflat însă o vorbă şi a preferat să discute despre fotbal, despre mâncare despre salariile grecilor.

În ziua concursului organizatorii ne-au înşirat pe pistă încă din zori, pentru a avea timp să ne punem la curent cu regulile concursului. Cu ochii umflaţi de somn am făcut o scurtă recunoaştere şi apoi ne-am aflat ordinea intrării în concurs. În cazul meu, abia peste 3 ore.

Aşa că am pus mâna pe un 120i Coupe şi am pornit pe câteva drumuri sinuoase din jurul localităţii care datează încă din secolul 5. Asfalt prost, multe animale, câini vagabonzi şi un peisaj sterp, fără nimic fascinant. Chiar şi aşa tot am ratat un viraj şi am fost nevoiţi să dăm "Kalimera" unui grec dintr-un tractor pentru ceva indicaţii preţioase.

Ne-am întors la timp pe circuit şi am sorbit un suc de portocale şi ceva ponturi de la cei care se aflaseră deja la volanul maşinii de concurs.

Cine e maşina de concurs?

Testul de consum l-a avut în prim plan pe noul BMW Seria 1 în versiunea 118i. Motorul pe benzină, de 1.6 litri, oferă 170 de cai putere şi un cuplu motor de 250 Nm, resimţit pe o plajă de turaţii incredibil de generoasă: între 1500 şi 4500 rpm. Ceea ce promitea hatchback-ul bavarezilor era un consum impresionant, de numai 5.8 litri în regim mixt. Provocarea? Bateţi acest consum într-un timp cât mai scurt.

Un grec stabilit în Salzburg ne-a explicat într-o engleză descifrabilă regulile concursului: 7 ture de circuit. Dintre acestea, doar şase vor fi cronometrate, ultimul fiind destinat exclusiv obţinerii unui consum cât mai mic. Ponturi: evitaţi folosira oricăror instalaţii ce ar putea solicita motorul, folosiţi mişcări cât mai discrete ale direcţiei asistate, alegeţi o rulare constantă şi apăsaţi uşor pedala de acceleraţie.

România avea să se bată în a doua serie de concurenţi, cu Slovenia şi Cipru. Cel mai bun consum al zilei primea 20 de puncte şi cel mai bun timp 10 puncte. România a fost reprezentată de patru jurnalişti la testul din Grecia. Fără îndoială am fost ţara cu cea mai mică medie de vârstă, pe jumătatea celei înregistrate de jurnaliştii sloveni.

Prima regulă: închide orice consumator de energie

Al treilea din grupul nostru, am asistat cu atenţie la pregătirile de dinaintea testului de consum. Asistenţii BMW au turnat benzină în rezervor cu o unitate de măsură, până la o limită vizibilă. Toate informaţiile computerului de bord au fost resetate. Am pus comanda luminilor pe 0. Inutil, pentru că LED-urile au funcţionat automat.

Am setat apoi modul de rulare Eco Pro şi am pornit motorul. Levierul transmisiei automate cu 8 trepte a coborât rapid în modul secvenţial şi am pornit în ritm de melc. Am trecut de celula cronometrului şi ceasul a început să ticăie. Primul viraj la stânga abordat cu 60 km/h. Caut trase largi pentru a folosi cât mai puţin direcţia. Piciorul apasă uşor pe pedala de acceleraţie. Cineva a pus acolo un cui şi fiecare apăsare doare.

Linia consumului instant urcă încet. Ce bine e când eliberezi acceleraţia şi totul revine pe zero. Potrivesc degetul mare pe acceleraţie. Viteza medie creşte uşor la peste 55 km/h. Primul tur? Puţin peste trei minute. Nu e bine deloc. Alţii au făcut 16 minute pe toate cele şase tururi. În ritmul ăsta o să fiu un fel de "Captain Slow". Nu-i nimic. Mereu mi-a plăcut de James May.

Calci acceleraţia cu grija cu care calci pe gheaţă

Al doilea tur trece pe nesimţite, cu aceleaşi viraje largi. Mâna dreapta selectează vitezele. Piciorul începe să se regleze. E ca şi cum aş călca pe un lac îngheţat în luna martie. Totul e înşelător. În faţa ochilor îmi apare obsesiv liniuţa consumului instant. Trece şi turul trei apoi vine turul patru. Fotograful evenimentului mai apare de după un viraj să facă o poză. E prea linişte. Nu se aude decât zgomotul cauciucului pe asfaltul zgrunţuros.

Mă trezesc din starea de hipnoză. Mă uit la ceas. Au trecut deja 15 minute. Nu am nici o şansă să scot un timp bun. Rămânem la ideea de la care am pornit: consum cât mai mic. O voce gâjâită mă anunţă că am intrat în ultimul tur. Afară sunt 15 grade, însă în interior e deja cuptor. Sudoarea e rece, piciorul drept devine mai încordat, mâna nu se dezlipeşte de schimbător. Ultimul tur. Kilometrajul indică doar 40 km/h însă media consumului nu scade. Ceasul s-a oprit. Un steag roşu îmi indică că trebuie să intru la boxe.

James May ar fi invidios pe timpul meu

Mă opresc în faţa unui asistent BMW care parchează maşina şi apoi se pregăteşte de măsurători. Completează cantitatea de carburant din rezervor şi apoi măsoară ceea ce a rămas în recipient. Adună apoi cu media de consum: 5.5 litri la 100 de kilometri. O ecuaţiel complicată, calculatp nemţeşte după vreo câteva minute: 1.242 litri consumaţi. Timpul de concurs: 21 de minute 9 secunde. James May ar fi invidios.

E cel mai bun consum al echipei româneşti, însă urmează Andrei Nan. Urc în sala de conferinţe şi mă uit cu oarecare satisfacţie pe tabelă. Numele meu apare pe locul doi. O vechea zicală latină zicea însă: "Sic transit gloria mundi". Nan scoate cel mai bun consum şi un timp rezonabil. Preia şefia clasamentului. Slovenii îşi muşcă degetele. Nu înţeleg care e secretul. Nici noi. Cert e că organizatorii ne felicită, semn că am făcut o impresie bună.

După un prânz pe fugă ne luăm rucsacul în spinare şi ne îmbarcăm în maşinile gata să ne expedieze la aeroport. Lăsăm în urmă un circuit care nu înţelege ce i s-a întâmplat. Unde sunt motoarele turate, zgomotul infernal, cauciucul topit pe asfalt, urmele de frână, zguduirea vibratoarelor? Prea multă linişte, prea mult calm, prea puţină benzină consumată.

Rezultate finale: doar locul 22

Săptămâna asta au venit şi rezultatele. Se pare că vecinii bulgari, sosiţi în zilele următoare, au luat şi prima şi a doua treaptă a podiumului. Eu am ajuns tocmai pe locul 22. România a fost însă mai bine reprezentată de Andrei Nan, locul 6, şi Andrei Ştirbu, locul 17. Am trecut la mare distanţă de premiul cel mare, o excursie la Munchen, în inima BMW. Ne consolăm cu o experienţă neobişnuită, plină de suspans derulată în "slow motion".