Poveşti auto: Wiesmann, între excentricitate retro şi moarte clinică

O marcă specializată în maşini sport manufacturate tocmai şi-a închis porţile. Este vorba de Wiesmann, un brand care a ieşit în evidenţă prin curajul de a combina formele retro cu tehnologia de ultimă oră.

Trăim vremuri grele pentru mărcile auto de serie mică. Multe dintre ele se confruntă cu greutăţi financiare, puţini clienţi şi concurenţă acerbă, şi nici cele cu nume consacrate nu sunt ferite de probleme. Cel mai recent exemplu este al germanilor de la Wiesmann, unul din brandurile speciale venite din această ţară. Compania şi-a trimis acasă aproape toţi angajaţii după ce probleme financiare au împins firma spre faliment. De altfel,  Wiesmann nu este singurul nume din industria auto care şi-a închis porţile în ultima perioadă, mărci precum Gumpert, Artega şi Bertone suferind aceeaşi soartă.

Din pivniţă în garajele colecţionarilor

Marca Wiesmann s-a născut din pasiunea pentru automobile a doi fraţi: Martin şi Friedhelm Wiesmann. Pasionaţi încă de la o vârstă fragedă de maşini, cei doi fraţi au decis să îşi ducă implicarea în lumea auto la un nou nivel în 1985, când în urma unei vizite la Salonul Auto de la Essen au decis să înfinţeze propria marcă auto. Ideea era simplă. Un automobil sport cu linii retro, dar cu tehnologie modernă. O reinterpretare modernă a unui Austin Healey 3000 care să aibă un spate rotunjit şi o capotă lungă.

Povestea Wiesmann are iz de Apple. Asta pentru că totul a început în pivniţa casei, cei doi fraţi începând să pună pe hârtie planurile pentru un roadster. Sarcinile au fost împărţite încă de la început: inginerul Martin Wiesmann se ocupa de dezvoltare şi design, în timp ce fratele său, Friedhelm, avea în vedere partea economică a afacerii. Numele modelelor produse de cei doi fraţi vor începe mereu cu literele MF, acestea fiind iniţialele celor doi fraţi. Producţia nu a fost niciodată mare comparativ cu mărcile consacrate, dar cei doi fraţi au pus accentul pe calitate, atenţia la detalii şi personalizare. Wiesmann a creat automobile scumpe şi rare destinate unui public select. Nu a avut niciodată pretenţia că ar fi un constructor de motoare, de aceea cei de la Wiesmann au ales să lucreze mereu cu BMW, bavarezii furnizându-le propulsiile şi transmisiile pentru toate modelele create. 

Fraţii Martin şi Friedhelm Wiesmann

Primul model: MF30 / MF3

Wiesmann MF 3

Asul din mâneca dezvoltării afacerii: hardtop-urile

Dezvoltarea primului model Wiesmann a început în 1986, un an mai târziu debutând şi modelarea caroseriei tip roadster. Un prim prototip era deja gata în 1989 şi atrăgea atenţia oriunde apărea. Pentru a putea susţine noua marcă, cei doi fraţi lansează şi un business paralel: încep fabricarea de hardtop-uri pentru modele roadster sau decapotabile care nu ofereau un asemenea plafon din fabrică.

Unul dintre primele modele pentru care fraţii Wiesmann au creat un hardtop a fost celebrul BMW Z1. Primul roadster modern creat de BMW, precursor al ceva mai celebrelor Z3 şi Z4, avea soluţii ciudate, precum portierele care se retrăgeau în caroserie, dar folosea un soft-top clasic pentru a îşi apăra pasageri de ploaie sau intemperii. Wiesmann a sesizat oprtunitatea şi a creat un hardtop care putea fi aplicat în lunii de iarnă de către proprietarii modelului Z1. Acest business paralel s-a dovedit a fi profitabil şi Wiesmann a continuat să producă hardtop-uri şi pentru alte modele BMW. Ba chiar au creat un hardtop universal care poate fi adaptat la o mulţime de modele, de la Fiat Barchetta la Mercedes-Benz CLK, trecând prin BMW E30 Cabrio, Audi A4 şi Alfa Romeo Spider.

Marketing de gherilă

Primul exemplar comercial al roadsterului MF3, aşa cum avea să fie botezat primul model construit de fraţii Wiesmann, a părăsit uzina din Telgenkamp în 1993, după şapte ani de la prima idee. Procesul de producţie este complet manual, iar rezultatele nu se lasă aşteptate: Wiesmann MF30 este un succes.

Succesul a fost însă meticulos construit, cu rigoare germană. Pentru a face noua maşină cunoscută, fraţii Wiesmann au apelat la o strategie de marketing ceva mai puţin ortodoxă: au decis să ţintească lumea tenisului, iar atunci când avea loc un turneu important, unul dintre fraţi mergea cu maşina şi aranja ca aceasta să fie parcată chiar în faţa hotelului unde stăteau cei mai importanţi jucători. Pentru a face asta, Friedhelm Wiesmann plătea o "taxă" deloc mică pentru ca maşina să fie parcată chiar în faţa intrării. Astfel, au reuşit să atragă atenţia multori jucători importanţi, iar ucraineanul Andrei Medvedev a devenit unul dintre primii clienţi ai mărcii Wiesmann. În plus, expunerea în presă a fost pe măsură, iar cererile pentru modelul roadster au început să crească. 

Wiesmann a folosit doar motoare BMW.

Încă de la început, Wiesmann a colaborat cu BMW, compania germană preluând motorul şi transmisia de la mai cunoscutul producător bavarez. Pentru MF30 s-a folosit motorul M54B30 cu şase cilindri în linie de 3.0 litri. Acesta dezvoltă 321 CP şi 300 Nm, cifre suficient de mari pentru a imprima un sprint de 5.9 secunde de la 0 la 100 km/oră. Pentru transmisie au fost folosite mai multe soluţii: cutii manuale cu cinci sau şase trepte, precum şi o automată secvenţială SMG II cu şase trepte. Ulterior, modelul MF30 a evoluat în MF3, singura modificare fiind adoptarea unui alt propulsor BMW. De data aceasta, fraţii Wiesmann au ales motorul S54B32, celebru pentru faptul că s-a aflat sub capota modelului BMW M3 (E46). Şase cilindri în linie, 3.2 litri şi 343 CP la 7.900 rpm. Acest propulsor a fost montat pe caroseria uşoară a Wiesmann-ului MF3, iar acceleraţia de la 0 la 100 km/oră se făcea în doar 5 secunde. 

GT MF4

Wiesmann MF4

GT este denumirea dată de Wiesmann modelelor coupe. Iar primul dintre ele a fost lansat în 2003, sub numele de GT MF4. Pentru prima dată Wiesmann a renunţat la oţel pentru construcţia şasiului şi a folosit aluminiul, caroseria fiind compusă din materiale compozite. În plus, Wiesmann a trecut la artileria grea sub capotă: motor V8 prelevat tot din banca de organe BMW, cu cilindreea de 4.4 litri şi o putere de 407 CP. Puterea era transmisă către puntea spate prin intermediul unei cutii de viteze automate cu şase trepte. Acceleraţie de la 0 la 100 km/oră: 4.6 secunde. Viteză maximă: 290 km/oră. 

MF5: GT şi Roadster

Wiesmann MF5

Cel mai nou model Wiesmann a fost lansat în 2009, iar producţia iniţială a fost limitată la 55 exemplare. Pentru putere, Wiesmann a ales cel mai puternic propulsor BMW pe care l-a putut găsi: motorul V10 de 5.0 litri şi 507 CP preluat direct de sub capota modelului BMW M5 (E60). Ulterior, Wiesmann a trebuit să aleagă motorul V8 twin turbo de 4.4 litri de 555 CP. deoarece BMW a oprit producţia propulsorului V10 aspirat. Coupe-ul GT MF5 devenea astfel cel mai rapid model produs de către Wiesmann, putând accelera de la 0 la 100 km/oră în 3.9 secunde, iar viteza maximă depăşea 300 km/oră. A fost bine primit de către presa de specialitate, dar preţul era unul foarte ridicat, un GT MF5 costând aproape 200.000 euro. 

Între vârf şi prăpastie

Dezvoltarea companiei a atins apogeul în 2008, când fraţii Wiesmann au mutat sediul din uzina Telgenkamp într-o clădire nouă cu design futurist. Inspiraţia pentru noul sediu din Dulmen a fost dată de emblema mărcii: şopârla gecko. Noua clădire a fost desenată de arhitecţi pentru a semnăna cu o uriaşă şopârlă din oţel şi sticlă. Ba chiar are şi o coadă impresionantă.

Din păcate, marca Wiesmann s-a lovit de ape tulburi în istoria sa mai recentă. Cei doi fraţi Wiesmann au părăsit afacerea pe rând în 2012. Friedhelm a fost primul care a plecat, acesta fiind urmat de fratele său, Martin. Motivul este neclar, compania evitând un răspuns în această privinţă. Din luna aprilie 2012, marca Wiesmann a fost condusă de către Dr. Rolf Haferkamp. Anul trecut au apărut primele semne că Wiesmann s-a îndrepta către faliment, iar în luna aprilie presa a anunţat că aproape toţi angajaţii au fost trimişi acasă. De-a lungul scurtei sale istorii, Wiesmann a produs aproape 1.500 de maşini.