REPORTAJ: Enclava pariziană Dacia

14.000 de francezi pentru care Dacia este membru al propriei familii şi 3100 de maşini. Acestea sunt cifrele seci ale Marelui Picnic Dacia, un eveniment francez la care am participat în acest weekend pentru a înţelege cine sunt oamenii care cumpără acest brand în cea mai mare piaţă europeană a mărcii.

Când te trezeşti duminică dimineaţa într-un Paris sufocat de o ploaie măruntă asezonată cu 10 grade Celsius în final de iunie, primul gând pe care-l ai este să tragi pe tine pătura şi să dormi în continuare, pentru că, oricât de romantică ar fi, capitala Franţei devine gri şi murdară după o repriză de ploaie de aproape 24 de ore fără încetare. Auzi însă alarma telefonului şi îţi aduci aminte că ai venit aici cu un scop bine definit, astfel că te aduni, te speli, te îmbraci lejer, îţi strângi bagajele deja pregătite din seara anterioară şi cobori la recepţia hotelului. Aici te aşteaptă deja un microbuz cu un şofer francez nerăbdător care-ţi arată cu degetul ceasul, semn că moţăiala de adineauri te-a făcut să întârzii vreo cinci minute. "Excusez-moi, monsieur", bâiguiesc în franceza care mi-a rămas după anii de studiu al limbii lui Rochefoucauld, încercând să dau vina pe ploaie. "Da, ştiu, şi pe noi ne cam dă peste cap ploaia, nu suntem obişnuiţi să fie toamnă în mijlocul verii", spune omul nostru, care aşează bagajele rapid în spate, urcă la volan scuturându-se de stropi şi porneşte.

Destinaţia noastră se află la vreo 35 de kilometri de Paris, iar după un drum destul de rapid ajungem la Domeniul Courson, care găzduieşte o grădină botanică imensă în mijlocul căreia se află un castel-monument istoric construit în secolul 16. E un loc aflat în zona Ile de France, cea care împrejmuieşte Parisul, pe care nu ai cum să-l descoperi decât dacă ştii cum să ajungi aici. Ascuns într-o zonă rurală care evocă poveştile din cărţile scriitorilor europeni, cu gazon impecabil tuns proaspăt şi cu mii de copaci care cresc aici încă de pe vremea Dinastiei Capetiene, înainte de anul 1000. E un loc binecuvântat în care te simţi eliberat de orice grijă şi care pare perfect pentru o cură de relaxare în natură. Chiar şi cu nori negri care acoperă ameninţător zona.

Castelul Courson şi lacul de lângă el.

Dacia a fost aici

În acest loc plin de savoare, istorie şi farmec începe peste câteva minute un eveniment construit şi dedicat mărcii Dacia. Marca de la Mioveni şi-a construit o enclavă destul de serioasă în Franţa, iar acest lucru îi face pe oamenii care conduc destinele brandului în Hexagon să-i invite pe clienţii Dacia la o întâlnire anuală în care principalul scop este pur şi simplu relaxarea. Fără bilete de intrare, fără chioşcuri care vând fripturi şi băuturi, fără oameni de vânzări care să încerce să te convingă că Dacia este maşina potrivită pentru tine. De fapt, dacă ajungi astăzi la Courson, înseamnă că ai fost deja convins. 

Evenimentul a fost botezat Marele Picnic Dacia şi a ajuns în 2014 la a şasea ediţie, astfel că a devenit o tradiţie binecunoscută şi mult aşteptată de fiecare francez care a cumpărat măcar una dintre cele 600.000 de maşini pe care Dacia le-a vândut în Franţa din 2005 încoace. Oamenii ajung la Courson cu familiile în maşina proprie, pe care o parchează într-una dintre cele trei parcele imense extrem de bine organizate din jurul Domeniului. Deşi căile de acces sunt înguste, şi este normal să fie aşa din moment ce ne aflăm într-o comună, cozile kilometrice lipsesc cu desăvârşire, iar evenimentul pare organizat impecabil încă dinainte să păşim pe iarba superbă de lângă castelul francez. În parcări se intră şi se parchează ordonat, în ordinea sosirii, iar cele 3100 de Dacii care au ajuns astăzi la Courson reuşesc să se aşeze una lângă alta fără a se bloca reciproc, în linişte. Din maşini ies mame şi taţi cu doi-trei copii în medie, familiile numeroase fiind una dintre ţintele preferate ale mărcii Dacia în Franţa.

Bine aţi venit la Picnicul Dacia! Deşi plouă, suntem întâmpinaţi de feţe zâmbitoare.

Pentru a se înscrie în Marele Picnic Dacia, francezii trebuie doar să-şi anunţe prezenţa pe site-ul oficial al mărcii în luna dedicată înscrierilor. Nu e nevoie de cărţi de credit sau de cecuri, pentru că participarea la eveniment este gratuită, iar "biletul" este numărul de şasiu al maşinii proprii. Lângă el treci numărul de membri ai familiei şi gata. De aici, totul intră în grija celor de la Dacia Franţa. Primeşti o pungă pesonalizată care conţine pălării, băscuţe, steguleţe şi câteva jucării pentru copii, toate inscriptionate cu un mesaj care va deveni uşor-uşor laitmotivul zilei: J'aime ma Dacia. Îmi iubesc Dacia. O declaraţie de dragoste pe cât de ciudată pentru un român care priveşte marca prin prisma istoriei care se confundă cu ultimii 60 de ani, pe atât de sinceră pentru un francez pentru care Dacia înseamnă maşina solidă şi foarte accesibilă care-l ajută în viaţa de zi şi care nu-i stoarce buzunarul de bani la service.

Dacia în Franţa: între oportunitate şi eficienţă

Organizare franceză, parcare nemţească. Plină cu maşină româneşti

De fapt, povestea mărcii Dacia în Franţa este una foarte interesantă. Lansată oficial mai degrabă experimental prin Logan în 2005, sedanul care a dat startul poveştii fiind pe atunci înghesuit într-un colţ al showroom-urilor Renault din Franţa, marca de la Mioveni a devenit un hit începând cu 2008, atunci când criza financiară care a lovit Europa i-a făcut pe francezi - un popor destul de naţionalist în esenţă - să adopte Dacia ca pe un copil al celor de la Renault. Avantajele modelelor mărcii: accesibilitatea, fiabilitatea dovedită prin faptul că maşinile astea, mult mai simple decât cele ale mărcilor de volum, erau construite cu subansamble îndelung testate în cadrul Grupului Renault-Nissan, şi mai ales costurile foarte mici de întreţinere.

Occupy France. Dacia a acaparat şoselele şi străzile din jurul Domeniului Courson.

Deşi Dacia nu avea anterior niciun plan serios de a ataca Europa de Vest, anul 2008 a venit cu o explozie a vânzărilor în Germania şi Franţa, iar expansiunea gamei a venit cumva normal. Sandero şi Duster au devenit maşinile în vogă în Franţa în segmentele lor, iar hatchback-ul românesc a atins chiar performanţa de a deveni cel mai bine vândut model către persoane fizice în Franţa, o reuşită absolut fantastică pentru un brand care practic nu exista în Europa Occidentală cu patru ani în urmă.

Azi, la 9 ani de la apariţia mărcii în Hexagon, lansarea noii game Logan/Sandero/Duster a construit şi mai mult baza poveştii Dacia în Franţa, astfel că anul 2014 va fi primul în care va vinde aici peste 100.000 de maşini. Ca termen de comparaţie, România a cumpărat anul trecut 65.000 de maşini noi în total. Astăzi, Dacia este a cincea marcă în Franţa la capitolul vânzări. 

O marcă românească. Dar fără românisme

Încă din primul minut în care intri pe poarta oficială a Marelui Picnic Dacia cu brăţara care te recomandă ca jurnalist între multe mii de pasionaţi, te simţi ciudat. Sentimentul e cel al unui intrus care încearcă să analizeze obiectiv ceea ce se întâmplă în jur în condiţiile în care oamenii zâmbesc relaxaţi, copiii se joacă în cele câteva zeci de puncte de divertisment care ascund tot soiuri de jocuri şi activităţi interesante, iar organizatorii sunt şi ei prinşi în acelaşi peisaj lejer, de duminică. Laşi deci garda jos şi încerci să te bucuri de puţinele raze de soare care reuşesc să străpungă norii şi încerci să te simţi confortabil. 

Apoi vin câteva şocuri. Primul este cel legat de modul în care oamenii ăştia privesc marca Dacia. Obişnuit cu analiza rece a preţurilor, a vânzărilor, a calităţii plasticului de la interior, a frânelor şi a acceleraţiei, a consumului şi a tuturor celorlalte cifre care construiesc într-un jurnalist imaginea unui model sau a altuia, întâlnirea cu oamenii care conduc maşinile astea şi sunt mândri de ele este un eveniment cumva revelator. Îşi poartă cu mândrie pălăriile J'aime ma Dacia, copiii flutură zâmbind steaguri cu acelaşi mesaj, iar lumea zâmbeşte, râde, se aşează pe iarbă sau la mesele dedicate, mănâncă din Lunch Pack-ul oferit de asemenea gratuit de organizator şi socializează. 

Al doilea şoc: cartofi prăjiţi, sandvişuri, un desert şi apă. Acesta este meniul zilei pentru fiecare dintre cei 14.000 de participanţi, care se bucură de faptul că se află în mijlocul unei familii imense. Oamenii ăştia nu s-au strâns aici "la un păhărel" sau "la un mic", ci au văzut în ieşirea de la Courson un moment bun pentru a-şi petrece timpul împreună cu familia. Al treilea reper diferit: deşi ne aflăm în inima Europei, telefoanele mobile şi tabletele sunt virtual inexistente. E adevărat, semnalul 3G lipseşte şi nu permite accesul la internet, dar asta transformă totul într-o agora în care lumea discută şi se priveşte, un fenomen social care începe să dispară cu desăvârşire din peisajul oraşelor moderne, de exemplu.

Oameni care se bucură că-şi petrec duminica relaxantă în familie. O imagine din ce în ce mai rară în era vitezei.

Picnicul nu poate să treacă fără masa în sine. 14.000 de oameni, iar Dacia le-a făcut cinste tuturor.

Oportunitate de fidelizare, nu de marketing

În peisajul ăsta liniştit, există doar un loc în care oamenii pot să cumpere lucruri. Se numeşte Dacia Boutique şi este un cort în care lumea mişună ca-n furnicar. Poţi să cumperi pin-uri, magneţi, tricouri, machete, jante, portbagaje de plafon şi multe alte accesorii dedicate fie maşinilor Dacia, fie şoferilor lor. Preţurile pentru o machetă urcă de la 12 la 40 de euro, cea mai scumpă fiind replica Duster-ului din Trofeul Andros, competiţie foarte apreciată în Franţa şi în care Dacia a participat patru ani la rând avându-l la volan pe cvadruplul campion de Formula 1 Alain Prost. Cei de la magazin abia fac faţă afluenţei de cereri şi doritori, însă oficialii Dacia spun că scopul acestui eveniment este departe de a fi unul comercial.

"Nu încercăm să vindem maşini la Picnicul Dacia, iar accesul şi produsele oferite fiecarui vizitator sunt gratuite. Singurul loc în care prietenii noştri pot să cumpere lucruri este Dacia Boutique, pe care l-am construit pentru că participanţii de anii trecuţi ne-au cerut obiecte personalizare Dacia", ne spune Alain Lehmann, cel care conduce destinele mărcii Dacia în Franţa. Conform acestuia, evenimentul are pur şi simplu scopul de a construi un sentiment de familie în jurul mărcii Dacia: "Media de vârstă a clienţilor noştri este de 49 de ani, în timp ce media generală în Franţa este de 52 de ani", afirmă Lehmann, care susţine că Dacia stă excelent din acest punct de vedere pe piaţa franceză.

La Dacia Boutique am văzut pentru prima dată oameni care-şi cumpără tricouri cu logo-ul Dacia. Sentiment de apartenenţă.

Copiii au fost cei care au profitat cel mai mult de duminica de la Courson.

Dacia are clienţi de toate vârstele care-şi iubesc maşinile.

O revistă dedicată mărcii Dacia

Un punct de reper al întregului eveniment este standul revistei Daciattitude, despre care Automarket a scris încă de la lansare. Este vorba de o publicaţie franceză dedicată 100% mărcii Dacia şi care este scrisă şi editată de fani ai mărcii, nu de oficialii ei. O revistă independentă care se vinde la chioşcurile de ziare din Hexagon, apare o dată la două luni şi costă 4 euro.

Am răsfoit paginile primelor trei numere, iar calitatea materialelor este una foarte bună, depăşind multe reviste auto de pe piaţa europeană. Avem teste cu diferitele versiuni ale modelelor Dacia, avem poveşti ale posesorilor, reportaje prin ţările în care această marcă s-a impus pe piaţă, tuning, materiale în care este analizată povestea Dacia din perspectiva diferitelor industrii care folosesc modelele brandului de la Moveni şi, evident, o listă de preţuri şi de promoţii aduse la zi. Întâlnirile pasionaţilor Duster sau Sandero şi participarea Dacia la evenimente precum Raliul Aicha des Gazelles sunt şi ele reflectate într-o revistă de 100 de pagini care poate fi comandată chiar şi din România.

Când dedici o revistă unei singure mărci, ai două alternative: o faci ca la carte sau n-o faci deloc. Aici avem primul exemplu.

Concert pentru familie

După câteva ore în care participanţii au încercat toate punctele de divertisment, evenimentul s-a terminat cu un concert al lui Christophe Maé, unul dintre artiştii francezi în vogă şi foarte apreciaţi în Hexagon. A cântat anterior în deschiderea concertelor Seal şi Cher, fiind considerat un promotor al stilului pop-rock-jazz. Mae a avut de altfel mulţi fani la Picnicul Dacia, iar spaţiul din faţa scenei centrale a fost plin la ora concertului, în ciuda ploii care încă sâcâia încă în reprize zona Parisului.

Am plecat de la Picnicul Dacia cu o optică complet schimbată. Dacă până acum asociam vânzările Dacia în Franţa cu cifre seci, am reuşit să adun cadre care spun povestea oamenilor din spatele acelor cifre. Fie că au fost parizieni, marseillezi veniţi de la sute de kilometri depărtare special pentru acest eveniment, germani, belgieni sau elveţieni, posesorii modelelor Dacia strânşi la Courson mi-au dovedit că Dacia înseamnă în Europa maşina pe care familia franceză o apreciază pentru ce oferă sincer. Iar capitalul de simpatie al mărcii se construieşte în timp, sigur, cu evenimente în care nu doar şoferul contează, ci familia acestuia.

Concertul de final a adunat 14.000 de oameni în faţa scenei. La microfoane: Christophe Mae şi formaţia sa.