Test inedit: cu elefanții prin magazinul de porțelan
Pentru orice om obişnuit să conducă o maşină normală, trecerea pe o dubă lungă de 3.5 tone pare un lucru înfricoşător. Dar nu e chiar aşa de rău. Am experimentat senzațiile undeva lângă Barcelona, cu ajutorul unei noi generații de utilitare Ford.
Este un an important pentru Ford în general și pentru divizia de automobile comerciale Ford în particular. Este anul în care cel mai mare şi important model din gamă primeşte o generaţie nouă. Vorbim despre marele Transit, van-ul care a pus Marea Britanie pe roţi în domeniul automobilelor utilitare şi care a devenit unul dintre cele mai cunoscute modele din acest segment. Pentru noi, ceilalţi, este duba aceea mare şi albă care ne-a ajutat să ne mutăm în casă nouă. Sau maşina care ne livrează comanda din magazinul online. Sau aduce marfă la supermarketul preferat.
Pentru a marca momentul cu stil, Ford ne-a chemat la Barcelona pentru a pune la încercare noul lor model. Pentru cei obişnuiţi cu automobile de asemenea dimensiuni, floare la ureche. Dar noi, majoritatea ziariştilor auto, ne petrecem timpul la volanul automobilelor de dimensiuni normale. Aşa că se anunţa o experienţă foarte interesantă.
Puţină istorie
Dar, până la experienţa la volanul monstrului, să trecem puţin prin istorie. Avem în faţă a şasea generaţie a modelului Transit, un automobil utilitar extrem de important pentru Ford. Prima generaţie a apărut în 1965 şi avea să schimbe imaginea transportului utilitar. Transit făcea pentru lumea dubelor ce a făcut Mini pentru automobile. Avea să reinventeze segementul prin intermediul unui automobil practic şi uşor de condus, Transit fiind primul van care avea o poziţie de condus similară cu cea a unui automobil. Înainte de Transit Mk1, Ford a mai avut în gamă modelul Taunus Transit între 1953 şi 1963, o dubă mică şi nu foarte practică.
După celebrul Transit Mk1, Ford avea să îşi dea seama de potenţialul acestui automobil şi de la generaţie la generaţie a încercat să creeze un automobil utilitar cât mai fiabil şi practic, păstrând însă un preţ accesibil. Din 1986, Ford a introdus a treia generaţie, model care a fost printre primile maşini de acest gen care au pătrus la noi în ţară după 1989.
A patra genereţie, lansată în 2000, avea să devină la fel de răspândită la noi în ţară şi în lume, dar ţara unde acest model rămâne în continuare cel mai iubit este Marea Britanie. În Regat, Transitul este pe locul trei în topul celor mai vândute Forduri şi vorbim aici de maşini de toate felurile nu doar de utilitare. Este lider de piaţă de 47 de ani şi are o reputaţie de apărat.
O familie complicată
Până să intrăm în detaliile despre noul Ford Transit, trebuie să facem lumină asupra complicatei familii de modele utilitare. Ford şi-a împărţit modelele din această familie în două ramuri: Transit şi Tourneo. Transit desemnează modele dedicate transportului de marfă, Tourneo pe cele de pasageri. Familia începe cu modelul Transit Courier, urmat de Transit Connect şi Transit Custom. În vârful piramidei avem noul Transit, care la rândul lui are o mulţime de variante şi declinări. Pare complicat şi este complicat, dar cu un pic de exerciţiu poţi desluşi încâlcita familie. Colegul Sebastian a testat de curând varianta de pasageri a fratelui mai mic, numit Turneo Custom, iar acum ceva vreme Bogdan ne împărtăşea impresiile sale despre generaţia anterioară a "mărfarului" Transit.
Ford Transit - generaţia a şasea
Destul pentru introducere, să trecem la fapte. Ne-am trezit la 4 dimineaţa într-o zi de luni după un somn scurt în care am visat că nu încăpeam cu duba pe o străduţă îngustă. Un taxi şi două zboruri Lufthansa mai târziu aterizam la Barcelona. Impresionaţi de vremea plăcută, dar vântoasă, ne-am deplasat într-un parc industrial în apropiere de aeroport. Ford a organizat aici un adevărat oraş virtual în cadrul unui mare depozit convertit unde a expus toată familia Transit, dar şi multe exemplare ale noului său model. Iar afară, în parcare, ne aşteptau aliniate cuminţi cam 30 de Transit-uri de diverse mărimi şi culori. Am contemplat mărimea exemplarelor roşii de Transit Jumbo şi am transpirat la gândul unei parcări laterale. În viaţa de zi cu zi conduc maşini mici pentru oraş, doarece am nevoie de un mijloc de transport care să poată fi parcat uşor oriunde. Am avut un Smart, iar acum conduc un Hyundai i10 de primă generaţie. În comparaţie cu Ford Transit, maşina mea este liliputană. De fapt, cred că ar încăpea lejer un Smart şi un i10 în spaţiul de marfă dintr-un Transit Jumbo. În realitate încap patru europaleţi, doi încărcaţi prin uşa din spate, doi prin cea laterală.
Din fericire, în trecut am mai avut ocazia să conduc dube de diverse mărimi şi alte maşini de tot felul de dimensiuni. Aşa că am tras aer în piept şi, plin de curaj, m-am instalat la volanul celui mai mare Transit pe care l-am găsit disponibil.
Acesta era un Transit cu tracţiune spate cu cel mai puternic motor şi cea mai mare configuraţie posibilă. Adică Transit Jumbo: cel mai mare ampatament, cea mai mare înălţime de plafon. Singurul lucru lipsă erau roţiile spate jumelate. Chiar şi asa, o dubă impresionant de mare. Lungime totală: 6.7 metri!
Senzații familiare
Te urci la volan şi prima impresie este poziţia foarte similară cu cea dintr-un automobil. Volanul şi bordul sunt asemănătoare cu cele de la Ford Fiesta şi Ford Focus, iar schimbătorul scurt este amplasat pe bord, foarte aproape de volan. Există şi un display pentru sistemul audio, destul de simplu, dar suficient pentru un automobil utilitar. Însă lista de dotări nu se opreşte aici. Ford şi-a dotat noul Transit cu sezori de parcare, cameră pentru mersul cu spatele, sistem de avertizare la părăsire benzii de rulare, cruise control, ESC, sistem SYNC pentru asistare în caz de urgenţă, computer de bord şi senzor de presiune pentru anvelope. Multe dintre aceste sisteme sunt opţionale, dar fac viaţa şoferului de van mult mai uşoară. Camera şi senzorii ajută la manevre și cel puţin nouă, celor mai fără experienţă, ne-au fost de mare folos. Oglinzile retrovizoare imense sunt al doilea lucru pe care îl remarci instalat la volanul marii dube. Cele două urechi de elefant îţi permit să monitorizezi cu precizie lateralele maşinii şi poziţia punţii spate în raport cu bordurile. Scaunul este electric şi uşor de reglat, iar volanul poate şi el fi reglat în adâncime şi înălţime. Avem chiar şi încălzire în scaune pentru zilele reci.
Totul a fost reglat, aşa că este timpul să pornim la drum. Pentru un feeling cât mai real, Ford a încărcat modelele de test cu o ladă de lemn ce cântăreşte 450 kilograme, aşa că ne putem face o idee cum se simte un van încărcat. Primul lucru pe care îl remarci este cutia de viteze etajată extrem de scurt mai ales în treapta întâi. Lucru normal dacă ne gândim că va trebui să plecăm cu marea dubă încărcată la maxim, de exemplu. Ne obişnuim repede cu acest lucru şi începem să observăm că este totuşi destul de uşor să pilotezi o dubă de 6.7 metri lungime.
Odată ce ai devenit conştient de dimensiunile externe, poţi să te relaxezi. Oglinzile ajută incredibil de mult, la fel şi poziţia la volan. După primii 20 de kilometri deja apreciam poziţia înaltă care îți oferă o perspectivă mult mai bună asupra traficului şi voiam să experimentez şi alte variante ale noului Transit. Traseul de test ne-a dus atât pe străzile late din parcul industrial, dar şi pe autostradă şi pe străzile ceva mai înguste din El Prat, orăşelul de lângă Barcelona. Ba chiar am avut şi o bucată de viraje pe unul din dealurile locale. Una peste alta, aproape orice şofer cu ceva mai multă experienţă poate conduce un astfel de vehicul utilitar. Cu puţină atenţie şi exerciţiu, în câteva zeci de minute ajungi să stăpâneşti destul de uşor "elefanții". Direcţia este suficient de precisă, dar demultiplicarea este diferită faţă de cea a unui automobil. Iar în cazul variantelor de Transit cu tracţiune spate, raza de bracare este incredibil de strânsă.
În ceea ce priveşte motorizarea, Ford a ales un singur propulsor pentru noul Transit. Este vorba de deja testatul şi încercatul TDCI de 2.2 litri cu patru cilindri disponibil în trei variante de putere: 100, 125 şi 155 CP. Am condus două variante furgon dotate cu motorul de 155 CP şi una cu cel de 125 CP. Cei 155 CP sunt suficienţi, cuplul maxim de 385 Nm împingând viguros cele 3.5 tone. Te poţi deplasa cu dezinvoltură pe autostradă, viteze de 100 sau 130 km/oră fiind atinse fără probleme. La 125 CP şi 350 Nm, lucrurile sunt deja ceva mai lente, multe dintre acceleraţii fiind făcute cu pedala la podea. Aşa că ne întrebăm cine ar alege varianta de 100 CP şi 310 Nm, un motor prea slab pentru un automobil utilitar de asemena dimensiuni. În ceea ce priveşte consumul de motorină, Ford anunţă o medie de 8.6 litri/100 km, dar media înregistrată de noi a fost de 12 litri/100 km.
Încălziţi de prima tură, am ales un nou Transit, ceva mai scurt, tot cu tracţiune spate. Urmat apoi de un altul de 125 CP cu tracţiune faţă. La final aproape că nu vroiam să mai mă dau jos de la volan.
O gamă complexă
Ford a dorit să satisfacă orice client, aşa că noul Transit poate fi comandat în nu mai puţin de 450 de versiuni. În afară de cele trei versiuni de motorizare, potenţialul client poate alege între tracţiunea faţă, spate sau integrală. Apoi avem versiunile furgon, autoşasiu sau bus de transport persoane. Două ampatamente, trei lungimi, două variante de înălţime. În cazul autoşasiului avem cinci variante de lungime, iar busul are trei variante de lungime pentru 12, 15 sau 18 locuri. Dacă tot nu ne putem hotărî, există şi Combi Van, adică Transitul ce combină spaţiul pentru pasageri cu cel pentru marfă. Apoi avem şase varinte de tonaj între 2.9 şi 4.7 tone şi spaţiu de încărcare cuprins între 9.6 şi 15.1 metri cubi. Concluzia este o listă de variante şi preţuri lungă cât o zi de post. Preţurile pentru piaţa românească încep de la 24.056 euro şi pot ajunge până la 50.654 euro pentru bus-ul cu 18 locuri. Noul Transit, nume de cod V363, poate fi comandat deja în România.
Ce mai rămâne de spus? Vizual, noul Transit este o idee cam urât, dar dubele nu trebuie să fie neapărat o încântare pentru privirile trecătorilor. Trebuie să arate decent şi să îşi facă treaba. Pentru noul model, designerii Ford au integrat grila hexagonală ce a devenit un fel de semnătură a modelelor cu oval albastru. Îi dă un look serios. Mai trebuie spus că Ford promite costuri de întreţinere reduse şi încărcare facilă a spaţiului de marfă. Uşile se deschid uşor şi dau acces amplu la suprafaţa de încărcare care este luminată acum cu LED-uri strălucitoare. Aşa că avem toate condiţiile pentru a trece la treabă. Drum bun, colegu'!
Tot ii bun ca nu o pus 1.0 eco boost :))))