POVEŞTI AUTO: John DeLorean şi rădăcinile româneşti ale unui nonconformist intrat în cultura pop

Publicat joi, 09.10.2014 10:35 de Dragoș Băltățeanu

Maşina timpului din "Back to the Future". Pontiac GTO. Trafic de droguri. România. Toate aceste lucruri au în comun un singur om: John Zachary DeLorean. Iată povestea lui.

Nu cred că există cineva care să nu fi văzut filmul Back to the Future. Aventurile lui Marty şi Doc Brown în acea maşină sport cu portiere fluture. Orice pasionat de maşini a vrut să afle mai multe despre acel DeLorean DMC-12, o maşină rară, dar extrem de spectaculoasă. Pentru că Trilogia Back to the Future a făcut această maşină cunoscută în întreaga lume.

Maşina timpului din filmul Back to the Future.

Însă omul din spatele acestui automobil are o poveste şi mai interesantă. Un superstar controversat din lumea auto. Înalt, slab, mereu cu părul răvăşit, dar îmbrăcat impecabil în costume italiene şi având mereu la braţ o femeie frumoasă. Ştia să-i încânte pe ziarişti, dar şi să-şi enerveze colegii din conducerea General Motors, companie pentru care a lucrat o bună perioadă de vreme. A fost acuzat de trafic de droguri, dar a fost achitat din lipsă de dovezi, şi-a pierdut toată averea, l-a găsit pe Dumnezeu şi a fost salvat de un film despre o maşină care putea călători în timp. Să-l cunoaştem pe John Zachary DeLorean. Fiul lui Zaharia Deloreanu.

Origini româneşti

John DeLorean


Da, John DeLorean este de origine română.
Tatăl său a fost un imigrant român pe nume Zaharia Deloreanu. Originar din comuna Şugag, judeţul Alba, Zaharia a emigrat în Statele Unite la vârsta de 20 de ani. Nu avea şcoală şi nici nu vorbea prea bine limba engleză. A locuit un timp în Montana şi Indiana pentru a se stabili într-un final în Detroit, Michigan. Când John s-a născut, pe 6 ianuarie 1925, Zaharia Delorean lucra la o uzină Ford din Highland Park, iar în timpul liber mai câştiga un ban ca tâmplar. Mama lui John era Kathtryn Pribak, o unguroaică ajunsă prin Ardeal. A lucrat şi ea în industria auto, la General Motors, încercând să suplimenteze veniturile familiei. Tolera comportamentul imprezivibil al soţului său, iar când acesta a devenit violent şi-a luat fiul şi a plecat la sora ei din Los Angeles, California, unde au locuit timp de un an. Părinţii lui John au divorţat în 1942 şi acesta s-a îndepărtat de tatăl său. Căzut în patima alcoolului, Zaharia a fost internat într-un cămin, devenind izolat şi abrutizat.

Prinţul din Detroit

Născut în Detroit, John DeLorean a studiat la o şcoală tehnică, pentru ca apoi să fie acceptat la Lawrence Institute of Technology, o universitate din Detroit specializată în pregătirea inginerilor auto. Al doilea Război Mondial avea să-i întrerupă studiile, iar în 1943 era recrutat şi avea să servească trei ani în Armata Americană. Întors acasă după război, îşi definitiva studiile şi se angaja la Pontiac, parte din General Motors. Avea să se facă repede remarcat datorită inovaţiilor sale precum ştergătoarele ascunse sau spoilerul Endura. Însă cea mai mare contribuţie a fost modelul GTO, un automobil care a triplat vânzările Pontiac. Pe lângă GTO, DeLorean a fost forţa din spatele modelelor Pontiac Firebird şi Grand Prix. Aceste modele de succes i-au adus lui DeLorean promovarea la conducerea mărcii Chevrolet, în 1969. 

John DeLorean alături de Pontiac GTO.

Pentru John DeLorean acum începea adevărata viaţă. Banii curgeau, a devenit prieten cu vedetele vremii ca Sammy Davis Jr sau Johnny Carson. Deţinea acţiuni la echipe importante de baseball, ca New York Yankees, sau de fotbal american, ca San Diego Chargers. Divorţa de prima sa soţie, avea relaţii cu vedete precum Raquel Welch şi Ursula Andress. Într-un final s-a recăsătorit cu o starletă de 20 de ani.

În 1971 Chevrolet înregistra vânzări record, iar John DeLorean era promovat vicepreşedinte pentru producţia de automobile şi camioane în cadrul General Motors. Acest post îi aducea un salariu de 650.000 dolari anual, dar nu a rezistat prea mult în această poziţie. Stilul său flamboaiant a atras atenţia conducerii, iar DeLorean demisiona la mai puţin de un an distanţă. Drept cadou de despărţire, General Motors i-a acordat o franşiză Cadillac în Florida. Divorţa din nou şi se recăsătoarea cu supermodelul Christina Ferrare. DeLorean nu împlinise încă 50 de ani.

DeLorean Car Company

John deLorean alături de primul prototip.

Rămas fără preocupare, DeLorean îşi pune în aplicare visul pe care îl avea de ceva vreme. Acela de a construi primul automobil sport "etic", aşa cum îl numea el. O maşină cu look sportiv, dar sigură şi cu un consum de carburant decent. Un prototip fusese deja dezvoltat la jumătatea anilor '70. Acesta purta numele de DeLorean Safety Vehicle (DSV). Caroseria era opera studioului de design Italdesign, condus de Giorgetto Giugiaro. Prototipul avea să intre în producţie sub numele de DMC-12, dar maşina avea să fie cunoscută şi intra în cultura pop sub numele simplu DeLorean. O trăsătură aparte a caroseriei cu portiere fluture era faptul că nu era vopsită. Oţelul inoxidabil folosit pentru elementele caroseriei era lăsat la vedere, fără a fi vopsit. Pentru putere, DeLorean a folosit un propulsor V6 Douvrin, motor dezvoltat de către Peugeot, Renault şi Volvo. Avea 2.8 litri şi dezvolta 140 cai putere.

DeLorean DMC-12

Producţia avea să înceapă în Irlanda de Nord, la Dunmury. Motivul pentru care DeLorean a ales să-şi construiască maşina în Irlanda de Nord a fost faptul că guvernul britanic oferea sume importante celor care deschideau afaceri aici şi ofereau locuri de muncă. Iar DeLorean primea de la statul britanic 100 milioane lire sterline. A construit fabrica şi a angajat 2.000 de oameni.

Primele exemplare DMC-12 ieşeau pe poarta fabricii în 1981, dar erau desfiinţate de presa auto. Modelul întorcea capete pe stradă datorită imaginii futuriste şi portierelor fluture, dar motorul franţuzesc nu-i oferea prea multă putere, iar ţinuta de drum era mediocră. Preţul însă era de 25.000 dolari, mai mare faţă de cel al unui Corvette sau Porsche 924 Turbo. DeLorean spera să vândă 12.000 de exemplare pe an, însă doar 3.000 şi-au găsit proprietar în primul an de producţie.

Interiorul modelului DeLorean DMC-12.

În ciuda faptului că maşina sa nu era un succes, DeLorean îşi continua stilul de viaţă ieşit din tipare. Avea un apartament închiriat pe Fifth Avenue în New York şi proprietăţi vaste în California şi New Jersey. În această perioadă avea să fie acuzat de trafic de droguri după ce FBI-ul îl filmase într-un hotel de lângă aeroportul din Los Angeles cu o servietă în care erau 22 kilograme de cocaină. Avea să fie arestat, iar procesul său făcea înconjorul lumii. Guvernul britanic nu era încântat de acest lucru şi oprea finanţarea către uzina sa. Producţia modelului DMC-12 se oprea după doar 9.000 de exemplare.

Apusul

John DeLorean avea să se apere singur la proces, iar vinovăţia sa nu a putut fi confirmată. Scăpa astfel de închisoare, însă DeLorean Motor Company nu mai exista. Şi totuşi, imaginea maşinii avea să fie salvată de un film artistic.

În 1985, Back to the Future spunea povestea amuzantă în care Marty McFly şi Doc Brown călătoreau în trecut cu ajutorul unui DeLorean DMC-12 transformat în maşină a timpului. Filmul, care îi avea pe Michael J Fox şi Christopher Lloyd în rolurile principale, avea să fie un imens succes, urmat de încă două sequel-uri. Drepturile de autor din difuzarea celor trei filme i-au permis lui John DeLorean să îşi plătească o parte din datorii.

În 1985 a divorţat din nou şi s-a recăsătorit pentru a patra oară, dar a dus o viaţă mult mai liniştită în anii '90. 

După eşecul companiei auto DeLorean, John a încercat să pornească diverse afaceri. A înregistrat un patent pentru un sistem de transport urban de tip monorail, dar acesta nu a fost construit niciodată. A încercat să reînvie compania auto şi a descris în interviuri un nou model, numit DMC2. A încercat să strângă fonduri pentru noul model vânzând ceasuri de lux pe internet sub numele DeLorean Time. Un astfel de ceas costa 3.495 dolari, dar până la moartea sa nu a fost livrat nici măcar un exemplar. 

Formularul de comandă pentru ceasul DeLorean.

John DeLorean a decedat pe 19 martie 2005 în urma unui atac cerebral. Avea 80 de ani. Mormântul său se află în cimitirul White Chapel din Troy, Michigan şi pe plachetă este desenat un DMC-12 cu portiere deschise. A fost înmormânat în geacă de piele, jeanşi şi cămaşă denim. În Marea Britanie exista încă un mandat de arestare emis pe numele său.

  • unu, joi, 09.10.2014 12:07

    Haha sa fii mort de 9 ani si inca sa fii cautat de politie. EPIC !

  • inexorabil, joi, 09.10.2014 21:57

    Auzisem de acest om remarcabil, dar nu si ca ar fi...roman!? Ia uite ce interesant: pana si unul de-al nostru (Ion Deloreanu, mai pe limba noastra, nu?) s-a lipit consistent de cea mai faimoasa eticheta a lumii auto - GM (desigur, in vremurile cand aceasta inseamna CEVA). De fapt, cu asemenea inaintasi, ma simt mandru ca iubesc GM, dar, daca mi-aduc aminte (involuntar) ca astazi n-a mai ramas decat cenusa (reprezentata de alde MLC, Great Masons, ObaMotors sau cum dracu' sa-i pieptene mai sunt porecliti), imi trag numaidecat jaluzelele peste ochii mintii, ma var inapoi sub plapuma, la caldurica, si incerc sa-mi imaginez cum ar fi fost sa pipaim pe viu o bijuterie pe roti precum acel DMC-12. Ei, ce declarai astazi, vianule? Lumea auto a evoluat, s-a dezvoltat...Esti absolut sigur?

  • vianu, joi, 09.10.2014 22:51

    @inexorabil...scurt ca sunt pe fuga. cica DMC-12 se mai fabrica inca sau, ma rog, gasesti toate piesele (depozitele sunt pline de piese). SI daca m-ar da banii afara din casa m-ai ca mi-as trage unul pe langa inca vreo 10-15 modele de suflet. si da, lumea a evoluat ;)

  • ioi, luni, 13.10.2014 13:32

    @inexorabil n-am nimic cu GM, dar si mustangul a fost facut de un roman... Oros parca... deci alti romani au ales ford