Reportaj: Trofeul Sinaia și farmecul curselor auto de altădată
Sportul cu motor din România încearcă să iasă din conul de umbră în care se află de ceva vreme. 2015 marchează 10 ani de la înfințarea Federației Române de Automobilism Sportiv, iar această aniversare a fost legată de etapa de Viteză în Coastă găzduită de stațiunea montană Sinaia. Am fost acolo pentru a experimenta sportul cu motor românesc contemporan.
Este ora 8 dimineața, sâmbată, într-un orășel turistic de munte. În mod normal, nimic nu ar deranja liniștea turiștilor. Dar în această dimineață, sunetul motoarelor turate umple aerul răcoros. La geamuri apare câte un chip mirat, dar nimeni nu pare foarte deranjat de sunetul a câtorva zeci de bolizi. Localnici aruncă priviri interesate, iar unii chiar zâmbesc complice. Știu că un eveniment de acest gen le aduce bani.
Am putea crede că ne aflăm într-o stațiune din Germania sau Elveția, dar nu, suntem la Sinaia, județul Prahova. La doar 120 km de București, în aerul tare al muntelui, are loc Trofeul Sinaia, etapă din calendarul Campionatului Național de Viteză în Coastă. Este singurul eveniment sportiv din România care se desfășoară pe un traseu exclusiv citadin, după ce circuitul urban de la București a fost scos din calendar. Sinaia rămâne astfel singurul eveniment motorsport cu un parfum diferit de cursele clasice.
Campionatul Național de Viteză în Coastă s-a aflat mereu în umbra ceva mai mediatizatului Campionat Național de Raliuri. Acesta din urmă a înregistrat câteva evenimente importante, ca de exemplu etapele din International Rally Challenge și apoi European Rally Championship organizate la Sibiu în 2012 și 2013, sau etapele din European Rally Trophy precum Raliul Aradului sau Raliul Deltei.
Campionatul Național de Viteză în Coastă a crescut interesant în ultimii ani. Grupul de concurenți s-a mărit constant, la start s-au aliniat mașini interesante și unele chiar exotice, ca de exemplu monoposturi Lola, iar divizia automobilelor istorice se află într-un punct de maximă atracție. Pentru a ne convinge din nou de faptul că etapa de la Sinaia este unul dintre cele mai interesante evenimente sportive de la noi din țară, am acceptat invitația Federației Române de Automobilism Sportiv de a participa la această cursă.
De Sinaia și etapa de CNVC de aici ne leagă amintiri plăcute. Acum doi ani am participat pentru prima dată ca spectator la această cursă și m-am întors acasă mai mult decât impresionat după cele două zile de concurs. Anul trecut, Sebastian a avut șansa să experimenteze senzațiile tari ale locului din dreapta din mașina lui Adrian Iliescu, unul dintre cei mai tineri piloți care se aflau atunci la startul unei etape de Viteză în Coastă.
Pentru ediția din acest an, programul se anunța încărcat. Am pornit din București vineri după-amiază, iar două ore mai târziu parcam deja lângă zona unde se efectuau verificările tehnice. Trebuie spus că, în cele trei zile de concurs, centrul orașului Sinaia este blocat pentru traficul auto, iar cei care tranzitează stațiunea pot face acest lucru doar pe șoseaua de centură. Mai interesant este că urcarea de trei kilometri are loc pe unul dintre cele mai circulate drumuri din oraș, cel care duce către Mănăstirea Sinaia și Castelul Peleș, iar pe traseu sunt case ale căror proprietari nu au altă variantă de acces. Însă toată lumea a înțeles că un asemenea eveniment aduce bani frumoși în Sinaia, hotelurile și restaurantele având grade de ocupare aproape de 100% în perioada concursului.
Pe lista de start la ediția 2015 au fost înscrise 85 de mașini, iar fiecare are în spate o echipă care trebuie să doarmă și să mănânce undeva. În plus, grupul pestriț de automobile atrage turiști, de la cei pasionați de motorsport, veniți special pentru eveniment până la cei ocazionali, care văd pentru prima dată un automobil de curse.
Marin Dumitrescu și filmul "Cursa vieții mele"
Prima seară avea să aducă și avanpremiera unui film documentar. Numit Cursa Vieții Mele, filmul prezintă cariera lui Marin Dumitrescu, un important pilot român care s-a afirmat în perioada interbelică și imediat după al doilea Război Mondial. Nea Marin este singurul pilot în viață ce a fost contemporan cu nume grele din sportul cu motor românesc: Petre Cristea, Jean Calcianu, Alexe de Vassal și Prințul Bibescu. Dacă majoritatea piloților români din perioada interbelică aveau origini nobile, Nea Marin era un om simplu născut la Caracal, în județul Olt. S-a remarcat în cursele de circuit și cele de coastă organizate imediat după cel de-al doilea Război Mondial la volanului unui BMW 328 pe care și-l asamblase și modificase singur la Uzina Vulcan, acolo unde era angajat.
Cursa vietii mele - Trailer from EvlSkillz on Vimeo.
Cea mai bună cursă din cariera sa a avut loc la Sinaia în 1950. Această cursă face obiectul unui amplu interviu cu Marin Dumitrescu capturat în fimul "Cursa vieții mele" un film documentar realizat de Eduard Baban și Cătălin Oprea. Nea Marin a fost prezent la avanpremiera de la Sinaia și, în ciuda vârstei de 96 de ani, a fost extrem de jovial, speech-ul de la începutul filmului ridicând sala în picioare.
Federația Română de Automobilism Sportiv a împlinit 10 ani
Cursa din acest an de la Sinaia a marcat și împlinirea a 10 ani de la înființarea Federației Române de Automobilism Sportiv. După revoluție, destinele sportului automobilistic din România au fost gestionate de Automobil Club Român, dar structura învechită și conducerea rigidă i-au făcut pe sportiv să se organizeze în cadrul unei Federații proprii. FRAS împlinește astfel 10 ani de la înființare.
Trofeul Sinaia în istorie
Prima ediție a cursei de Viteză în Coastă de la Sinaia a avut loc în 1933. În perioada interbelică, concursul avea să se desfășoare în fiecare an fără întrerupere până în 1947. Traseul original era diferit de cel de astăzi, măsura doar doi kilometri de urcare în pantă și avea 18 viraje, dintre care șase erau ace de păr. Viteza medie care se înregistra în acea eră era de 50-55 km/oră. La start se aliniau nume grele din sportul cu motor românesc: Petre Cristea, Jean Calcianu, Ion Zamfirescu, Mișu Sontag. Petre Cristea a fost pilotul care a adunat cele mai multe victorii pe traseul de la Sinaia, câștigând în 1938, 1945, 1946 și 1947. Cristea spunea că dacă vrei să câștigi la Sinaia, trebuie să ai stomacul tare.
După război, tradiția cursei de la Sinaia a fost întreruptă de către comuniști, iar automobilele de curse au revenit aici abia în 2009, când a avut loc prima ediție a Trofeului Sinaia în variantă modernă.
77 de mașini la start la ediția 2015
La Sinaia spectacolul începe chiar înainte de cursa propriu-zisă. Mașinile pot fi admirate în parcul de service care se întinde pe cele două străzi principale ce înconjoară parcul central din Sinaia. Aici sunt înșirate echipajele și publicul are ce vedea. Două modele Ferrari, un 458 Challenge și un 430 atrag cele mai multe priviti, poze și selfie-uri. La concurență cu cei doi bolizi sunt automobilele istorice, bătrâne doamne care în loc să fie ținute într-un garaj, sunt puse la treabă de către proprietarii lor. Există modele Alfa Romeo, Mini, BMW sau Volkswagen, toate într-o stare de invidiat.
Un scurt film creat de echipa Shark Racing ce reflectă excelent atmosfera de la Sinaia.
Apoi, pot fi văzute la lucru automobilele de grupa H, cele mai spectaculoase pe traseu. Acestă grupă de concurs permite modificări substanțiale , iar puterea motoarelor nu este limitată. Aici avem adevărate "rachete", ca de exemplu un Mitsubishi Lancer de peste 700 CP pilotat de Paul Andronic, multiplu campion la această disciplină sau un Subaru Impreza de 500 CP strunit de Cornel Gărdean. Alte mașini spectaculoase pot fi văzute la boxele echipelor lui Lucian Răduț sau Ovidiu Zaberca, Mitsubishi-ul Lancer pilotat de acesta din urmă având volanul pe dreapta. Zaberca are și cetățenie australiană, o țară unde a concurat o vreme înainte de a reveni în țara natală.
La etapele de Viteză în Coastă, acțiunea nu se oprește niciodată. Începând cu dimineața zilei de sâmbătă au loc câte trei urcări de antrenament, urmate apoi, în a doua parte a zilei, de alte trei urcări cronometrate. Acestea din urmă stabilesc și ordinea de start în cele două manșe de concurs ce se dispută duminică. Timpii din cele două manșe de concurs se cumulează, la fel ca într-o întrecere de ski, iar timpul total cel mai bun desemnează câștigătorul. Acest sistem a creat un spectacol interesant la ediția din 2015.
Iată cum se vede o urcare pe traseul de la Sinaia de pe locul din dreapta al mașinii Honda Civic pilotată de Alex Mirea:
Paul Andronic, unul dintre piloții favoriți la victorie, a avut probleme tehnice în ziua de sâmbătă, iar timpul său cronometrat a fost unul slab. Asta a însemnat că Andronic a luat startul printre primele mașini pe traseu duminică, ordinea de start fiind inversă timpilor obținuți în manșele cronometrate. Interesant e că ploaia avea să își facă apariția la Sinaia în a doua parte a zilei și le-a stricat socotelile piloților favoriți. Timpii obținuți de aceștia pe a doua urcare din concurs au fost slabi din cauza suprafeței de rulare cu aderență redusă, iar acest lucru l-a avantajat pe Paul Andronic, care a obținut astfel victoria în etapa de la Sinaia.
Urcarea de la Sinaia văzută de pe mașina Dacia Sandero pilotată de Radu Luca:
Categoria Mașini Istorice
În ultima vreme, cursele de Viteză în Coastă au început să fie preferate de către proprietarii de automobile istorice care nu doresc să-și țină mașinile în garaj. Cei care vor să concureze a volanul unor automobile clasice o pot face într-un mediu propice la cursele de coastă. Iar Sinaia a atras, ca de obicei, o serie de mașini istorice care au atras toate privirile. Nu mai puțin de trei modele clasice Afla Romeo s-au aflat la start, printre care o Alfetta GTV și Alfa Romeo Julia Sprint GT. De asemenea, două BMW 2002 Alpina, un Innocenti Mini Cooper și două exemplare Volkswagen Golf GTI de primă generație s-au aflat la startul cursei de la Sinaia.
Constantin Ciobanu, prietenul nostru de la Republica Șoferilor, a avut ocazia să urce pe traseul de concurs alături de Eduard Tontsch, un gentelman driver care concurează la volanul unui BMW 2002. Îl las pe Constantin să descrie senzația trăită:
"O urcare la Sinaia în dreapta într-un BMW 2002 pe care scrie Alpina este categoric ceva ce trebuie experimentat în viață de orice pasionat de motorsport. Sublim. Prima angoasă: cum să urc într-o mașină a cărei stare este de muzeu auto. În cazul vehiculelor istorice nu este obligatorie o centură de siguranță în 6 puncte, ci doar una în patru puncte. Am avut grijă să-mi las plămânii ceva mai liberi, deși nu este de glumit nici cu un model de puțin peste 900 kg și peste 220 CP. Una dintre principale griji a fost să îmi mențin tălpile pe plăcuța metalică de pe podea și să nu migrez cu ele pe partea cu vopsea pentru a mă sprijini pe perioadele de frânare. O mașină inofensivă până își trezește la viață propulsorul. Sunetul motorului și al evacuării este divin, este ca și cum ai viziona Adrenalin nu la un cinematograf 3D sau IMAX, nici măcar 4D. Ci la unul 100D. Mirosul gazelor de evacuare, mirosul benzinei, vibrațiile, puritatea mecanică, te fac să devii un copil mic ce savurează totul cu ochii umezi de emoție, și pe undeva să fii invidios că sunt oameni care își pot oferi astfel de experiențe."
Arbitru la Sinaia
Traseul de la Sinaia este ușor de accesat de către publicul spectator. Dacă vrei să vezi acțiunea poți face asta la start sau într-unul dintre virajele de pe traseu, dar doar în zonele în care accesul publicului este permis. Chiar și după ce traseul a fost închid pentru circulația publică se poate urca pe rutele alternative: de exemplu, din zona de start se poate ajunge în virajul de lângă Mănăstirea Sinaia pe scările ce merg paralel cu drumul. De asemenea, folosind străzile laterale se poate urca cu mașina până în virajul de la postul 7. Pe traseu sunt amplasate 15 posturi care sunt gestionate de un arbitru oficial. Am vrut să aflăm care este rolul acestui arbitru și am stat de vorbă cu Radu, un arbitru cu experiență în competițile de coastă organizate de FRAS.
Ce rol au arbitrii într-o astfel de cursă?
Cursele de automobile, indiferent de natura lor - desigur, nu facem referire la întrecerile ilegale - depind foarte mult de organizare. Iar un element esenţial este arbitrajul. Cunoscuţi şi ca Marshall în scrierele de specialitate, arbitrii sunt una dintre cheiţele principale din angrenajul unui concurs automobilistic, chiar dacă mai mereu sunt trecuţi în plan secund. Fiecare cursă are un director, un for decizional (de exemplu, întrecerile organizate de FRAS sunt guvernate de un CCS – Colegiul Comisarilor Sportivi, o structură alcătuită din trei persoane cu experienţă vastă în arbitraj şi care are rolul de a identifica speţe sau de a judeca situaţii de cursă sau adiacente). Apoi există arbitrii de traseu şi cei care se ocupă de partea de cronometrare. Cei din urmă trebuie să fie extrem de atenţi şi de vigilenţi în mănuirea aparaturii, pentru că la cursele de viteză în coastă cronometrajul are precizie de miime de secundă (aparatura utilizată este de ultimă generaţie, FRAS folosind cronometre Tag Heuer).
Arbitrii de traseu - sau comisarii de traseu - au misiunea de a securiza zona postului, de a menţine ordinea, de a permite persoanelor cu acreditări media să pătrundă chiar şi în zonele interzise spectatorilor şi, cel mai important, au rolul de a monitoriza concurenţii. Dacă întrecerea se desfăşoară fără probleme, ei rămân oarecum în umbră. În schimb, ducă după postul în care activează se întâmplă un eveniment – o ieşire uşoară în decor, oprirea unui concurent, murdărirea traseului – ei trebuie să semnalizeze prin fanioane pericolul pentru concurenţii care urmează. Fanionul galben are rolul de a semnaliza un pericol, cu atât mai mult atunci când este prezentat agitat, iar concurenţii au obligaţia de a reduce viteza. Fanionul în dungi galbene şi roşii semnalizează aderenţa necorespunzătoare. Fanionul roşu este folosit foarte rar, şi marchează oprirea imediată a urcării).
Un alt rol important al comisarului de traseu la întrecerile de viteză în coastă este de a interveni la locul unui accident, atunci când se petrec şi astfel de evenimente nedorite. Prima obligaţie este anunţarea directorului de concurs, însoţită mai mereu de decizia opririi startului. Apoi, oficialul trebuie să se asigure că pilotul este în stare bună, în caz contrar anunţându-se ambulanţa.
Tot oficialul poate opri contactul general de alimentare cu energie electrică a automobilului de concurs, pentru a evita probleme ulterioare, iar în cazul izbucnirii unui incendiu are datoria de a apela la extinctorul din dotarea postului. Comisarii de traseu sunt dotaţi cu mături, pentru a curăţa suprafaţa de rulare în cazul apariţiei mizeriilor, dar şi cu rumeguş şi substanţe active care au rolul de a inhiba scurgerile de ulei din vehiculele de curse. Asta pentru că prezenţa uleiului pe asfaltul traseului este una dintre cele mai mari probleme pentru piloţi, majoritatea rulând pe anvelope de tip slick, foarte pretenţioase în cazul pierderii aderenţei.
Este chiar atat de greu sa scrieti numele corect al unei competitii?