FEATURE: 30 de ani de la moartea lui Gilles Villeneuve

Gilles Villeneuve a încetat din viaţă în urmă cu exact trei decenii într-un tragic accident pe circuitul de la Zolder, însă rămâne şi astăzi unul dintre idolii Formulei 1.

În mod tradiţional, fiecare început de lună mai este o oportunitate pentru a ne aminti de tragicul destin al lui Ayrton Senna. Considerat unul dintre cei mai buni piloţi din istoria Formulei 1, brazilianul a câştigat trei titluri mondiale şi este deţinătorul a numeroase recorduri, fiind apreciat pentru latura umană şi pentru sitlul său agresiv de pilotaj.

Şi totuşi, la numai şapte zile după ce ne amintim de Senna, vine rândul lui Gilles Villeneuve, canadianul care a suferit un accident fatal în calificările de la Zolder din 8 mai 1982. Palmaresul său este net inferior, fiind compus din numai şase victorii şi două pole position-uri în 67 de Mari Premii, însă fostul pilot al Scuderiei Ferrari este aproape la fel de mult apreciat ca şi Senna.

Cum se explică acest lucru? Nu este greu de ghicit: Villeneuve şi-a câştigat respectul şi adulaţia fanilor prin ceea ce nu puţini au caracterizat drept "nebunie": stilul de pilotaj şi filosofia de viaţă.

"EŞTI PREGĂTIT SĂ CONCUREZI PENTRU FERRARI?"

Acestea au fost singurele cuvinte pe care Gilles Villeneuve le-a auzit când a ridicat receptorul telefonului într-o zi de vară a anului 1977. Câştigase titlul în Formula Atlantic, era campion mondial de... snowmobile şi debutase în Formula 1 în acel an într-o apariţie singulară pentru McLaren în Marele Premiu al Marii Britanii, însă a crezut că cineva îi joacă o farsă şi a închis telefonul.

La scurt timp, şi-a dat seama că oferta este cât se poate de reală, după ce a primit un al doilea telefon, de data aceasta din partea lui Enzo Ferrari. Aşa a început relaţia fabuloasă dintre (Enzo) Ferrari şi Gilles Villeneuve, curmată prematur cinci ani mai târziu, nu înainte însă că pilotul canadian să scrie istorie în Formula 1.

Nu prin titluri mondiale, nu prin numărul de victorii sau de pole position-uri, ci prin stilul de pilotaj şi duelurile spectaculoase de pe circuit. În plus, pentru el nu conta dacă lupta pentru primul loc sau pentru locul 15 şi întotdeauna încerca să fie mai bun şi să-şi depăşească rivalii.

Enzo Ferrari (stânga) îl considera pe Gilles Villeneuve (dreapta) fiul său spiritual

PRIMA VICTORIE: CANADA 1978

Pentru un pilot cu un asemenea caracter, Marele Premiu al Canadei din 1978 a reprezentat excepţia care a confirmat regula. În faţa propriilor fani care îl idolatrizau deja, Villeneuve a devenit lider cu 20 de tururi înainte de final, după ce liderul Jean-Pierre Jarier a abandonat din cauza unor scurgeri de ulei.

Din această postură, canadianul avea de îndeplinit o simplă formalitate, însă una atât de puţin obişnuită pentru el: să concureze liniştit pentru a trece primul linia de sosire. Credeţi că a fost uşor? Nici pe departe.

"Acele ultime tururi au fost o tortură. Auzeam tot felul de zgomote de la maşină. Şi nu mi-a plăcut deloc, pentru că a trebuit să pilotez ca o femeie bătrână, să schimb la 10.000 de rotaţii pe minut şi să nu rup nimic" - Gilles Villeneuve despre prima victorie din carieră.

PE TREI ROŢI - ZANDVOORT, 1979

Ambiţia şi determinarea lui Villeneuve aveau să iasă rapid la suprafaţă, iar Marele Premiu al Olandei din 1979 este unul dintre cele mai bune exemple: după ce unul dintre pneurile sale au cedat, Villeneuve a ajuns pe iarba de pe marginea pistei, iar abandonul părea inevitabil. Villeneuve nu a renunţat însă: a dat cu spatele, a revenit pe circuit şi a pilotat până la boxe pe numai trei ori. Evident, a fost nevoit să abandoneze din cauza defecţiunile suferite, însă canadianul a rămas în istorie pentru determinarea de care a dat dovadă în acest caz.