POVEŞTI AUTO: Mercedes-Benz 540 K Streamliner - renaşterea unui automobil unicat
Înapoi în viitor. În 1938, Mercedes-Benz crea un automobil unic, cu mult înaintea vremurilor. Un model 540 K primea o caroserie aerodinamică cu scopul de a deveni cea mai rapidă maşină produsă de Mercedes. Pierdut ulterior apoi în istorie, modelul unicat a renăscut azi prin pasiunea oamenilor de la Mercedes-Benz Classic.
Fellbach, Germania. O zi de martie cu câţiva nori pe cer. Pe un drum secundar înaintează unul dintre cele fascinante modele clasice din istoria Mercedes-Benz: 540 Kompressor. Când compresorul intră în acţiune, privirea pasagerei de 86 de ani se luminează. A auzit ultima dată acest sunet când avea 10 ani, iar tatăl său, pilot de teste pentru producătorul de anvelope Dunlop, folosea această maşină-unicat ca laborator de testare. Astăzi maşina este condusă de fiul ei, nepotul pilotului de teste din 1938.
Mercedes-Benz 540 K Streamliner (sau Stromlinien, în limba germană), este un automobil unic. Pierdut în istorie, regăsit în fotografii şi prin câteva elemente păstrate în depozitele Mercedes, a renăscut astăzi în urma unui proiect-mamut de restaurare iniţiat de pasionaţii de la Mercedes-Benz Classic.
O maşină specială într-un loc special
Istoria acestui model începe la Sindelfingen, în 1937. Este locul în care Mercedes-Benz înfinţa la începutul anilor '30 un departament special care producea caroserii luxoase pentru clienţii importanţi. O caroserie de Sinfelfingen era sinonimă cu luxul şi calitatea excepţională. Cei mai buni oameni lucrau aici pentru a satisface cererile clienţilor pretenţioşi.
În cazul modelului 540 K Streamliner, povestea este un pic diferită. Clientul era chiar Mercedes-Benz. Planul era dezvoltarea unei caroserii ultra-aerodinamice care să ajute puternicul model 540 K să atingă viteze mari. Scopul era participarea în cursa Berlin-Roma din 1939. În acea perioadă, automobilele foloseau în mare parte caroserii somptuoase cu aripi în afara corpului principal. Plăcute privirii, dar mai puţin eficiente aerodinamic. Pentru a crea acel automobil rapid, capabil să câştige cursa de distanţă dintre Berlin şi Roma şi oferind în acelaşi timp şi confort pasagerilor, echipa condusă de Hermann Ahrens a ales şasiul modelului 540 K, un model puternic, şi a creat o caroserie specială folosind principiile aerodinamicii, la fel ca la un automobil din zilele noastre. Pentru inspiraţie s-au orientat către industria aviatică.
Profilul caroseriei din aluminiu a fost creat manual, rezultând o linie joasă, elegantă şi eficace. Au fost păstrate foarte puţine elemente de decor, chiar şi faimoasa stea fiind eliminată şi pictată deasupra radiatorului. Parbrizul a fost micşorat, lufturile reduse la minim, iar clanţele portierelelor au fost integrate în caroserie. La fel şi farurile. Un Mercedes-Benz 540 K normal avea o caroserie cu un coeficient aerodinamic de 0.57. Cu ajutorul caroseriei speciale Streamliner, coeficientul aerodinamic a fost îmbunătăţit la 0.36. Motorul de 5.4 litri cu compresor cu opt cilindri în linie era inima modelului, iar viteza maximă ce putea fi atinsă era de 185 km/oră, una fenomenală pentru 1938. Propulsorul de 5.401 cmc dezvolta 115 CP în versiunea aspirată şi 180 CP în versiunea supraalimentată cu compresor.
Carieră întreruptă înainte să înceapă
Istoria avea să joace însă un rol important în viaţa acestui model. Din potenţial automobil de curse, soarta sa avea să fie schimbată de evenimentele din istorie. În 1938, cursa de la Berlin la Roma avea să fie amânată pentru un an şi anulată ulterior din cauza celui de-al doilea Război Mondial. De asemenea, inginerii germani aveau să se confrunte cu o serie de probleme tehnice. Cea mai importantă erau anvelopele, care nu rezistau la vitezele foarte mari atinse de 540 K Streamliner. Cu o carieră de automobil de curse terminată înainte să înceapă, 540 K avea să fie folosit ca automobil de teste pentru producătorul de anvelope Dunlop, care avea nevoie de o maşină care să poată rula la viteze mari pentru perioade de timp considerabile. Streamliner-ul Mercedes putea face asta cu uşurinţă, putând atinge viteze de croazieră de 165-170 km/oră pe timp îndelungat. Iar autostrăzile Germaniei erau foarte libere în 1938. Testele se efectuau pe distanţe lungi, cu mai mulţi piloţi care se schimbau între ei. Berlin-Hamburg şi retur era una din rutele de testare, dar cel mai folosit segment era autostrada dintre Karlsruhe şi Gottingen, ce corespunde cu autostrăzile A5 şi A7 de astăzi.
În 1 septembrie 1939 a izbucnit războiul, iar uzul automobilelor non-oficiale pe teritoriul Germaniei Naziste a fost restricţionat. Pentru a putea folosi în continuare maşina, inginerii de la Dunlop au convertit-o să funcţioneze cu gaz lichefiat. Maşina a supravieţuit războiului fără a fi avariată, iar după încheierea ostilităţilor a fost folosită de un oficial din armata americană în zona oraşului Stuttgart. Maşina a fost vopsită în culori militare, aşa cum o arată urmele de vopsea de pe şasiu. Într-un final, maşina a fost returnată firmei Dunlop şi actele oficiale arată că a fost radiată din circulaţie pe 21 aprilie 1948. Ulterior, ea a fost returnată celor de la Mercedes-Benz, unde, din motive necunoscute, a fost demontată. Şasiul şi puntea spate au ajuns în inventarul muzeului, unde au fost redescoperite acum câţiva ani.
Renaşterea
Piesele s-au pierdut în diverse depozite, dar ulterior şasiul original a fost redescoperit. Numărul de şasiu gravat şi multiplicarea atipică a diferenţialului spate le-au dat de gândit experţilor moderni de la Mercedes-Benz. Nu multă lume îşi aducea aminte de exemplarul unicat, aşa că cei care au descoperit şasiul uitat au început să se documenteze. Când au realizat ce au descoperit, proiectul a fost prezentat lui Michael Bock, şeful lui Mercedes-Benz Classic. Au decis că maşina trebuie să traiască din nou şi au început un proiect mamut de restaurare.
Pornind la de şasiul original şi de la alte câteva piese originale regăsite în depozitele Mercedes-Benz, specialiştii în maşini clasice au reconstruit scheletul folosind metodele clasice, cu cadru de lemn. Însă caroseria a trebuit refăcută de la zero a fost de departe cea mai dificilă misiune. Aluminiul a fost modelat manual timp de 4.800 de ore pentru a ajunge la forma originală. Pentru a regăsi metodele clasice de prelucrare, s-au căutat documente şi manuale originale în arhivele Mercedes-Benz. Fotografiile cu maşina au ajutat şi ele enorm de mult în reconstrucţia caroseriei, însă cel mai importat document regăsit a fost un desen extrem de precis al automobilului realizat la scara 1:1. Pregătirea pentru reconstrucţie a durat mai mult de un an, aici fiind implicată munca de documentare şi regăsirea documentelor originale.
Reconstrucţia a început în 2013. 540 K Streamliner a început să prindă formă, iar cele mai mici detalii au fost reconstruite cu o atenţie deosebită. Vopseaua originală a fost refăcută folosindu-se urmele de vopsea încă vizibile pe şasiul regăsit. Din când în când, documentaţia pentru un anumit element lipsea, iar specialiştii de la Mercedes-Benz Classic au trebuit să se pună în locul înaintaşilor lor şi să găsească soluţii. Ca în 1938. Însă toate eforturile au meritat.
Automobilul complet, identic cu cel din din 1938, va fi prezentat publicului la Concursul de Eleganţă de la Pebble Beach, în California. Toate detaliile originale au fost respectate: interiorul este finisat cu piele gri şi lemn, exact ca un Mercedes luxos din 1930. 76 de ani mai târziu, Mercedes-Benz 540 K Streamliner îşi trăieşte a doua viaţă. Nu mai este un laborator pe roţi, ci un automobil admirat la cele mai importate concursuri de eleganţă şi expoziţii de maşini clasice.
Oameni si cultura de admirat. Nu doar nemtii, ci toti cei care fac asa ceva.