10 mașini care au făcut istorie în România: de la Dacia 1100, până la Opel Astra G

Cu ocazia Zilei Naționale a României, ne-am gândit la un articol în care să povestim despre 10 mașini care au făcut istorie în țara noastră. De la "bătrâna" Dacie 1100 și bătrânul Oltcit, până la mai contemporanele Volkswagen Passat B5 și Opel Astra G.

Este 1 decembrie. Ziua Națională a României. Cu această ocazie specială ne-am gândit să povestim despre 10 mașini care au făcut istorie în țara noastră.

Redacția Automarket și-a ales favoritele, iar lista include de la "bătrâna" Dacie 1100 și vechiul Oltcit, cu al său bord SF pentru acele vremuri, până la Volkswagen Passat B5 și Opel Astra G. Deși nu sunt produse în România, acestea din urmă se regăsesc, chiar și în ziua de azi, în număr mare pe drumurile patriei.

1. DACIA 1100

Primul automobil românesc produs în masă a fost, evident, nimeni altul decât bătrâna Dacia 1100. Modelul era, în esență, un Renault 8 produs în licență și a fost lansat la inițiativa guvernului român de la sfârșitul anilor 60. Pe atunci, liderii comuniști își doreau să producă mașini în masă pentru toți românii de rând.

Lansarea primului model Dacia din istorie a avut loc în vara lui 1968. Mașina era produsă la uzina de la Colibași (azi Mioveni), înființată cu doar doi ani mai devreme. Fiind un model produs sub licență, Dacia 1100 a primit același motor Sierra care echipa și R8. Motorul de 1.1 litri dezvolta numai 46 de cai putere și propulsa bătrâna Dacie până la o viteză maximă de 132 de km/h.

Primul model Dacia avea motorul și cutia de viteze amplasate în spate. Ansamblul antrena, evident, roțile din spate. Dacia 1100 a primit și o versiune ceva mai puternică, numită 1100 S, în 1971. Aceasta a primit același motor, dar modificat pentru a dezvolta 65 de cai putere. Pe lângă asta, 1100 S a primit 4 faruri rotunde. Versiunea mai puternică a fost produsă în sub 100 de exemplare și a fost destinată exclusiv competițiilor și membrilor ministerului de interne de la acea vreme.

Producția primului model Dacia a luat sfârșit în 1971, fiind asamblate în total doar puțin peste 37.500 de exemplare.

2. OLTCIT

Oltcit a fost rezultatul unui parteneriat între statul Român și constructorul francez de automobile Citroen. În 1977, a început construcția fabricii de la Craiova, iar doi ani mai târziu, la Expoziția Realizărilor Economiei Naționale de la București, debuta oficial noul brand de mașini „oltenesc”, denumit sugestiv Oltcit.

Mașina de dimensiuni mici avea două variante: cu motor de 652 cmc (36 CP) și cu propulsor de 1.130 cmc (56 CP). Producția de serie a început în 1980.

În fabrica de la Craiova au fost produse 4 versiuni: Special venea cu un motor de 652 cmc, Club propunea un propulsor de 1.130 cmc și transmisie în 4 trepte, Club 12 TRS  a fost echipat inițial cu un agregat de 1.200 cmc, dar mai apoi a fost înlocuit cu unul de 1.299 cmc (exportată către țări precum Franța, Olanda, Belgia, Ungaria, Polonia, Argentina, Uruguay și altele) și Club 12 CS.

În 1991, Citroen se retrage din parteneriat, statul român preia acțiunile sale, iar Oltcit devine Automobile Craiova.  

3. DACIA 1300

Dacia 1300 a fost lansată în 1969, fiind produsă (sub licență) pe baza modelului Renault 12. Inițial, clienții aveau la dispoziție o singură caroserie berlină, iar motorul de 1.3 litri dezvolta 54 de cai putere. În aceste condiții, mașina era capabilă să atingă o viteză maximă de 144 km/h. 

Un an mai târziu au fost lansate 3 noi variante de echipare: Standard, Lux și Lux Super 1301. Aceasta din urmă era folosită, exclusiv, ca mașină de serviciu de membrii Partidului Comunist și de ofițerii Securității. Tocmai de aceea, avea dotări inaccesibile pentru restul populației, cum ar fi radio din fabrică, circuit de frână dublu, scaune față supraînălțate, torpedou iluminat și oglinzi exterioare.

Să nu uităm de culoarea exterioară neagră, care a consacrat, de altfel, această variantă a lui 1300.

În 1973 a început producția modelelor Break, iar în 1975 a fost lansată autoutilitara Dacia 1302, care a și fost exportată către țări ca Argentina și Columbia. Modelul 1300 a fost înlocuit de 1310 în 1979, dar a rămas în producție până în 1984.

Din lipsă de resurse și piese pentru a construi modelul 1310, Dacia a lansat în 1982 un model de tranziție. Acesta a ajuns să fie cunoscut ca 1300 cu elemente 1310 și a fost disponibil în 2 variante: 1300/1310 P (arăta ca un 1310 din prima serie, dar avea motorul de 54 CP de la 1300) și 1300 L.

Dacia 1300 L era ușor de recunoscut pentru că avea aceeași parte frontală ca 1300/1310 P, dar partea din spate avea stopuri de 1300.

4. DAEWOO CIELO

În anii '90, uzina de la Craiova a continuat producția vechiului Oltcit, în ciuda retragerii celor de la Citroen. Dar, după căderea comunismului în România, oamenii au început să se reorienteze către mașini de la mărci străine și de renume. În aceste condiții, industria autohtonă nu reușea să țină pasul cu modele clar mult mai avansate tehnic, mai performante și mai sigure.

Salvarea a venit în 1994, atunci când producătorul sud-coreean Daewoo Motors a încheiat un contract cu Automobile Craiova, prin care a fost înființată compania Daewoo Automobile România, sau pe scurt, Rodae. Primul model rezultat din noul parteneriat a fost emblematicul Cielo, care a fost lansat la nivel mondial în 1994. Doi ani mai târziu, Cielo avea să fie produs și în România.

Pentru mulți români, Cielo a fost principala alternativă la modelele Dacia de la sfârșitul anilor 90. Modelul asiatic era, în esență, un Opel Kadett E, adaptat pentru cerințele și tendințele ultimului deceniu de dinainte de mileniul al 3-lea. Cielo, vândut pe alte piețe europene sub numele Nexia, a fost oferit în 3 variante de caroserie: sedan, hatchback cu 3 uși și hatchback cu 5 uși.

La momentul lansării, compacta asiatică venea cu un motor de 1.5 litri de 75 de cai putere. Ulterior, odată cu lansarea liniei de echipare Executive în anul 2000, Cielo a primit un motor mai puternic, de 90 de cai putere și 16 valve.

Modelul a luat cu asalt piața auto din România și prin prisma echipamentelor din fabrică. Astfel, Cielo venea cu dotări nemaivăzute la un automobil produs în România, precum: ABS, airbag pentru șofer, aer condiționat, geamuri electrice, închidere centralizată, servodirecție și imobilizator. Echiparea ulterioară Executive primea jante de 14 inch, catalizator și posibilitatea de a monta un sistem GPL din fabrică.

În Coreea de Sud și pe alte piețe, Cielo a încetat din producție în 1997, dar modelul a supraviețuit la noi până în 2007.

5. DACIA LOGAN

După ani de dezvoltare a proiectului X90, anunțat de Renault în 1999 (în același an francezii achiziționau Dacia), prima generație Dacia Logan a debutat în 2004, cu ocazia Salonului Auto de la Paris.

Gândit ca un succesor pentru Dacia 1300 și Solenza, Logan a fost proiectat la Centrul Tehnologic Renault de lângă Paris. La vremea debutului, Dacia Logan era una dintre cele mai accesibile mașini noi din Europa, de aici și popularitatea de care s-a bucurat în anii următori.

În 2006, Dacia a lansat varianta break Logan MCV care putea găzdui până la 7 pasageri și plusa la capitolul utilitate. Un an mai târziu apărea și varianta Logan Van.

A doua generație Logan era prezentată în 2012, cu ocazia Salonului Auto de la Paris, fiind proiectată în proporție de 60% în România, la Centrul de Inginerie Renault. Avea un design asemănător cu a doua iterație Sandero.

În prezent, Dacia Logan a ajuns la a treia generație, lansată în 2020 și construită pe arhitectura CMF-B. Constructorul de la Mioveni nu a schimbat doar designul, ci și dimensiunile: lungimea a crescut cu 38 de milimetri, ampatamentul este mai mare, iar plafonul a fost coborât cu 10 milimetri pentru un plus de aerodinamică.

În ultimii 18 ani, Dacia Logan a fost comercializată în peste 4 milioane de exemplare la nivel global, inclusiv pe piețe din Africa și America de Sud (chiar dacă sub alte denumiri).

6. TRABANT 601

Trabant 601 a venit pe lume în 1964, fiind succesorul direct al vechilor modele P50 și 600. Modelul de oraș, considerat a fi vărul comunist al lui Volkswagen Beetle a fost conceput special pentru a fi cât mai simplu posibil și cât mai durabil. Caroseria lui Trabant 601 a fost confecționată din Duroplast, o combinație de rășină și bumbac, astfel încât suprafețele modelului erau rezistente la apă și la rugină.

Trabant 601 a fost mașina de oraș cea mai des întâlnită pe străzile din România comunistă. Bineînțeles, Trabant putea fi recunoscut de la mare distanță de sunetul caracteristic al motorului său în 2 timpi, răcit cu aer, care dezvolta doar 23 de cai putere la momentul lansării. Ulterior, puterea motorului a crescut la 26 de cai putere. Alături de un carburator cu două trepte, Trabant reușea să atingă, în teorie, o viteză maximă de 107 km/h.

Modelul cel mai cunoscut al Germaniei comuniste a fost oferit și în variantele de caroserie Universal (break) și Tramp, asemănător unui Jeep. În 1989, motorul în 2 timpi a fost înlocuit cu un propulsor de 1.1 litri, preluat de la Volkswagen Polo. Producția lui Trabant a încetat definitiv în 1991.

7. ARO 24

Legendarul Jeep Willys era considerat un strămoș îndepărtat al modelului Aro 24. Asta pentru că, atunci când l-au proiectat, inginerii români s-au inspirat de la Fiat Campagnola care, la rândul său, era inspirat după celebrul Willys.

Seria 24 a fost produsă începând cu anul 1972 de către Întreprinderea de Automobile ARO. Primul model al seriei a fost 240: o variantă decapotabilă, cu 2 uși, prelată și suspensie față independentă, o raritate pentru mașinile de teren ale acelor vremuri.

Ulterior, Aro 24 a fost disponibil în mai multe variante, inclusiv unele destinate exportului (fiind echipate cu alte motoare pentru a îndeplini normele de poluare). Primele exemplare Aro 24 aveau faruri preluate de la Dacia 1300 și stopuri de la camionul Bucegi. În 1978 sunt introduse primele motoare diesel Brașov D127 și transmisia cu 5 trepte.

Aro 24 a primit o restilizare în 1994, iar gama de motorizări a fost extinsă. Pe lângă agregatele românești, au fost incluse motoare de la producători ca Peugeot, Renault, Ford Cosworth și Toyota.

A fost un vehicul de teren foarte capabil, dovedind ce poate chiar și în raliuri consacrate, inclusiv la Paris Dakar.

8. DAEWOO MATIZ

Pentru foarte mulți români, mașinile compacte și de dimensiuni medii erau inaccesibile din cauza situației economice din primii 10 ani de după căderea comunismului. Astfel că mulți dintre ei s-au orientat către mașini foarte mici, ideale doar pentru oraș. Odată cu venirea celor de la Daewoo în România a fost introdus modelul Tico. Deși acesta s-a bucurat de un succes pe piața noastră, Tico avea să fie înlocuit rapid de un model și mai bun.

Este vorba, evident, despre Matiz, mașina de oraș preferată a românilor. Modelul a fost lansat în 1998 și a fost disponibil doar cu 5 uși. Față de multe alte mașini din clasa lui, Matiz a oferit un spațiu extrem de generos pentru șofer și pasageri, iar modelul venea și cu dotări pe măsură. Astfel, „buburuza” desenată de italianul Giorgetto Giugiaro, venea cu dotări ca: aer condiționat, geamuri electrice, eleron spate și închidere centralizată. Unele exemplare veneau echipate și cu airbag pentru șofer, precum și cu ABS.

Motorul cu 3 cilindri de 0.8 litri dezvolta doar 50 de cai putere. Cu ajutorul său, Matiz reușea să atingă o viteză maximă de 144 de km/h și să păstreze, simultan, un consum mic. În 2000, Daewoo a introdus un facelift pentru Matiz, care aducea și un motor cu 4 cilindri și 62 de cai putere. Din 2005, numele modelului a fost preluat de Chevrolet, însă vechiul Daewoo Matiz a continuat să fie produs în România până în 2008.

9. VOLKSWAGEN PASSAT B5

Este de ajuns să petreci câteva minute pe drumurile din România pentru a înțelege de ce Volkswagen Passat B5 a ajuns pe lista noastră. Modelul german i-a cucerit iremediabil pe români cu fiabilitatea sa, dată, în special, de un anumit motor.

Volkswagen Passat, din generația B5, a debutat în 1997. A fost dezvoltat pe aceeași platformă cu Audi A4 și propunea, în primul rând, un limbaj de design complet nou, comparativ cu predecesorii săi. Era, totodată, un sedan foarte aerodinamic, având un coeficient Cx de 0.27.

Lista de motorizări era una diversificată, dar, de departe, preferatul maselor a fost agregatul diesel de 1.9 litri datorită, așa cum spuneam, fiabilității sale, dar și consumului mic de combustibil. Încă de la debut, acest propulsor putea fi alăturat, opțional, unei tracțiuni integrale 4Motion.

În 2001, Passat B5 a primit un facelift. Cu această ocazie, Volkswagen a revizuit blocurile optice față/spate, spoilerele și a complimentat exteriorul cu o serie de ornamente cromate. 

Motorizările au rămas, în mare parte, aceleași. Marea noutate o reprezenta apariția agregatului W8 de 4.0 litri, care dezvolta 275 de cai putere și venea, în standard, alături de tracțiunea integrală 4Motion. Acest propulsor a fost scos din producție în 2004. 

10. OPEL ASTRA G

Am văzut deja ce impact a avut Volkswagen Passat B5 pentru publicul din România. Chiar și așa, a existat un model tot de la o marcă germană, care poate fi văzut pe șosele și în zilele noastre. Este vorba de nimeni altcineva decât de Opel Astra G, mașina care a impus standarde noi pentru publicul din România.

Cea de-a doua generație a celui mai mare rival pentru Volkswagen Golf a fost lansată în 1998 și a fost oferită, de-a lungul timpului, în nu mai puțin de 7 variante de caroserie: hatchback cu 3 uși și 5 uși, sedan, Caravan (break), coupe, cabrio și chiar o variantă de transport marfă, Astravan.

Deși Astra G nu se remarcă tocmai prin design, care era destul de simplu și parcă lipsit de inspirație, fiabilitatea și costurile reduse de exploatare și reparație  aveau să le câștige inimile multor români. Hatchback-ul mărcii de la Russelsheim a primit și versiuni de performanță OPC, astfel încât aveai de ales între motoare pe benzină cu puteri cuprinse între 65 și 200 de cai putere, precum și motoare diesel între 68 și 125 de cai putere.

Opel Astra G a fost produs în mai multe țări din Europa, Africa și chiar din America de Sud. Modelul a fost înlocuit de către noua generație Astra H în 2004, însă producția lui Astra G a continuat în Europa până în 2009.