Cine sunt eu? BMW între roșu, galben, albastru și roboți cu suflet

Unul dintre cei mai apreciați producători auto ai lumii are o față ceva mai puțin cunoscută și care pătrunde destul de rar în agenda iubitorilor de mașini. Una în care mașinile nu sunt obiecte, ci se transformă în opere de artă în cel mai curat sens al expresiei. Din 1973 încoace, BMW este cea mai implicată marcă în actul artistic contemporan la nivel global.

Într-un BMW Seria 7, bucuria de a savura la adevărata sa înălțime un Mendelsohn-Bartholdy valorează exact 5.791 de euro. Atât cât costă sistemul Surround Bowers&Wilkins Diamond. Un pachet opțional care-ți transformă mașina într-o sală de spectacole atipică. Sistem construit special pentru Seria 7, cu incinte acustice calibrate pentru ca sunetul tridimensional să circule exact așa cum o cere o partitură impecabilă.

Dar nu despre asta e vorba în acest articol. Sau despre asta, dar din cu totul altă perspectivă.

***

Roșu-galben-albastru. Dacă aceste trei culori sunt simbolice pentru români, ele sunt la originea ADN-ului unei părți mai puțin cunoscute, dar în continuă vibrație din "corpul" Grupului BMW. Se întâmpla în 1973. Recent alesul președinte al Consiliului de Administrație BMW AG, Eberhard von Kuenheim, comanda o lucrare plastică de mari dimensiuni care urma să anime foaierul sediului central din München al constructorului german. Creată de artistul Gerhard Richter, lucrarea în trei părți denumită simplu Rot-Gelb-Blau (Roșu-Galben-Albastru), după culorile predominante din fiecare dintre cele trei tablouri imense, urma să fie, fără ca cineva să intuiască asta la acel moment, primul pas pe care BMW îl făcea înspre o zonă care aparent nu are legătură directă cu misiunea pur pragmatică a unui producător de autoturisme.

Arta.

Cele trei tablouri de 3x6 metri expuse la sediul BMW din München au fost concepute de artistul german special pentru spațiul în care urmau să devină piese de rezistență. Monocrome, abstracte, picturile proiectate într-una dintre cele mai fertile perioade din viața lui Gerhard Richter au devenit simbolurile începuturilor unei mișcări până astăzi unice în industria auto: imersiunea unui brand în acte artistice de calitate superioară cu ajutorul produselor pe care le concepe.

În mod normal, mașinile ne sunt prezentate și sunt percepute în sine ca opere de artă care nu au nevoie de suplimente creative pentru a face parte dintr-un peisaj general care să instige la cultură.

În mod particular, BMW a simțit o oportunitate unică de a construi mai mult decât simple linii de caroserie care să atragă clienți. De a se implica într-un val creativ care astăzi, într-o eră a tehnologiei accelerate, consumă cu sete minute, culori și vibrații. Val care s-a împrăștiat în toată lumea ca o pădure de capilare care ating și au efect asupra unor momente din viețile noastre fără să ne dăm mereu seama de asta.

Luni, 9 noiembrie, la fix ora 20 și 12 minute, un astfel de capilar a pulsat neanunțat în toată România: pe cele mai importante posturi TV a fost difuzat concomitent în premieră un film de 60 de secunde în care un robot industrial Kuka dansează mecanic în jurul unui BMW Seria 4 Coupe de ultimă generație. Fără texte sulimentare, fără introducere, fără explicații. Un titlu și atât: Noul BMW Seria 4 și robotul. Un braț robotic își mișcă articulațiile atent calibrate în jurul caroseriei într-un "dans" metalic care te ține cu sufletul la gură și deschide instantaneu un sertar cu întrebări.

Ce-am văzut aici? Ce-a fost asta? Ce-a vrut să zică autorul?

Cu ce-i ajută pe cei de la BMW această cascadorie video, altfel spectaculoasă cromatic și conceptual? Pot un film de 60 de secunde și o serie de fotografii să vândă mai multe exemplare Seria 4?

Ei bine, probabil că nici nu-i va ajuta pe germani. Nu punctual, nu cuantificabil. Dar în nucleul acestui răspuns stă și cheia poveștii. Uneori, faptul că lucrurile nu te ajută în mod direct reușește, paradoxal, să te ajute să-ți duci povestea mai departe. În termeni economici, treaba asta se numește investiție pe termen lung.

Răspunsul nu e, deci, deloc simplu. Iar pentru a-ți oferi soluțiile multiple ale ecuației aparent ciudate în care personaje robotice industriale joacă roluri în filme cu mașini, trebuie să săpăm puțin în povestea mărcii bavareze și să înțelegem împreună motivele pentru care aplecarea spre artă nu trebuie cuantificată niciodată în rânduri de Excel. Ci mai degrabă așezată confortabil între genele care construiesc imaginea, prestanța și produsele unei mărci auto. Alături de investițiile în tehnologie, în confort, în motorizări, în transmisii, în suspensii, în materiale, în spațiu. Alături de investițiile în bateriile viitoarelor mașini electrice, în sistemele multimedia care integrează impecabil telefoanele mobile și, deci, ne integrează viața digitală, BMW a găsit mereu în ultimii 50 de ani spațiu pentru a cultiva creierele generațiilor care au venit și-au plecat.

***

La doar doi ani după ce lucrarea artistică semnată de Gerhard Richter însuflețea sediul BMW AG din Munchen, germanii au inventat simbioza perfectă între mașini și arta plastică. 1975 a fost anul în care artistul Alexander Calder transforma un BMW 3.0 CSL de competiție în operă de artă în mișcare. Ideea aparent nebună din care s-a născut legendara serie BMW Art Cars a plecat de la propunerea pilotului francez Hervé Poulain și s-a transformat în realitate printr-o decizie curajoasă a lui Jochen Neerpasch, directorul BMW Motorsport de la acea vreme. Mașina a concurat în 1975 în Cursa de 24 de ore de la Le Mans și s-a transformat în favorita tribunelor, deși a fost nevoită să se retragă din cursă după 73 de tururi din cauze unei defecțiuni la transmisie.

A fost prima și singura dată când primul Art Car BMW a participat într-o competiție oficială.

Din momentul retragerii sale, primul 3.0 CSL Art Car s-a transformat într-o instalație de artă pe roți și a generat un curent artistic în care au fost implicate în următorii 42 de ani nume imense ale artei contemporane: Frank Stella (BMW 3.0 CSL, 1976), Roy Lichtenstein (BMW 320 Grupa 5, 1977), Andy Warhol (BMW M1 Grupa 4, 1979), Ernst Fuchs (BMW 635CSi, 1982), Robert Rauschenberg (BMW 635CSi, 1986), Michael Jagamara Nelson (BMW M3 Grupa A, 1989), Ken Done (BMW M3 Grupa A, 1989), Matazo Kayama (BMW 535i, 1990), César Manrique (BMW 730i, 1990), A. R. Penck (BMW Z1, 1991), Esther Mahlangu (BMW 525i, 1991), Sandro Chia (BMW M3 GTR, 1992), David Hockney (BMW 850CSi, 1995), Jenny Holzer (BMW V12 LMR, 1999), Ólafur Elíasson (BMW H2R, 2007) şi Jeff Koons (BMW M3 GT2, 2010) au definitivat în anii care au urmat legătura dintre mașină și pensulă.

Ulterior, în 2017, BMW a angajat doi artiști contemporani, Cao Fei și John Baldessari, să semneze episoadele 18 și 19 din seria Art Car. Respectând filosofia "expunerii" operei de artă într-un context potrivit funcției sale, ambele mașini, un M6 GT3 și un M6 GTLM, au concurat în curse pe circuit înainte de a intra definitiv în patrimoniul BMW și în cel al artei universale.

Mașinile din seria BMW Art Car sunt astăzi obiecte de artă care fac înconjurul lumii. Mașina pe care Alexander Calder și-a pus amprenta în 1975 a fost principala atracție în cadrul ART Basel din Hong Kong, eveniment organizat în premieră în 1970 și prin care BMW susține artiștii contemporani care abordează aspecte artistice în moduri nonconformiste și progresiste.

Abordarea nonconformistă a artei în viziunea BMW a adus lângă marca germană artiști care reprezintă zone diametral opuse ale influenței artistice. De la tușele folclorice ale artistei sud-africane Esther Mahlangu, semnatara unui BMW Art Car ieșit din tipare, la experimente precum cel al artistului german Thomas Scheibitz, care a văzut într-un BMW i8 deținut de un prieten al său o sculptură pe care și-a pus amprenta. După modelul Art Car. Chiar dacă mașina nu face parte din seria legendară BMW, aceasta demonstrează faptul că drumul deschis de bavarezi reprezintă sursă de inspirație pentru artiștii din întreaga lume. 

Se întâmplă - de această dată cât se poate de oficial - cu cele trei exemplare exclusive BMW M2 pe care artistul contemporan american Leonard McGurr (cunoscut sub pseudonimul Futura 2000) le va crea într-o serie limitată dedicată comericalizării. Primul dintre cele trei exemplare vopsite manual de Futura 2000 a fost prezentat în luna februarie a acestui an la târgul de artă Frieze din Los Angeles în prezența directorului BMW M, Markus Flasch. De altfel, mașina a fost concepută, desenată și vopsită în Garching, lângă München, la sediul diviziei BMW M.

***

Odată pavat, drumul BMW prin lumea artelor a început să devină o arteră circulată în care beneficiarii reali ai implicării bavarezilor au devenit artiștii pe de o parte și publicul pe de altă parte. Iar aplecarea constructorului german în zona creativă a atins, în mod natural, și artele muzicale.

Cea mai cunoscută colaborare dintre BMW și zona muzicală le oferă londonezilor spectacolul BMW Classics, care are loc anual în timpul verii în Trafalgar Square și este onorat de muzicienii Orchestrei Simfonice din Londra. Colaborarea dintre constructorul german și una dintre cele mai cunoscute orchestre europene a început în 2012 și este dublată de cooperări cu alte nume imense ale scenei mondiale: Teatrul Scala din Milano, Teatrul Balșoi din Moscova, Opera Națională din Polonia, Filarmonica din Munchen sau Opera Bavareză de Stat, instituție culturală cu care BMW colaborează de 24 de ani într-o inițiativă denumită Opera pentru toți, care-și propune să le faciliteze tinerilor o alternativă accesibilă la genurile muzicale de masă. 

În acest an, Opera pentru toți s-a transformat într-un concert-simbol al luptei categoriilor profesionale implicate în pandemie și al renașterii culturii după izolarea din primăvară: 2000 de spectatori au asistat la o reprezentație în aer liber care a avut loc în Berlin și care a fost găzduită de muzicienii Operei de Stat Unter den Linden. Invitații au fost Capela de Stat din Berlin, care a interpretat două romanţe pentru vioară cu Anne-Sophie Mutter ca solistă, Uvertura "Egmont" şi Simfonia No. 9, "Odă Bucuriei", cu Julia Kleiter, Waltraud Meier, Andreas Schager şi René Pape ca solişti, precum şi Corul Operei de Stat. 

În România, colaborarea dintre BMW și festivalul SoNoRo este o tradiție începută în 2008 și în cadrul căreia marca germană s-a transformat din partener de mobilitate în partener care contextualizează muzica de cameră în moduri nonconformiste. În toamna anului trecut, BMW a prezentat oficial în România noua generație a modelului Seria 8 Gran Coupe în cadrul unui concert-surpriză care a avut loc în incinta Muzeului Tehnic Dimitrie Leonida din București, aflat în proces de renovare. Concertul, găzduit de bandoneonistul Marcelo Nisinman acompaniat de italianul Alberto Mesirca la chitară clasică, şi de daneza Janne Thomsen la flaut, a dezvăluit mașina în acordurile de tango semnate de compozitorul Astor Piazzolla.

Divizia românească a celor de la BMW a reușit performanța de a fura titlurile unor publicații internaționale de profil după ce a pus în scenă și a înregistrat prima interpretare modernă, în cadrul ediției 2017 a aceluiași Festival SoNoRo, a unei compoziții muzicale misterioase denumite Marșul BMW. Semnat de compozitorul german Frank Anatol în 1930, marșul a fost reintepretat ulterior în cadrul unui eveniment special care a readus în atenția publicului Uzinele Electrice Filaret. Festivalul SoNoRo a susţinut proiectul, de această dată în formaţia Alexis Cardenas (vioară), Răzvan Popovici (violă), Erik Gusse Gustafsson (violoncel). Apropo de violoncelistul finlandez Erik Gusse Gustafsson, povestea colaborării dintre BMW și muzicienii festivalului SoNoRo a fost documentată exclusiv pe Automarket într-un material dedicat experienței pe care muzicianul nordic a avut-o pe circuit în compania unui BMW Seria 8 Coupe.

Bineînțeles, colaborarea dintre BMW și muzică nu se oprește în partiturile clasice. BMW Welt Jazz Award transformă anual reprezentativa clădire futuristă de lângă uzina BMW din Munchen în scena pe care artiștii contemporani ai genului își expun interpretările într-un context inedit.

Iar în contextul în care legătura dintre muzică și marca germană devine parte din nucleul brandului, colaborarea anunțată cu legendarul compozitor Hans Zimmer pare pur și simplu naturală. Zimmer este reponsabil cu sunetele pe care le vor genera viitoarele modele electrice ale mărcii în cadrul proiectului BMW IconicSounds Electric. Pentru ca sunetul inconfundabil al motoarelor de performanță BMW să fie înlocuit de sunetul legendar al unei creații semnate de omul care s-a afirmat la Hollywood în spatele muzicii premiate cu un Oscar, două Globuri de Aur și patru Grammy-uri în filme regizate de nume imense precum Ridley Scott, Ron Howard, Michael Bay, Guy Ritchie sau Christopher Nolan. Așa că mintea care a pus muzică în filme precum The Lion King, seria Pirații din Caraibe, Interstellar, Gladiatorul, Inception, Dunkirk sau în trilogia The Dark Knight va genera sunetele modelelor electrice BMW ale viitorilor ani.

Revenind în zona creației plastice, BMW organizează anual în cadrul Muzeului de Artă Contemporană Tate din Londra o expoziție care are ca scop evidențierea muncii unora dintre artiștii care schimbă percepția asupra artei în general. În 2019, instalația dinamică Sex, semnată de Anne Imhof, a ocupat întreaga suită de spații din ambianța subterană Tanks al muzeului Tate. Lucrarea-manifest a artistei germane a fost concepută ca o expoziție-spectacol multi-palier care ziua însemna o expoziție, iar noaptea o scenă de spectacole live. În 2020, BMW Tate Live i-a avut în centru pe artiștii Faustin Linyekula (Congo), Okwui Okpokwasili (Nigeria) și Tanya Lukin Linklater (Arhipelagul Kodiak, Alaska, SUA), care și-au explorat originile și folclorul indigen în instalații, expoziții, recitaluri și ateliere dedicate.

În România, artele plastice au fost reprezentate în colaborări cu mărcile BMW și MINI de artiștii Adrian Mitu, Amirou Diallo, Andra Mihai sau Alexandru Mariș. 

Cea mai interesantă astfel de colaborare îl are în centru pe Adrian Mitu, care s-a remarcat prin proiectele de pictură și creație plastică inspirate din istoria BMW în sporturile cu motor. Legătura dintre BMW și Mitu a început în 2016 cu "Blue Coffee", dedicat aniversării de 100 de ani a BMW, cu un maraton de pictură de 30 de zile în timpul căruia a creat 100 de tablouri în acuarelă. A urmat, la începutul anului 2018, o instalaţie de planșe artistice denumită "Blue Hero" și dedicată vieţii şi carierei lui Jochen Neerpasch, creatorul BMW Motorsport şi a mai multor proiecte definitorii pentru BMW, inclusiv BMW Art Cars, automobilele BMW M şi, desigur, BMW M1. „Blue Hero” a fost prezentat în premieră mondială la Bucureşti în prezenţa legendarului Jochen Neerpasch.

Lucrările de artă ale lui Adrian Mitu pot fi găsite astăzi în colecţiile Fundaţiei BMW Car Club of America şi sunt prezentat periodic în muzee şi expoziţii din SUA şi România, inclusiv la LeMay - Muzeul Automobilului din America şi Muzeul Fundaţiei BMW CCA.

Nonconformismul MINI și creațiile atipice și curajoase ale artistului Amirou Diallo au dus la o asociere naturală între cele două părți în cadrul unei expoziții denumite British Icons, care a avut vernisajul la începutul anului 2019. În cadrul acestei expoziții, Diallo și-a propus să creeze punți de legătură între simboluri britanice și imagini legendare românești, lucrarea "Brâncuși" fiind vândută în scopuri umanitare contra sumei de 2200 de euro în cadrul unei licitații găzduite la inaugurarea showroom-ului MINI Auto Cobălcescu din București. 

Cea mai recentă colaborare cu un artist plastic din România îl are în centru pe Alexandru Mariș în cadrul proiectului #ArtMeMINI. Cu ocazia împlinirii a 60 de ani de istorie a mărcii britanice, Mariș a creat 60 de planșe dedicate momentelor și modelelor legendare ale brandului, iar acestea au putut fi admirate în showroom-urile MINI din România.

*** 

Chiar dacă anul 2020 a fost unul greu pentru cultură și artă în general, BMW a continuat să lucreze împreună cu artiștii români în zone încă neexplorate. Astfel s-a născut spectacolul-instalație Who Am I? A human-robot performance (Cine sunt eu? Un spectacol om-robot), dezvoltat de studioul de artă și tehnologie H3. Conceptul a fost înscris în selecția Ars Electronica, cel mai important festival hibrid de artă și tehnologie la nivel global.

Spectacolul conceput de studioul H3 are în centru un "actor" inedit - un robot Kuka dezafectat care a fost utilizat anterior pe linia de producție a fabricii BMW din Regensburg, Germania. Într-un context artistic suprinzător, robotul este "adus la viață" în spectacolul care combină teatrul, dansul contemporan și jocurile de lumini cu proiecții spectaculoase. În regia coreografei Andrea Gavriliu, robotul Kuka se transformă dintr-o mașină de o tonă și jumătate într-un personaj care-și explorează identitatea într-un proces care amestecă mecanismele și emoția. Spectacolele au fost dezvoltate special pentru hala industrială H3, care în cei 400 de metri pătrați a putut găzdui maximum 30 de spectatori la fiecare reprezentație.

În acest context grafic a apărut pe scenă, abstractizat și ascuns în jocurile de lumini, noul BMW Seria 4 Coupe, care a primit astfel primul său rol într-o reprezentație teatrală la nivel mondial. Un rol secundar, misterios, enigmatic, ba chiar clandestin în condițiile în care mașina nu era încă prezentată oficial în momentul punerii în scenă a reprezentației Who Am I?.

Între timp, luni, în primetime, la televiziunile din România, un robot Kuka transformat dintr-un colos mecanic în personaj s-a întâlnit pentru prima dată cu mașina în "carne și oase". Iar noi rămânem cu imaginea conturată de un context larg în care un robot poate să inspire și să injecteze suflet în jur dacă este ajutat de un act artistic de calitate. Un gest prin care artiștii îi oferă un gram de recunoștință, indirect, unui producător german de mașini care a înțeles că produsele sale respiră ceva mai multă viață și bucurie dacă sunt ajutate de cultură.

Dar da, există și posesori de modele BMW care nu semnalizează.