Puterea e in mainile tale!
Automarket a avut la dispozitie patru zile pentru a testa una dintre cele mai tari masini de pe piata, Mazda 3 MPS. Verdict: cei 260 de cai sunt dementiali!
Este intotdeauna dificil sa incepi cronica unui test drive al unui model care te-a impresionat. Asta pentru ca parerile pozitive ies pregnant in fata in timp ce efectul elementelor negative pe care le-ai observat pare sa se estompeze. Si totusi, de aceasta data este mai simplu.
Am avut in grija, timp de patru zile, cel mai puternic hatchback cu patru cilindri de pe piata. Un hot-hatch in toata puterea cuvantului, un pariu pus de cei care il produc cu logica. Este vorba de Mazda 3 MPS (Mazda Performance Series), versiunea sportiva a unuia dintre modelele de volum al constructorului japonez. Intr-adevar, pana sa vezi cifrele nu iti vine sa crezi ca ai in fata cea mai tare versiune al unui model din acest segment. Lasa in spate modele precum Astra OPC, Audi S3 (chiar daca aici vorbim de tractiune integrala), Alfa 147 GTA, Focus ST, Leon Cupra sau Megane RS prin cei (atentie) 260 de cai si prin cei 380 Nm ai cuplului maxim, cifre absolut derutante. Iar daca adaugam la toate acestea faptul ca puterea este concentrata 100% pe puntea fata, ajungem la concluzia pe care am tras-o inca inainte sa luam masina in test: cum se stapaneste un astfel de animal? Raspuns: greu.
Insa pana sa ajungem insa la senzatiile tari pe care fiecare din cei aflati in habitaclu le resimt din plin la rulare, ne lovim de exterior, unde ceva nu a iesit cum se asteptau cei mai multi. Mazda 3 MPS este, probabil, cea mai “cuminte” dintre versiunile de performanta ale modelelor din acest segment. Diferentele se vad greu si un ochi neavizat ar baga mana-n foc ca masina din fata sa nu il poate impresiona cu multe. Estetic, schimbarile fata de versiunea clasica se numara pe degetele unei maini: spoilere modificate, grila ceva mai aerisita, jante sport, linii accentuate si mai ales o teava de esapament de 102 milimetri in diametru, cam cat cel al unui CD normal. Acestea nu deconspira insa animalul de sub capota, mai ales in pozitie statica.
Magia incepe insa in momentul in care pedala de acceleratie este pusa la treaba. Este una dintre acele senzatii pe care le traiesti doar in masinile sport de clasa. Un amestec de rupere de ritm si impuls care te arunca in scaun te face sa uiti faptul ca din afara ai vazut o masina si atat. Autorul capodoperei: o versiune usor modificata a motorului 2.3 MZR de pe Mazda 6 MPS, o unitate cu patru cilindri, injectie directa si turbocompresor.
Nu trebuie sa fii un mare pilot pentru a-ti da seama ca japonezii au reusit sa imprime masinii exact ceea ce vroiau: sportivitate la maximum. Cum ai putea numi altfel caracteristica definitorie a unui hatch care ajunge in 6.1 secunde de la 0 la 100 km/h fara a se fali in vreun fel cu aceasta? Sunetul infundat al motorului iese in evidenta mai ales atunci cand scapi de cele 1700 de turatii care mentin linia de plutire (o limita sub care te descurci relativ bine in aglomeratia din oras) si ajungi in acelasi timp in spatarul scaunui si in imparatia celor 260 de cai. Desi cuplul este limitat electronic in primele doua trepte, pentru a fi evitate evenimentele nefericite (320 pe prima treapta si 350 pe a doua), tot ce simti la apasarea pedalei este un branci care vine din fata spre spate si o nevoie acuta de a tine volanul cat mai strans.
De fapt, aici zace una dintre cele mai mari probleme ale lui Mazda 3 MPS. Desi senzatiile sunt unele de Champions League, faptul ca intreaga putere este ingramadita pe puntea fata poate deveni problematic. Aderenta se rupe foarte usor chiar in primele trepte si, desi sistemul de corectare a traiectoriei (am numit aici DSC-ul) isi face aparitia, ai impresia ca volanul face tot posibilul sa iti sara din maini. Puterea bruta isi face simtita din plin prezenta si necesita, astfel, un grad de atentie de doua ori mai mare decat in situatiile uzuale de acest tip. Nu am testat masina pe asfalt umed, insa chiar si asa nu recomandam utilizarea lui Mazda 3 MPS pe astfel de suprafete in conditiile in care nu ati condus pana acum ceva apropiat ca performante. In plus, in conditiile in care cartea tehnica iti permite sa faci depasiri fara nicio problema in orice treapta (la 4500-5000 de ture in treapta a sasea nu ai probleme de acest tip), o retrogradare a vitezei cumulata cu o incercare brusca de accelerare pot duce la manevre mai putin fericite.
Partea buna in tot acest peisaj care duce spre periculos este insa transmisia. Cutia cu sase rapoarte reuseste sa mentina o limita acceptabila pentru demersurile brutale ale motorului si, in conditiile in care treptele sunt schimbate la momentul potrivit, urcarea in viteza si complicitatea puterii se fac constant si aproape pe neobservate. Dar, pentru ca toate acestea trebuiau sa aiba un pret, acestuia i s-a spus consum. Noi am ajuns la o medie de 11 litri/100 km, insa impresia a fost ca strunita usor, la turatii cuminti, consumul lui Mazda 3 MPS poate sa scada sub 10.
Interiorul este un amestec de confort, performanta, simplitate si ieftin. Le luam pe rand. Cand intri observi scaunele de tip scoica cu sprijin lateral suficient pentru manevre bruste (fapt incercat live de cateva ori) si volanul sport, simti pedalele din aluminiu si mai ales ai in fata un vitezometru gradat pana la 280 km/h. Semne bune. Insa, pentru ca Mazda 3 MPS este extrasa direct din versiunea de baza a modelului japonez, vezi in acelasi timp plastic ieftin si in unele cazuri imbinari mai putin reusite ale materialelor. Noroc cu senzatiile de Star Trek pe care le simti atunci cand accelerezi, care te fac sa uiti orice altceva pentru a asista la spectacolul tehnic al japonezilor. Oricum, in cazul in care aveti nevoie de cumparaturi rapide, cei 290 de litri ai portbagajului va stau la dispozitie. Nu luati insa lichide care s-ar putea varsa.
Ramane la final o intrebare: cine si-ar cumpara aceasta masina? Raspunsul nostru: cei care mai au una cu care sa se ia la tranta cu traficul din oras. Asta pentru ca Mazda 3 MPS merita simtita doar in conditiile in care spatiul iti permite sa o incerci si sa traiesti pe pielea ta efectele artificiilor tehnice nipone. O zona abordabila din Bucuresti a facut ca un Seat Leon FR sa simta pe pielea sa capacitatile de desfacere ale japonezei noastre.
Concluzie: O masina numai buna pentru acele zile ale anului in care ceilalti sunt plecati in concediu, lasand orasul liber. Sau pentru soselele intinse in care ritmul accelerarilor/decelerarilor este mediu. Oricum, autostrazile sunt indicate doar intr-o anumita masura. Asta pentru ca aveti mari sanse sa uitati ca sub capota aveti 260 de cai si sa vedeti obiectele din oglinda retrovizoare micsorandu-se la maximum in timp record.
