FEATURE: De ce te "păcăleşte" vitezometrul?

Ne-am obişnuit să considerăm vitezometrul un instrument banal de la bordul maşinii noastre. Dar oare toată lumea ştie că acesta indică de cele mai multe ori eronat viteza de rulare?

Vitezometrul. Instrument banal ce se alfă la bordul oricărui automobil. Analog sau digital, îl ţinem sub supraveghere pentru a ne măsura viteza cu care rulăm. Este cel mai important instrument ce se află la bordului automobilului. Rolul său este de a indica viteza maşinii în kilometri pe oră, mile pe oră sau ambele unităţi de măsură. Majoritatea automobilelor folosesc un design analogic cu un ac în mişcare ce indică o cifră. Acest model a devenit atât de uzual încât este replicat şi în automobilele foarte moderne care folosesc un afişaj în loc de instrumente mecanice. Alternativ există indicatoare digitale care indică viteza automobilului direct în cifre afişate la bord.

Vitezometrul a fost inventat de croatul Josip Belusic în 1888 sub denumirea "velocimetru". Chiar dacă azi îl considerăm absolut normal, vitezometrul era un echipament opţional la începuturile automobilului. Ca orice nouă tehnologie, primele vitezometre erau foarte scumpe. Constructorii de automobile au început să le includă ca dotare de serie de abia în 1910. Unul dintre primii furnizori de vitezometre pentru automobile a fost Otto Schuze Autometer (OSA) o companie care acum face parte din Siemens VDO, unul dintre cei mai mari producători actuali de instrumente de bord auto. Primul vitezometru OSA a fost fabricat în 1923, iar designul său a rămas neschimbat pentru 60 de ani.

CUM FUNCŢIONEAZĂ?

Există două tipuri de vitezometre: electronic şi mecanic. Vitezometrul electronic este o invenţie relativ modernă, primul apărând în 1993. 

Vitezometrul mecanic sau vitezometrul cu traductor de curent Eddy a fost patentat de Otto Schulze în 1902. Automobilele deveneau din ce în ce mai populare la începutul secolului şi deveneau mai rapide pe zi ce trece. Viteza maximă în primii ani ai secolului era de 50 km/h. Puţin faţă de ce pot face automobilele de azi, dar foarte mult într-o epocă obişnuită cu viteza trăsurilor trase de cai. Accidentele provocate de automobile începeau să se înmulţească, aşa că vitezometrul a început să fie una din dotările automobilelor din acea epocă. 

Principiul de funcţionare al vitezometrului mecanic se bazează pe un cablu legat printr-o mandrină de transmisie. Acesta se învârte cu o viteză specifică. La celălalt capăt al cablului se află un magnet permanent. Acesta se roteşte cu aceeaşi viteză. În timp ce se învârte, acesta creează un câmp magnetic ce acţionează asupra mecanismului vitezometrului. Aici apar curenţii Eddy ce se rotesc şi influenţează discul de metal de care este legat acul indicator. Acesta se mişcă pe cadran atât cât îi permite un contraarc. Varianta electronică foloseşte un senzor în loc de cablul mecanic.

Nici un vitezometru nu este 100% corect. Ele trebuiesc calibrate înainte de a fi folosite. În plus, anumiţi factori pot influenţa indicaţiile vitezometrului. De exemplu, dimensiunile anvelopelor. Pentru ca axul să efectueze o tură completă, pneul face o rotaţie. Dacă pneul are un diametru mai mare, acesta va parcurge o distanţă mai mare pentru o rotaţie completă. O anvelopă cu un diametru de 50 cm va parcurge 1.6 metri pentru o rotaţie completă în timp ce un pneu de diametrul 76 cm va parcurge 2.3 metri. De aceea, schimbarea anvelopelor cu altele de dimensiuni diferite va influenţa în mod direct indicaţiile vitezometrului. 

De exemplu, dacă automobilul are montate din fabrică anvelope cu diametrul de 55 cm, acestea au circumferinţa de 1.7 metri. Dacă vom înlocui anvelopele standard cu altele de diametrul 62.5 cm, circumferinţa va fi de aproape 2 metri. Acest lucru va afecta în mod serios vitezometrul, iar eroarea de indicare va fi de aproape 13%. Atunci când vitezometrul indică 95 de km/h, viteza reală va fi de fapt 108 km/h!

VITEZOMETRUL INDICĂ O VITEZĂ INCORECTĂ

Majoritatea vitezometrelor au o eroare tolerată de 10%. Aici intră uzura pneurilor, temperatura ambientală, încărcarea automobilului. Există, de asemenea, acorduri internaţionale care au stabilit că viteza indicată de vitezometru nu trebuie să fie niciodată mai mică decât viteza actuală. În acelaşţi timp, aceleaşi acorduri spun că viteza indicată nu trebuie să fie mai mare decât 110% plus 4 km/h. De exemplu, la 80 km/h reali, viteza indicată nu trebuie să depăşească 92 km/h.

Regulile Uniunii Europene impun fabricanţilor de vitezometre teste efectuate la 40, 80 şi 120 km/h. Pentru alte categorii de vehiculele, regulile sunt ceva mai relaxate. Camioanele şi autobuzele trebuie să aibă vitezometre ce indică 110% plus 6 km/h, iar scuterele sau alte vehicule pe două sau trei roţi ce au o viteză maximă de 50 km/h trebuie să indice 110% plus 8 km/h. 

Există reguli puţin diferite pentru alte pieţe auto de pe glob. În Australia, viteza indicată trebuie sa nu depăşească o eroare de plus/minus 10% la viteze de peste 50 km/h. Regulile au fost impuse datorită faptului că Australia este un stat ce impune foarte strict limitările de viteză şi în trecut a existat controversa că cel de la volan nu ştia cu ce viteză rulează din cauza erorilor foarte mari la automobilele mai vechi. 

Marea Britanie impune fabricanţilor ca vitezometrele să indice 100% plus 6.25 mile pe oră din viteza reală, iar în Statele Unite eroarea vitezometrului trebuie să fie de maxim 5 mile pe oră în plus faţă de viteza reală.