FEATURE: De ce circulăm pe partea din dreapta a şoselei?
Automarket vă propune o incursiune într-una dintre cele mai interesante "probleme" ale lumii motorizate: circulaţia pe banda stângă versus circulaţia pe banda dreaptă.
O vizită în Marea Britanie sau în îndepărtatatele India şi Japonia nu se lasă doar cu învăţarea unor noi obiceiuri culturale sau gastronomice, ci şi cu cel puţin o situaţie în care eşti aproape de atac de cord cauzat de faptul că nu reuşeşti să te obişnuieşti foarte repede cu circulaţia pe banda din stânga a şoselei. Dar care este logica faptului că unele ţări au traficul pe dreapta, iar altele pe stânga? Vom încerca să desluşim această problemă în rândurile care urmează.
PUŢINĂ ISTORIE
Deşi cele mai multe ţări au traficul cu maşinile circulând pe partea dreaptă a şoselei, la origini se circula pe partea stângă, implicit în zona în care se află acum România. Cea mai populară explicaţie pentru acest lucru este una care ţine de epoca violentă şi de ce se întâmpla pe drumurile pietruite de acum câteva secole sau chiar milenii. Astfel, cavalerii din antichitate erau nevoiţi să "circule" cu caii pe partea stângă pentru a se putea duela cu adversarii în caz de nevoie ţinând sabia în mâna dreaptă. Explicaţia ţine mai ales de faptul că majoritatea oamenilor sunt dreptaci.
Nu există dovezi ale modului în care se circula (cu caii, căruţele sau cu alte mijloace de transport) în perioada veche a Daciei, însă este sigur că, după ce Imperiul Roman a pus stăpânire pe teritoriile dacice, în zona în care astăzi se află România se circula pe partea stângă a drumurilor pavate specifice acestui imperiu. Acest lucru se datorează faptului că regula de bază în Imperiu era ca circulaţia să se desfăşoare pe partea stângă. De asemenea, este clar că zona Transilvaniei circula pe stânga ceva mai târziu, în perioada dominaţiei Austro-Ungare, acest lucru fiind o obligativitate în Imperiu.
CUM S-A SCHIMBAT BANDA ÎN EUROPA?
Mutarea traficului de pe stânga pe dreapta a avut două etape în Europa. În prima fază, meritul îi este atribuit lui Napoleon Bonaparte, care - profitând de faptul că francezii au circulat dintotdeauna pe partea dreaptă, a ordonat ca fiecare provincie cucerită de Franţa să îşi schimbe direcţia traficului. În restul Europei, schimbarea a survenit destul de târziu. Astfel, anii 1920-1930 au fost cei care au dat tonul marilor schimbări. Spaniolii au circulat pe stânga până în 1924, portughezii până în 1928, polonezii până în 1922. Ţările aflate sub ocupaţie Austro-Ungară au întârziat schimbarea. Austria a trecut la circulaţia pe partea dreaptă a şoselei treptat, între 1919 şi 1938, iar în Ungaria s-a circulat pe partea stângă, la fel ca astăzi în Anglia, până în 1941. Italienii au trecut la circula'ia pe banda dreaptă în 1922, după venirea lui Benito Mussolini la putere. Foarte interesant este însă faptul că Alfa Romeo şi Lancia au continuat să producă doar maşini cu volanul pe dreapta până în anii '50.
Statul european care a întârziat cel mai mult trecerea de la circulaţia pe stânga la cea pe dreapta şoselei este Suedia. Suedezii au circulat pe stânga până în 3 septembrie 1967, zi cunoscută în statul nordic ca "Ziua H" (H vine de la Högertrafik, care înseamnă "trafic pe partea dreaptă"). Din moment ce majoritatea maşinilor avea deja volanul pe partea stângă, rata accidentelor a scăzut brusc în Suedia după Ziua H.
Din moment ce principalul motiv pentru schimbare a fost vecinătatea cu ţări în care se circula deja pe dreapta, principalele redute în calea generalizării acestui obicei sunt statele insulare. Iar Marea Britanie, Japonia şi Australia sunt, evident, cele mai bune exemple în acest sens.
OMUL E CONSTRUIT PENTRU A CIRCULA PE... STÂNGA
O serie de cercetări realizate în secolul trecut arată că cele ţările în care traficul se desfăşoară pe partea stânga, precum Japonia, Marea Britanie sau India, au o rată a accidentelor mult mai mică decât a celorlalte ţări. Logica acestui fapt? Vederea periferică a ochiului drept este mult mai dezvoltată decât cea a ochiului stâng pentru dreptaci. Astfel, cei care circulă pe stânga pot monitoriza natural mult mai bine traficul din sens opus sau maşinile care depăşesc din spate, unghiul mort fiind redus. Un alt argument interesant este faptul că, în cazul maşinilor cu volan pe dreapta, şoferul ţine mâna dreaptă dominantă pe volan atunci când schimbă vitezele, levierul fiind mânuit cu stânga.
PROBLEME LA TRECEREA GRANIŢELOR
Dacă în Europa problemele legate de schimbarea benzii de rulare sunt inexistente la trecerea peste graniţe (teritoriile în care se circulă pe stânga sunt izolate, aşa cum am văzut mai sus), unele ţări au probleme mari din acest punct de vedere şi au fost nevoite să gândească puncte de trecere a frontierei foarte complexe, care să-i mute pe şoferi de pe dreapta pe stânga. Cel mai bun exemplu este Thailanda, ţară în care se circulă pe stânga, dar care are 90% dintre graniţe cu state în care circulaţia are loc ca la noi. O soluţie emblematică pentru această problemă neobişnuită este Podul Lotus, care leagă China de Macau (foto jos)
CUM S-AU ADAPTAT PRODUCĂTORII DE MAŞINI?
Primele maşini produse în lume aveau locul şoferului aşezat în poziţie centrală. Ulterior, pentru evitarea accidentelor stupide la intrarea prin zone strâmte în care şoferul nu putea negocia corect distanţele laterale, unii producători au pus scaunul şoferului aproape de marginea drumului. Până la urmă, soluţia care a câştigat a fost amplasarea scaunului celui de la volan în partea dinspre centrul şoselei, pentru ca acesta să aibă un câmp de vedere cât mai mare.
Diferenţele tehnice dintre maşini nu se limutează însă la amplasarea volanului, ci şi la modul în care funcţionează farurile, stopurile, proiectorul posterior de ceaţă sau ştergătoarele de parbriz.
Off-Topic (aproximativ) Nu inteleg de ce in UK, SUA, Australia nu vor sa adopte si sistemul european metric. Nu cred ca e foarte usor ca in fiecare zi sa stam si sa calculam in mph, lbs, square foot, square yard, gallons etc. Mi se pare normal ca toti sa aiba un sistem unic de masurare. E mult mai simplu in Kg, Km/h, Litri. Brief: După bătălia de la Hastings din 1066, Vilhelm Cuceritorul a introdus un nou sistem de unități de măsură, sistemul anglo-saxon de unități. Acest sistem de unități a fost confirmat de Magna Carta în 1215 și apoi în 1496, în 1588 și în 1758. Numele de Sistem imperial de unități datează din 1824. Acest sistem era destinat să fie utilizat în tot Imperiul Britanic. Acest sistem a redefinit valorile unităților tradiționale, fără a crea altele noi. În 1959 le Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și întregul Commonwealth, din necesitatea de a avea definiții precise au ajuns la un compromis. Majoritatea unităților sunt actual definite legal în raport cu unitățile Sistemului Internațional de unități.