Top 10 circuite de Formula 1 după numărul de curse găzduite

Şase circuite care au debutat în Formula 1 în anii '50 continuă să fie prezente şi astăzi în calendarul competiţional, iar cel mai "proaspăt" a fost construit în 1986.

Monte Carlo, Silverstone, Spa-Francorchamps şi Monza sunt considerate cele mai importante circuite din istoria Formulei 1, fără de care calendarul competiţional ar fi semnificativ mai sărac.

Fiecare dintre acestea au debutat în Formula 1 în anii '50 şi continuă să fie prezente în calendar, chiar dacă au existat şi perioade de pauză.

Noile circuite din Asia şi Orientul Mijlociu sunt prea recente pentru a-şi face loc într-un top 10 după numărul de curse găzduite, însă chiar şi în acest context nu este uşor de intuit numele circuitului câştigător la acest capitol. 

• 

  Locul 10: Hungaroring: 29 de curse între 1986-2014

  Ungaria a devenit în 1986 prima ţară comunistă care pătrunde în calendarul Formulei 1. Maghiarii au construit un circuit de Formula 1 într-un interval de numai opt luni în apropiere de Budapesta şi, chiar dacă vorbim despre una dintre cele mai lente piste din calendar, Hungaroring are un farmec aparte. Aici, Damon Hill (1993), Fernando Alonso (2003) sau Jenson Button (2006) şi-au trecut în cont primele victorii din carieră, iar unele curse au fost spectaculoase în ciuda oportunităţilor limitate de depăşire. Acest lucru a fost valabil inclusiv pentru ediţia din acest an, când Daniel Ricciardo a câştigat după două Safety Car-uri şi două depăşiri decisive în ultimele tururi. 

• 

  Locul 9: Zandvoort: 30 de curse între 1952-1985

  Circuitul de la Zandvoort a fost construit în 1948 în apropierea localităţii olandeze cu acelaşi nume prin folosirea unor drumuri construite de germani pe timpul ocupaţiei din al Doilea Război Mondial. Circuitul a găzduit prima cursă de Formula 1 în 1952, câştigată de Alberto Ascari pentru Ferrari, însă a devenit o prezenţă permanentă abia în 1958. Astfel, cu excepţia sezonului 1972, circuitul a rămas în calendar până în 1985, când a părăsit Formula 1 din cauza imposibilităţii de a îmbunătăţi condiţiile ca urmare a nivelului prea mare de zgomot faţă de locuitori. Ani mai târziu, circuitul a fost reconfigurat prin eliminarea părţii sale aflate prea aproape de zonele locuibile şi, chiar dacă nu a mai revenit în Formula 1, a găzduit curse din Campionatul German de Turisme, F3 Masters şi numeroase ale competiţii minore. 

• 

  Locul 8: Interlagos: 31 de curse între 1973-2013

  Pe numele său oficial Autodromo Jose Carlos Pace, circuitul de la Interlagos a fost construit în 1940 pe un teren pe care iniţial trebuia realizat un complex imobiliar. Circuitul a debutat în calendarul Formulei 1 cu o victorie obţinută de Emerson Fittipaldi, favoritul publicului local, în 1973, pentru ca doi ani mai târziu succesul să-i revină lui Jose Carlos Pace, cel care avea să dea şi numele circuitului. Ediţia din 1980 a fost aproape de a fi anulată din cauza protestelor piloţilor cu privire la suprafaţă de rulare, iar cursa a revenit apoi în calendar abia în 1990 după ce circuitul a fost modernizat şi scurtat. Întrucât găzduieşte frecvent ultima cursă a sezonului, Marele Premiu al Braziliei oferă frecvent finaluri dramatice.

• 

  Locul 7: Hockenheim: 34 de curse între 1970-2014

  Hockenheimring a fost construit în 1932 şi, la debutul său în Formula 1 în 1970, era caracterizat de traversarea unei păduri cu viteze foarte mari. Cu doi ani înainte de a debuta în Formula 1, aici şi-a pierdut viaţa Jim Clark, iar Hockenheimring a găzduit câteva momente memorabile pe parcursul prezenţei sale permanente în calendar în perioada 1977-2006, cu excepţia sezonului 1985. În 2002, circuitul a pierdut însă exact cea mai spectaculoasă parte, iar începând din 2008 găzduieşte Marele Premiu al Germaniei doar o dată la doi ani, în alternanţă cu Nurburgring.

• 

  Locul 6: Montreal: 35 de curse între 1978-2014

  Construit în 1978 pe o insulă artificială, circuitul Ile Notre-Dame a fost redenumit în Circuitul Giiles Villeneuve după decesul celebrului pilot canadian în 1982. Circuitul a devenit gazdă permanentă a Marelui Premiu al Canadei şi a oferit numeroase curse spectaculoase, iar recordul îi aparţine lui Michael Schumacher cu şapte victorii. Tot aici, Robert Kubica a câştigat în 2008 la un an după un accident dramatic pe acelaşi circuit, iar ediţia din 2009 nu a avut loc. Canada a revenit însă în Formula 1 în 2010 şi a semnat recent prelungirea contractului până în 2024. 

• 

  Locul 5: Nurburgring: 40 de curse între 1951-2013

  Nurburgring este unul dintre circuitele emblematice ale sporturilor cu motor şi a fost cunoscut o bună perioadă de timp drept "iadul verde". A debutat în calendarul Formulei 1 în 1951, pe Nurburgring Nordschleife, varianta de 22.8 kilometri a circuitului, acolo unde piloţi celebri precum Alberto Ascari, Juan Manuel Fangio, Stirling Moss, Jim Clark, John Surtees, Jackie Stewart sau Jacky Ickx şi-au trecut numele pe lista câştigătorilor. Niki Lauda a fost aproape de un accident fatal în 1976, iar patru ani mai târziu avea loc ultima cursă de Formula 1 pe Nordschleife. Nemţii au realizat ulterior o variantă simplă, numită Nurburgring GP-Strecke, cu o lungime de 4.54 kilometri, care a găzduit Marele Premiu al Germaniei în 1985 înainte de a reveni cu regularitate o dată la doi ani în alternanta cu Hockenheimring începând din 2007.

• 

  Locul 4: Spa-Francorchamps : 46 de curse între 1950-2013

  Spa-Francorchamps este un alt circuit de mare lungime, cunoscut în special pentru virajul Eau Rouge. Iniţial, măsura 14.1 kilometri, configuraţie în care a găzduit, cu unele mici excepţii, Marele Premiu al Belgiei din 1950 până în 1970. Zolder a preluat ştafeta timp de aproape un deceniu, însă Spa-Francorchamps a revenit în calendar în 1983 pe o nouă varianta de "numai" 7 kilometri. Cu excepţia ediţiilor din 1984, 2003 şi 2006, Marele Premiu al Belgiei a fost găzduit anual de Spa-Francorchamps, în ciuda unor probleme financiare care au pus sub semnul întrebării viabilitatea proiectului. 

• 

  Locul 3: Silverstone: 48 de curse între 1950-2014

  Construit pe un teren al forţelor aeriene britanice, circuitul de la Silverstone este sinonim cu Marele Premiu al Marii Britanii, însă după debutul din 1950 a alternat cursele cu circuitele de la Aintree şi, mai ales, Brands Hatch. Circuitul de a devenit gazdă permanentă a Marelui Premiu al Marii Britanii abia începând din 1987. Până în 1990-1991, aproape fiecare viraj al circuitul era abordat în treaptă a patra sau a cincea de viteze, acesta fiind un circuit foarte rapid. Treptat, Silverstone a căpătat mai multe accente tehnice, iar în 2011 a suferit o nouă schimbare majoră: după construcţia claddirii Silverstone Wing, linia de start-sosire a fost mutată intre virajele Club şi Abbey.

• 

  Locul 2: Monte Carlo: 61 de curse între 1950-2014

  Circuitul stradal de la Monte Carlo exista încă din 1929 şi a găzduit una dintre cele numai şapte curse ale sezonului inaugural al Formulei 1 (1950). Monaco a absentat din calendar în numai trei sezoane (1951, 1953 şi 1954) şi este considerat definitoriu pentru Formula 1, în special datorită aspectelor comerciale. Chiar dacă este cel mai lent circuit din campionat şi nu oferă oportunităţi reale de depăşire, Monaco atrage inclusiv atenţia fanilor, mai ales datorită prezenţei unui tunel la ieşirea căruia se ating viteze mari. Între 1984 şi 1993, Marele Premiu al statului Monaco a fost câştigat numai de Alain Prost şi Ayrton Senna. 

• 

  Locul 1: Monza: 63 de curse între 1950-2013

  Monza este singurul circuit care a găzduit curse în fiecare sezon al Formulei 1. Gazdă a Marelui Premiu al Italiei, Monza este considerat "templul vitezei" datorită configuraţiei sale şi a vitezelor de până la 340 km/h atinse înainte de abordarea primului viraj. De altfel, piloţii concurează cu acceleraţia la podea pe aproximativ 80% din distanţa turului. Circuitul de la Monza este însă cunoscut şi pentru numeroasele accidente fatale, printre victime figurând piloţi celebri precum Alberto Ascari (1955), Jochen Rindt (1970) sau Ronnie Peterson (1978).