FEATURE: Cele mai mari ambuteiaje din istorie

Publicat vineri, 04.05.2012 11:37 de Dragoș Băltățeanu

Cu toţi am fost prinşi într-un ambuteiaj. Am petrecut câteva zeci de minute sau poate chiar câteva ore într-o coloană de maşini bară la bară. Automarket vă oferă poveştile celor mai mari ambuteiaje din istorie.

Nimănui nu îi place un blocaj în trafic. Nervi întinşi la maxim, benzină consumată degeaba şi timp pierdut. În marile oraşe ale Europei, ambuteiajul este un lucru comun. Autorităţile încearcă să le evite prin diverse metode, dar ele tot apar. Parisul şi Roma sunt celebre pentru blocajele zilnice din trafic. Nici noi nu stăm rău la acest capitol, lucrările perpetue din Bucureşti, ploaia sau ninsoarea fiind printre cauzele cele mai frecvente. Dar, de-a lungul timpului, şoferii au fost martorii unor ambuteiaje cu adevărat monstruoase pe lângă care aglomeraţia din Bucureşti pare o simplă joacă de copii. Iată câteva dintre ele.

Ambuteiajul din Paris 1980

În 1980 câteva mii de şoferi francezi se întorceau din vacanţă. O mare parte din ei s-au regăsit pe o bucată de autostradă dintre Paris şi Lyon. Conform Guinness Book of World Records, aici s-a înregistrat cel mai mare ambuteiaj al tuturor timpurilor. Cozile de maşini s-au întins pe mai bine de 170 km. Ambuteiajul a fost cauzat atât de numărul mare de familii care au decis să se întoarcă din vacanţa de iarnă, precum şi de vremea rea. 

Ambuteiajul din Beijing 2010

În 2010, China a avut parte de un ambuteiaj demn şi el de Cartea Recordurilor. Drumul express care leagă capitala Beijing de Tibet s-a blocat într-o lungă coloană de şoferi chinezi. Ambuteiajul a măsurat aproape 100 km şi a durat nu mai puţin de 10 zile până automobilele prinse în blocaj au fost eliberate. Maşinile înaintau 3-4 km pe zi, iar şoferii şi-au omorât timpul cum au putut. Întreprinzătorii locali au deschis tarabe improvizate cu hrană de-a lungul celor 100 km. Acest ambuteiaj a fost cauzat de numărul mare de camioane ce se îndreptau spre o zonă cu lucrări de carosabil.

Ambuteiajul din Houston, Texas 2005

În 2005, uraganul Rita ameninţa oraşul Houston din Texas. O mare parte a locuitorilor a decis că ar fi mai bine să evacueze oraşul, dar şoferii au rămas blocaţi într-un ambuteiaj imens. Peste 2.5 milioane de maşini au transformat autostrada I-45 într-o imensă parcare. Cozile s-au întins pe mai bine de 160 km şi au durat 48 de ore. Mulţi dintre cei prinşi în acest trafic infernal au efectuat călătoria de la Houston la Austin în 28 de ore, un drum ce durează în mod normal 3 ore. Este considerat cel mai mare ambuteiaj din istoria Statelor Unite ale Amercii. 

Ambuteiajul din Tokyo 1990

Capitala Japoniei este obişnuită cu traficul infernal. Zona metropolitană Tokyo este plină de maşini în fiecare zi, dar în 1990 aici s-a înregistrat cel mai mare ambuteiaj din istoria Japoniei. Cauza a fost dublarea traficului normal din pricina finalului de vacanţă şi evacuării pentru taifunul Winona. Peste 15.000 de automobile au rămas blocate într-o coloană de peste 130 km. 

Ambuteiajul de la graniţa Germaniei 1990

La finalul anului 1990, cele două Germanii se uneau după căderea comunismului în toată Europa de Est. Zidul Berlinului era dărâmat, iar germanii puteau circula din nou liberi. La graniţa celor două Germanii se crea un ambuteiaj masiv de câteva milioane de maşini. Drumurile din aceas zonă nu era gândite pentru un asemenea volum de trafic.

Ambuteiajul zilnic din Sao Paulo, Brazilia

Nici America de Sud nu stă mai bine la acest capitol. Iar oraşul campion la ambuteiaje este oraşul brazilian Sao Paulo. În fiecare zi, traficul se blochează pe lungimi mari pe autostrăzile şi bulevardele oraşului. În iunie 2009, aici s-a stabilit un nou record: 35% din străzile din Sao Paulo au fost blocate, iar dacă am fi pus cap la cap lungimea coloanelor de maşini ar fi rezultat o distanţă de aproape 300 km. 

Ambuteiajul din fiecare iarnă in Moscova, Rusia

Moscova este şi ea celebră pentru blocajele din trafic. Ne amintim cu toţii fotografiile cu bulevardele centrale din capitala Rusiei blocate. Se pare însă că iarna este cel mai mare adversar al şoferilor moscoviţi. Zăpada depusă pe carosabil aduce accidente şi străzi blocate şi asta duce la ambuteiaje imense. Sună cunoscut!

  • edi80, vineri, 04.05.2012 12:18

    Pentru unii ambuteiajele e istorie ...pentru noi rutina zilnica!!!

  • adip, vineri, 04.05.2012 14:53
    e istorie

    "e istorie" intradevar. Mai ales pentru "uni" ca voi "care este".

  • Bebe, vineri, 04.05.2012 14:56
    ...

    La fel ca si gramatica, doar ca invers: La noi e istorie !! :))

  • lol, vineri, 04.05.2012 15:10
    pt adip

    bine ca ii corectezi ...intr-adevar :)) mai ales pt tine care esti si tu

  • Cork, vineri, 04.05.2012 15:13
    ...

    "e" deci exista :-)

  • Dan, vineri, 04.05.2012 16:00
    Moscova

    Daca intrati pe Google Earth, in Moscova, sunt imagini de la un alt ambuteiaj enorm, produs de un convoi prezidential. Convoi care a impus inchiderea tuturor strazilor sau autostrazilor care se intersectau cu ruta lor. Este undeva la 200 de km in total ambuteiajul.

  • grigore, vineri, 04.05.2012 19:05
    Time machine????

    Dar vaaaiii, ce vad eu?... am sesizat niste masini din viitor in pozele voastre. In Germania anilor 1990 vad Golf 4, Mercedes clasa E, penultima versiune, ultimul model de Vito... si nu le mai enumar pe toate... Deci de asta era asa aglomerat, pt ca era o invazie de masini din viitor... Tot din acceasi "cauza s-a cauzat" si blocajul din 1980 din Franta. Vad Golf 5, Jaguar E type... etc etc etc... Sunteti jalnici! Era suficient sa puneti poza de la inceput si sa lasati doar textul in jos...

  • Butch, vineri, 04.05.2012 19:54
    japca jurnalistica

    pe langa marcile de masini care nu corespund anilor, pe ce parte a drumului se circula in Japonia? cum sa mai iau alte stiri in serios ?!? dragi editori ai acestei publicatii, d-l Dragoş Băltăţeanu va face de rusine.

  • jiji cocalarul @adip, vineri, 04.05.2012 23:25

    este edi "escamontabilul" care este :) dont uori ders no sugar!

  • edi80, sâmbătă, 05.05.2012 12:39
    lllllllllllllloooooooooooollllllllllllllll

    ce imi place cum se agita aricii si se umplu de spume!:))))))) lasa ma ca e bine daca altceva nu stiti sa faceti vanati greselile intentionate!!v-am dat motiv de dat comenturi caci altfel....mureati in ambuteiaje:))))

  • jiji cocalarul, sâmbătă, 05.05.2012 13:39

    daca ne uitam in istoricul comentariilor tale numai greseli "intentionate" gasim! intrebare: ai cautat in cele din urma in DEX cuvantul escamontabil?

  • SaabCuantic, sâmbătă, 05.05.2012 16:26
    Cuantic pricepe altceva...

    ...şi anume că mult mai problematică este supraaglomerarea aproape din orice oraş acum, nu numai din metropole ca înainte. Cauza principală pentru ambele situaţii (îmbulzeala de oameni şi îmbulzeala de maşini din cauza îmbulzelii de oameni) este impardonabilă: cam toţi cetăţenii globali actuali au oroare teribilă de munca autentică, anume cea fizică, cu braţele şi uneltele, atât pe câmp, cât şi în uzină, dar şi cea tradiţional ştiinţifico-intelectuală…Iată de ce, câteodată, mai au şi politicienii noştri dreptate când se plâng că nu există o absorbţie totală sau măcar masivă a murii-n gură, adică a “fondurilor europene nerambursabile”. Păi românului de rând îi surâde ideea cvasi-dumnezeiască de a primi pe moca ‘jde mii de euro şi metodologia gata pusă la punct a succesului, cum să nu, şi să purceadă entuziast la o microafacere rentabilă, concentrată primordial pe relansarea agriculturii, dar…cum adică, trebuie să pună chiar el mâna să muncească zi de zi?! Şi nu să-şi angajeze slugi care să ducă tot greul operaţional pe spinările lor, din moment ce patronul “innăscut” ce se crede dânsul caută doar să culeagă sistematic roadele sudorii altora?! …Ăăăăă, nu, mersi, las’ că rămânem în nădejdea “statului” român. V-aţi prins, nu? Ambuteiajele acestea exasperante, ce-i drept, nu pot oferi o explicaţie exactă, cuprinzătoare şi satisfăcătoare câtă vreme evităm să analizăm minuţios cauza şi ne mulţumim să acceptăm efectul ca atare. Cauza reală am inserat-o deja: exodul foştilor ţărani spre oraşe, orice gen de oraşe, plus al orăşenilor de condiţie medie spre metropole. Cel puţin aşa s-a întâmplat şi încă se va tot întâmpla de acum încolo în Românica Abramburica. Iar Bucureştii au devenit un furnicar sufocant, anarhic, stupid, înţesat de “flatulenţi” de ambele sexe, autobănuiţi de importanţă socio-economică apoteotică. De ce s-a ajuns aici? Păi…toată lumea visează înfiorată la deliciile “incomparabile” ale biro-cyber-intelectualismului (de aceea au ajuns să fie repudiate, bagatelizate, marginalizate şi chiar eliminate din şcoli, inclusive din cele rurale, discipline inestimabile şi indispensabile în mod imuabil pentru integritatea şi sănătatea culturală a oamenilor, precum istoria, geografia, religia, filosofia, literatura şi limbile culte precum rusa şi slavona, care, desigur, “nu aduc nici un profit în lumea de astăzi” – în schimb, sunt de-a dreptul adorate şi tratate preferenţial economia, informatica şi engleza, urmate la o intensitate mai redusă de trioul matematică-fizică-chimie şi de ştiinţele biologice), generator prin definiţie de câştiguri facile în primul rând, apoi abundente, tot mai abundente, cât mai abundente, care să contureze o stare materială fabuloasă, nemaipomenită în nici o altă epocă istorică (această panoramă integral materialistă “trebuie” făurită, totuşi, de o armată de “fraieri”, obligaţi la activitate productivă permanentă tocmai de către intelectul lor “precar”, nu-i aşa?...dar contează socialmente la ce anume visează şi ei? vax!), în care să predomine “neapărat” noutatea de piaţă, prospeţimea conceptuală şi linia “trendy” în aspect, în mişcări şi în cuvinte…Mass-media reprezintă unicul izvor inspirator şi educativ în privinţa alienării spirituale cvasi-iremediabile a omului contemporan. Deşi se naşte automat imposibilitatea probabilistică de a putea fi toţi doritorii (miliarde!) serviţi la parametrii cantitativi şi calitativi solicitaţi, adică la cote stratosferice, nu se ţine cont defel de aceste frâne logice serioase şi astfel rezultă o încleştare interumană cotidiană, dârză, duşmănoasă, nescrupuloasă şi…ridicolă, nimeni neconcepând în ruptul capului să cedeze câtuşi de puţin şi măcar pentru o clipă în scopul lui înţepenit în meschinărie, nici măcar cei inteligenţi, prin urmare nemaifiind nevoie de războaie convenţionale interstatale, toate energiile posibile (care, teoretic, ar putea fi redirecţionate spre plămădirea unor lucruri şi a unor sentimente mult mai utile pentru noi şi plăcute pentru Creator) canalizându-se în mod inepuizabil spre materiile, frivolităţile şi infamiile (inter)umane localizate. Până la urmă, nu supraacumularea oarbă şi surdă, realmente patologică, de averi şi bunuri “de soi” şi subjugarea întregii noastre vieţi de către prestigiul parvenitist şi neo-năravurile “kinky” ne vor surpa fiinţial, nici foamea nesăţioasă de ştiinţă profană şi nici măcar goana nestrunită după neotehnologie per ansamblu (marile descoperiri şi invenţii ale omenirii au fost opera lui Dumnezeu în primă instanţă, că altfel noi înşine n-am fi fost în stare nici să dibuim ieşirea din peşteră, dar se pare că Dumnezeu S-a dat la o parte pe fondul insinuării gradate a potrivnicului în miezul progresului tehnico-ştiinţific şi a confiscării abile a scopului iniţial de deservire umană chibzuită…), ci singură numai…super-cyber-mania, hiper-cyber-craţia, ultra-cyber-latria, cu vârful ei de formă şi fond: facebook-oreea. “Omul nou” care se ridică “legal” din această tină “postpostmodernistă” se bifurcă tipologic, dar, în ambele cazuri, mă lasă complet rece: bărbatul-cyborg şi femeia-sacou, decorticalizaţi, desexualizaţi (adică ţine de identitatea de sex, în sensul că bărbatul nu mai este bărbat şi nici femeia femeie) şi desacralizaţi atât prin vocaţie, cât şi prin excelenţă, elementul comun care îi complementarizează reciproc în statutul lor vidocratic fiind doar laptopul la purtător. Aşadar, chiar dacă şi eu mă trezesc deseori prins fără voie în cleştele lor demenţial, ambuteiajele de care vorbiţi mi se par neglijabile moralmente, nu atât de deranjante psihic precum giga-aglutinările umane din mediile urbane şi hiperfluxul informatic şi informaţional interuman şi continuu, care, într-adevăr, ne umple de cunoştinţe diverse până la refuz, dar, pe de altă parte, ne goleşte de conţinutul vital şi…UNIC.

  • saab, sâmbătă, 05.05.2012 17:20
    @cuantic

    esti bolnav psihic :~

  • gicu, duminică, 06.05.2012 14:06
    dragos băltățeanu

    observ și eu, ca și grigore, că dragoș băltățeanu vrea musai să ne dea poze în care în parisul din 1980 (care din text reiese că era de fapt pe autostrada paris-lyon, adică nu ÎN paris, dar, mă rog) avea modele de mașini apărute după 2000; dar iar, mă rog; nu mai spun că textul vorbește de o vacanță de iarnă și acolo e vară toată ziua, după hainele oamenilor; dar, iar mă rog. Mamă, cît mă rog!!!! Băi, dragoș, dacă tot ții musai să dai o poză, dă una cu Balzac la biroul lui scriind și, dacă te întreabă cineva ce legătură are cu textul, te scuzi așa: "Uite așa stătea Balzac și scria la biroul lui cu 150 de ani înainte să fie ambuteiaj în 1980 în Paris!" Ce Dumnezeu, important e că dai poză! Sau, ca să fie lumea și mai încîntată, dădeai niște poze porno dintr-un film vintage din 1980. Aș fi fost mai mulțumit ca cititor. Măcar mă delectam, că de informat, oricum poza ta nu aduce nici o informație în plus textului, ba chiar mă derutează.

  • BaditzaEx, duminică, 06.05.2012 17:07
    @SaabCuantic

    excelenta aprofundare, a realei probleme !

  • SaabCuantic, duminică, 06.05.2012 20:01
    @BaditzaEx

    Da, dar nu-i nici o scofală, căci toţi cunoaştem pe îndelete hibele, moravurile şi ororile prezentului, încetăţenite adânc pe fondul pandemiei de abulie a umanităţii; capital este să avem curajul onest de a…ieşi de după cireşul după care ne trage mereu aţa să ne ascundem. În esenţă, mă bucur că avem o planetă frumoasă; păcat numai că-i prea populată. Mai mult ca sigur se va reveni însă la “normal” datorită noului Doctor Mengele multiplicat la scară globală şi intitulat cu respect Doctor Honoris Causa Codex Alimentarius, membru cu drepturi şi puteri depline al…Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. De fapt, este chiar foarte sănătos să mai “aeriseşti” demografic pământul. Da’ vorba vine: cine este dispus să “renunţe” în favoarea împlinirii acestui comandament “moral”? Răspuns: oricine vrea să se hrănească “sănătos”. Aşa că respectivul “doctor” nu alege exterminarea brutală, în sens clasic, ci ne lasă chiar pe noi s-o desăvârşim, punându-ne la dispoziţie toate mijloacele “necesare”. Voinţa rezolvă TOTUL, nu? Şi, când scopul iniţial va fi atins, inclusiv industria auto va avea de câştigat, deoarece va putea recicla multe maşini (în special acelea ale căror proprietari vor fi plecat puţin în Valhalla din anumite cauz-E , he he he), reducându-şi astfel costurile de producţie. Iar diminuarea numerică a maşinilor va însemna automat adio ambuteiaje pretutindeni, uraaaaa! PS: În realitate, eu însumi sunt în slujba renumitului “doctor”…Din punct de vedere profesional, desigur, nu şi principial, OK? Ceea ce înseamnă că nu mă poate bănui nimeni de cinism…

  • Victor, luni, 07.05.2012 10:25

    In poza de la Paris pe lângă faptul că nu corespunde anului despre care voi vorbiți....................................nu este nici un ambuteiaj,este o situație de trafic normala în care dacă se observă toate mașinile păstrează distanță între ele...............................................................deci..................................e pur si muove =))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))) sunteti jalnici voi aștia de la automarket,fabricați știri pentru cocalari. P.S Sper să aveți tăria de caracter sa nu îmi ștergeți comentul.

  • saab fan, marţi, 08.05.2012 21:35

    vedeti ce se intampla daca sunt prea multe renouri in libertate

  • Clayton, joi, 17.01.2013 09:01

    Foarte interesant acest sit! Evolutia ucbnaistira in Bucuresti dar nu numai este uimitoare si posibilitatea de a gasi acum un colt neatins de sistematizare sau interventii in ultimii 40 de ani este aproape imposibila. Daca pentru marile bulevarde pe baza vederilor din ultima suta de ani poti sa-ti faci o idee privind evolutia ucbnaistira pentru strazi mai mici sau laterale e destul de dificil. De curand am publicat pe blog-ul meu o fotografie foarte frumoasa facuta in anii 20-30 dar care nu reusesc deloc sa identific unde a fost facuta, nici macar nu am reusit sa stabilesc daca e facuta in Bucuresti sau in alt oras din tara.