REPORTAJ: Haosul dulce de la Goodwood

În fiecare an, pe un domeniu cam cât un judeţ din România, un lord excentric organizează cel mai mare eveniment auto din Marea Britanie. Anul acesta am gustat şi noi o bucată din haosul dulce al manifestării care depăşeşte în fast orice salon auto.

Înghesuit pe al treilea rând de scaune al unui Ford S-Max, cu ochii lipiţi de somn. Aşa începe dimineaţa de sâmbătă, într-o maşină închiriată de Michelin, care se afundă în ceaţa unei dimineţi răcoroase, pe şoselele cu o singură bandă. Domeniul Lordului March este impresionant. Ai crede că e cât judeţul Mehedinţi. Păduri dese şi fâşii nesfârşite de gazon cu iarbă crudă, tunsă parcă fir cu fir.

Deşi soarele nu şi-a intrat încă în drepturi, coloanele de maşini încep deja să se formeze. Aston Martin DB9, Porsche 911, Ferrari F430 sunt doar câţiva dintre colegii cu care ne întâlnim în trafic. Ecusonul lipit în geamul maşinii, care se încăpăţânează să circule pe stânga cu o naturaleţe fantastică, ne aduce pe un drum lăturalnic, destul de prăfuit.

Acalmia din habitaclu este tulburată de sunetul unor motoare. Prin geam, undeva sus, printre copaci, se zăresc mai multe maşini de raliu. Spiritul Festivalului de Viteză de la Goodwood începe să se facă simţit. Când se răresc copacii, zăreşti şi primii baloţi de paie care străjuiesc circuitul de macadam. Un nou de praf se ridică în spatele unui Skoda Fabia S200, semn că piloţii au de muncă dis-de-dimineaţă.

Michelin a adunat toate supercarurile momentului

Maşina ne debarcă tocmai în inima Festivalului, acolo unde Michelin a gândit o strategie de marketing foarte bună. Sub două pavilioane generoase, francezii au asigurat găzduire pentru cele mai tari supercaruri ale momentului. E greu să te strecori printre atâţia oameni curioşi, care au ocazia de a admira de aproape bilete de acces, cu sute de cai putere, în fieful unor destinaţii ca Monte Carlo, Nisa, Cannes.

S-au înşirat aici Spyker C8 Aileron, Pagani Huayra, supercarul spaniol GTA Spano, Gumpert Apollo, Koenigsegg Agera R, RUF CT3, Lamborghini Aventador Roadster şi Ferrari F12 Berlinetta. Nu au lipsit nici exemplarele unicat şi nici conceptele. Este vorba despre Ferrari-ul SP12EC dedicat lui Eric Clapon şi evaluat la 3 milioane de lire şi despre conceptul Aston Martin CC100.

După ce îţi clăteşti retina cu formele exotice procurate de Michelin pentru a sătura pofta fanilor avizi de frumosul auto, ai şansa să te rătăceşti. Problema principală la Goodwood? Trebuie să te organizezi extrem de bine pentru a nu rata piesele esenţiale. Am încercat pe cât posibil să nu mă pierd în detalii, dar recunosc că weekendul nu mi-a fost de ajuns pentru a bifa totul.

Nelson Piquet, un pui de somn în monopost

O să încep însă cu vizita în pavilionul dedicat acelor maşini care au scris istorie în motorsport. Sunt atât de multe piese de muzeu, încât aparatul foto declanşează aproape necontrolat. Nu e de mirare că doar aici am strâns aproape 800 de fotografii. Printre maşinile care se încălzesc ai şansa să zăreşte, umblând precum un stup cu albine roind în jurul lui, nume mari. Nume cu greutate. Nume pe care le pronunţi şi îţi vin în cap curse legendare, depăşiri spectaculoase şi accidente la viteze ameţitoare. La Goodwood regula este simplă: vrei piloţi faimoşi, te uiţi după oameni adunaţi într-un cerc. Aşa s-a întâmplat şi cu Carlos Sainz, care a trecut în fugă pe lângă mine, aşa s-a întâmplat şi cu Jackie Ickx.

Singurul pe care l-am prins odihnindu-se a fost Nelson Piquet. Brazilianul a stat zeci de minute în monopostul său Brabham BMW BT52, la 30 de ani după ce a devenit primul pilot de Formula 1 care câştiga campionatul folosindu-se de un motor turbo, gândit de bavarezi. Cu ochii închişi, Piquet Senior încerca să fure un somn scurt între huruitul metalic al motoarelor şi aparatele foto care încercau să-l imortalizeze. Din când în când, fiul său, Nelson Piquet Junior, avea grijă să-l mai ţină treaz cu câteva cuvinte.

De vorbă cu Jackie Ickx şi Riccardo Patrese

Am însoţit monopostul Brabham până în zona în care maşinile se pregăteau să intre pe circuitul de 1.87 kilometri de la Goodwood. O urcare însoţită întotdeauna de aplauze şi de mii de fotografii. Printre viitorii concurenţi, unii mai cărunţi, alţii tineri şi în curs de afirmare, cum este Adrian Sutil, i-am zărit şi pe celebrii Riccardo Patrese şi Jackie Ickx. Primul dintre ei a stat mult de vorbă cu publicul, a dat autografe şi chiar a stat la fotografii. Maşina sa de concurs, un BMW M1 Procar, a purtat culorile diviziei de motorsport BMW.

Jackie Ickx a preferat să nu coboare din maşină. A semnat câteva autografe şi a zâmbit oarecum forţat de împrejurări. A mulţumit însă pentru încurajări. După ce le strângi mâna unor asemenea oameni, şi stai puţin de vorbă cu Renee Arnoux, veteran al Formulei 1, cu 12 sezoane la activ, te pierzi uşor în puhoiul de lume care se scurge pe lângă tine.

Atmosfera relaxată de la Goodwood

Încerci să realizezi ce cauţi acolo şi te copleşeşte importanţa evenimentului. Ai vrea să povesteşti cuiva, să râzi, să strigi în gura mare, dar toţi în jurul tău ar face acelaşi lucru. Te mulţumeşti cu un zâmbet în colţul gurii.

Pe iarba de la Goodwood, la poalele statuii închinate lui Porsche 911, o mare de oameni stă pe iarba care a început deja să se usuce. Unii stau la mese şi sorb o cupă de Veuve Clicquot, răcită în frapiere roz, adulmecând mirosul de pneu ars şi ciulind urechea la orice sunet venit de pe pistă. Doi bătrâni îndrugă verzi şi uscate tolăniţi pe aceeaşi peluză urcată, în vreme ce o mamă îşi ţine copilul ocupat cu jucării. Am uitat să vă spun: la Goodwood e plin de copii de o şchiopă, semn că părinţii încearcă să le insufle dragostea pentru motorsport încă de mici. Sunt echipaţi corespunzător cu umbrele de soare şi căşti care să-i ţină departe de zgomotul asurzitor al motoarelor.

Personajele din Wacky Races

Lângă baloţii de paie care străjuiesc circuitul îţi faci loc cu greu. Englezii au construit un baraj uman, din corpuri pistruiate, unse cu multă cremă de soare, pălării de paie mari şi chiar cărucioare pentru copii. Printre zeci de aparate foto reuşeşti să strecori obiectivul însă este foarte greu să smulgi o fotografie chiar în linia dreaptă, acolo unde maşinile zboară.

Pe baloţii de paie, oficialii sunt relaxaţi. Nu este atmosfera încordată pe care o întâlneşti de obicei pe circuit. Festivalul se vrea a fi o simplă reuniune, fără orgolii, creată pentru pasionaţi şi bazată pe un spirit jovial. Spirit jovial pe care îl întâlneşti pretutindeni: fiecare grup de oficiali este însoţit de ursuleţi de pluş, care asistă cu interes la cursă. Mai mult, pentru a anima evenimentul, au fost prezente pe circuit şi toate personajele din Wacky Races, celebrul desen animat american de la mijlocul anilor 60.

Maşini clasice care însumează mai mulţi ani decât era noastră

Pentru cei care vor să asculte poveşti, chiar lângă pavilionul Michelin, cei de la Cartier au înşirat pe o pajişte mai multe exponate de colecţie. Adunată, vârsta lor cred că depăşeşte cei peste 2000 de ani ai erei noastre. Sunt atât de multe maşini ce trebuie trecute în revistă, încât nu aş şti cu ce să încep.

Pe lângă bucăţi cu o valoare extrem de mare, ca McLaren F1 şi Bugatti Veyron, s-au aflat şi pagini întregi din istoria mobilităţii moderne. Jaguar E-Type, Renault Reinastella, BMW 507, Ferrari F40, Aston Martin DB4, Bugatti Type 57S Atlantic sau excentricul Rolls Royce Silver Ghost.

Cerculeţele marca Lewis Hamilton

Ziua s-a scurs apoi la pavilionul închiriat de Michelin chiar peste drum de tribuna oficială. Un loc excelent pentru o serie de fotografii cu toate maşinile înscrise în concurs. Au fost mai multe categorii, iar toate maşinile prezente au fost împărţite pe categorii: Americana, Touring Cars, Supreme Supercars, Sportscars, maşini de formula 1, Rallying Legends. A urmat şi o cursă a maşinilor clasice, unde au alergat o serie de piese de muzeu extrem de rare, cam de o vârstă cu cele pe care le-am enumerat mai sus.

Au fost atât de multe pagini de istorie încât a fost greu să le înmagazinez pe toate. Mi-au marcat însă timpanele clasicele maşini de drag americane şi actualele maşini de Formula 1. Lewis Hamilton, prezent şi el la eveniment, chiar a reuşit să ofere câteva cerculeţe în aplauzele publicului.

Maşinuţe buşitoare la standul Mini şi surf la standul Peugeot

Seara m-a prins printre standurile constructorilor. De la an la an, fiecare nume din industria auto trece Canalul Mânecii şi se străduie să ofere spectacol la Goodwood. Anul acesta, şi francezii au venit în număr mare. La standul Peugeot puteai face surf dacă găseai un costum potrivit pe măsura ta, în vreme ce la Ford trebuia să stai la coadă pentru a urca la ultimul etaj al unui garaj, de unde admirai panorama Goodwood-ului.

Amuzament şi la standul Mini, unde organizatorii au gândit o scenă cu banalele „maşini buşitoare”, pe care le găseşti şi pe la bâlciurile autohtone. A fost înghesuială mare şi la Volvo, unde atmosfera toridă de vară şi cele 30 de grade indicate de termometru erau îmblânzite de un cub de gheaţă uriaş, cu logo-ul Volvo, de zăpadă artificială şi de sucuri reci.