Tyrannosaurus Rex
În meseria de jurnalist auto ai ocazia să conduci tot felul de mașini de ultimă generație. Dar, uneori, ți se ivește șansa să urci (chiar și pentru câteva ore) la volanul unei mașini cu adevărat speciale: un supercar pur sânge, de la un producător pe care l-ai admirat încă de când erai mic.
Colac peste pupăză, realizezi că e un moment istoric, având în vedere cât de rar mai găsești astfel de motoare pe piață. Practic, am încălecat pe un Tyrannosaurus Rex, dinozaurul absolut, una dintre ultimele specii dispărute în Era Glaciară.
Personajul principal al articolului nostru este Lamborghini Huracan Tecnica sau, cu alte cuvinte, ultimul V10 aspirat natural al mărcii italiene. O mașină pe cale de dispariție care ne-a amintit încă o dată că viața este mult prea scurtă pentru a conduce mașini plictisitoare.
Pe scurt, Huracan Tecnica este bazat pe versiunea cu roți motrice spate a lui Huracan EVO și este poziționat în gamă între acesta din urmă și Huracan STO. Adică, altfel spus, este un Huracan STO mai cuminte, mai potrivit pentru șosea.
Anul viitor, Lamborghini Huracan va primi un succesor și, potrivit șefului companiei, acesta va fi propulsat de un sistem de propulsie plug-in hybrid, care va avea la bază o unitate V8 twin-turbo.
Ca performanțe probabil va întrece modelul actual, dar ca emoții, sunet și alte sentimente care te încearcă atunci când te afli în spatele volanului s-ar putea să fie departe de rețeta originală. Din păcate.
Și asta ți-o spune un fan înrăit al rivalilor de la Ferrari. Altă specie pe cale de dispariție.
PREZENTAREA VIDEO A MAȘINII TESTATE ESTE AICI (CU TOT CU SUNETUL MOTORULUI V10)
Demult n-am mai avut onoarea/plăcerea de a citi un articol atât de reuşit (aproape ireproşabil...) pe AM (iar de regulă eu probez răbdarea de a parcurge cap-coadă ceea ce sesizez de la bun început că merită). Ştiţi butada (emisă de un clasic în viaţă) : iarna nu-i ca vara. Nici…V8 ca V10 (chit că motorul în speţă derivă de la un V8 de A.U. – apropo, tocmai din postura de fan OOOO decretez: singurul V8 al “ingolstadtienilor” de care nu se cade să te îndoieşti este un…”dizăl”, recte 4.2 TDI; toată viaţa îl voi recomanda, feroce chiar, dragă…Mafănikkk). Eh, “sufletul” de Lambo va avea întotdeauna aromă de V12, dar, într-adevăr, acest 5.2 V10 N.A. (deşi – subliniez: opinie pur personală – aş prefera oricând 5.0 V10 TFSI, 100 % concepţia lui A.U., başca exclusivist: doar pentru C6 RS 6) “te bagă în boală”. Totuşi, eu m-aş dedica break-ului de (înaltă) performanţă (de! – de felul meu, sunt net plebeic şi voi avea grijă prioritară ca doar aşa să cobor de pe planetă, între timp şi oprită, şi salvată :D), deşi realizez (în mod obiectiv) că – pe şosea, cel puţin – “ADN”-ul sport al supercarului (oricare!) nu admite comparaţie, implicit nici concurenţă. PS. Viitorul începe cu "V", dar se sfârşeste cu V.