Interior
Pentru că este, de fapt, un Huracan STO gândit pentru stradă, interiorul lui Huracan Tecnica îmbină tehnologia de ultimă generație (despre care vom vorbi ceva mai încolo) cu echipamente de lux și materiale premium, lucrate cu migală de maeștrii italieni.
Primul sentiment pe care îl ai odată ce iei loc pe scaunul șoferului este că te afli în carlinga unui avion de vânătoare. Butonul de pornire/oprire a motorului, ascuns sub celebrul capac de culoare roșie, nu face decât să accentueze această impresie.
Poți să îți configurezi mașina după bunul plac, optând chiar și pentru scaune îmbrăcate în piele, mai confortabile, sau pentru suporturi de pahare. Exemplarul condus de noi respira mai degrabă un aer sportiv.
Am avut la dispoziție scaune sport cu schelet din fibră de carbon, care impresionează din punct de vedere estetic, dar nu sunt cele mai confortabile dacă îți propui să faci un drum mai lung. Ele au venit îmbrăcate într-o combinație de piele și Alcantara (culori Negru Ade și Verde Fauns), cu o serie de cusături contrastante și accente verzi.
Modelul de pe partea centrală a scaunelor se continua și pe plafon. Volanul și bordul au fost îmbrăcate în Alcantara. Nu sunt fanul volanului îmbrăcat în totalitate în Alcantara, pentru că, în timp, materialul se degradează (transpirație, mișcare mâini etc.).
Până și fețele portierelor erau din fibră de carbon, ceea ce înseamnă că ușile se deschideau cu ajutorul unor curele din material textil.
Habitaclul lui Huracan Tecnica este nesperat de spațios, chiar și pentru o persoană înaltă. Singura problemă sunt spațiile de depozitare, practic inexistente. Da, mașina testată de noi nu era echipată cu suporturl pentru pahare.
Dar, trecând peste acest aspect, nici celelalte spații de depozitare nu erau foarte generoase. Ai unul în partea din spate a tunelului median și un altul în partea din față. Desigur, mai ai la dispoziție și torpedoul, la fel de limitat.
La o adică, poți depozita lucruri și în spatele scaunelor, dar nu te gândi aici la lucruri mari. Să zicem, două geci sau, în cazul nostru, un trepied pentru camera foto.
Pentru că motorul este poziționat în spatele șoferului, în partea din față ai un portbagaj cu o capacitate de 100 de litri. Încap aici un ghiozdan și un troler de dimensiuni mici. Ca să-ți faci o idee ce trebuie să îți cumperi la destinație.
Demult n-am mai avut onoarea/plăcerea de a citi un articol atât de reuşit (aproape ireproşabil...) pe AM (iar de regulă eu probez răbdarea de a parcurge cap-coadă ceea ce sesizez de la bun început că merită). Ştiţi butada (emisă de un clasic în viaţă) : iarna nu-i ca vara. Nici…V8 ca V10 (chit că motorul în speţă derivă de la un V8 de A.U. – apropo, tocmai din postura de fan OOOO decretez: singurul V8 al “ingolstadtienilor” de care nu se cade să te îndoieşti este un…”dizăl”, recte 4.2 TDI; toată viaţa îl voi recomanda, feroce chiar, dragă…Mafănikkk). Eh, “sufletul” de Lambo va avea întotdeauna aromă de V12, dar, într-adevăr, acest 5.2 V10 N.A. (deşi – subliniez: opinie pur personală – aş prefera oricând 5.0 V10 TFSI, 100 % concepţia lui A.U., başca exclusivist: doar pentru C6 RS 6) “te bagă în boală”. Totuşi, eu m-aş dedica break-ului de (înaltă) performanţă (de! – de felul meu, sunt net plebeic şi voi avea grijă prioritară ca doar aşa să cobor de pe planetă, între timp şi oprită, şi salvată :D), deşi realizez (în mod obiectiv) că – pe şosea, cel puţin – “ADN”-ul sport al supercarului (oricare!) nu admite comparaţie, implicit nici concurenţă. PS. Viitorul începe cu "V", dar se sfârşeste cu V.