Ziua 3 în Pick-up Maraton Moldova: "elefantul" de la Butești și off-road pe al doilea vârf din Moldova

A fost o nouă zi de pomină în #pickupmaraton2017. Am făcut cunoștință cu elefantul din Butești și am escaladat al doilea cel mai înalt vârf al Moldovei.

Ne îngânăm cu somnul pe la 2:00 și ne trezim pe la 7:00. #pickupmaraton2017 ne-a cam dat ceasul biologic peste cap. În hotelul din Edenița am avut cea mai grea dimineață de până acum. Cu ochii împăienjeniți am gustat puțin din hrișca ajunsă în farfuria de la micul dejun, apoi am luat la pachet o cafea slabă. N-a durat mult și ne hurducăiam din nou pe coclauri moldovene.

Ne-am strecurat în spatele unor case lipite cu lut pentru câteva poze cu stâncile de pe fundal. Am luat apoi drumul unei cariere impresionante, pe care am găsit-o însă închisă. Ușor dezamăgiți, continuam drumul către sudul Moldovei, de-a lungul graniței cu România, când telefoanele au început să zăngăne. Un sunet ciudat după atâtea zile prin Moldova, unde am găsit internet cu porția. A fost o gură de oxigen și o pauză binemeritată.

Elefantul de la Butești

Ne-am apropiat și mai mult de Prutul care ne separă de țara mamă. Am apucat un drum lăturalnic și în 10 minute eram deja pe marginea lui, pe un ponton la Duruitoarea. Bacul era de partea cealaltă a râului. Speram să putem trece, așa că am strigat din toți rărunchii. Unul din colegii noștri de expediție ne-a lămurit rapid: ne răceam gura degeaba pentru că bacul nu mai mergea de doi ani, iar pe malul celălalt era tot Moldova. Așa că nu ne întoarcem mai devreme acasă.

Ne-am continuat drumul spre sud, cu un popas la o formațiune stâncoasă interesantă. La baza sa, natura a scobit o serie de grote, care i-au adus și numele popular de „piatra elefant”. Artistul Cătălin Josan juca fotbal aici. Concluzia e simplă: am mai învățat ceva azi: există elefanți în Republica Moldova. La Butești.

Traficul prin Republică include și câteva vestigii ale trecutului auto. Includem aici un autobuz teleportat de acum patru decenii și o ambulanță conservată, parcă, în formol, care ajunge la bolnavi cu minuni și rugăciuni. Partea bună e că le depășești ușor.

Călare pe al doilea „vârf” din Moldova

După ce am prânzit la Ungheni cu supă, cartofi prăjiți și șnițel într-o pizzerie autentică, am apucat spre al doilea cel mai înalt vârf din Moldova. Se numește Movila Măgura și se ridică la aproape 400 de metri deasupra mării. Nu a fost mult, dar a fost suficient pentru a pune la încercare pick-up-urile noastre. Mai ales că accesul în vârf este puțin cam dificil. Bineînțeles, așa cum îi șade bine oricărui vârf, moldovenii au plantat acolo o cruce uriașă.

Am cuplat modul 4x4, mi-am luat avânt, iar Navara a urcat fluierând. Probabil s-a întrebat dacă glumesc cu astfel de provocări. Anvelopele noastre M/T au mușcat imediat din pământul uscat și am urcat fără probleme. La coborâre am pus cutia în treapta întâi și am activat Hill Descent Control. Navara și-a văzut liniștit de treabă. Ca și Ranger și Hilux. În cazul lor a fost puțin mai riscant, pentru că pragurile care te ajută să urci în habitaclu te cam încurcă în off-road. Din fericire, nu le-am sacrificat.

După această aventură am apucat drumul de asfalt și am alergat pick-up-urile prin câteva orășele mici. Printre picături am mai gustat cu toții o porție de noroi încă proaspăt, suficient cât să ne înrudim cu porcii. Și pe când noi ne băteam cu pumnii în piept, trece pe lângă noi o Lada care își făcea veacul pe acolo în fiecare zi.

Spre finalul expediției am trecut în mare viteză prin Cotul Morii și Nemțeni, două sate care au fost măturate de Prut în 2010. Aproximativ 700 de case distruse, în locul cărora a fost ridicat un cartier ordonat. Semn că pentru a face ordine, e nevoie de o calamitate. Ca-n România.

Noapte în Găgăuzia

Spre înserat am făcut o vizită pe ogoarele Moldovei și am împrietenit pick-up-urile cu niște tractoare Fendt de câteva sute de mii de euro cu tot cu agregatele remorcate.

Azi l-am avut alături pe Nissan Navara, vedeta maratonului nostru prin Moldova. Zic „vedetă” pentru că vine cu anvelope speciale de off-road, cârlig și troliu. Am avut curaj să intrăm oriunde. La final de zi, avem avut din nou cel mai mic consum: doar 8.4 litri a consumat Navara. Ranger a înghițit 10.7 litri/100 de km. iar Hilux a fost o țâră mai economic, cu cei 10.4 litri/100 de km.

Am înoptat la Comrat, un orășel mic din inima Găgăuziei, un fel de republică autonomă formată din turci convertiți la creștinism. Pe vremea stăpânirii otomane, turcii care au început să creadă în Hristos au fost izgoniți și „cazați” în această zonă a Moldovei. Și au rămas aici. Cel puțin cei care nu au plecat dincolo de hotare, ca angajați ai hotelurilor din Turcia sau în construcțiile din Moscova.

Mâine ne așteaptă o zi grea. Vom avea strâns la piept pașapoartele pentru că trebuie să trecem în Transnistria. Vrem să vedem cum arată AK47-le grănicerilor de la vama improvizată și să  Facem doar o excursie scurtă, pentru că noapte ne așteaptă pe podgoriile de la Etcetera, prescurtată ETC.

Puteți urmări aventurile noastre și pe Facebook, pentru că toate materialele noastre sunt arhivate acolo cu tag-ul #pickupmaraton2017. De asemenea, colegii de la PiațaAuto.md au pregătit și ei o galerie foto și informații generoase.