Episoadele 12 & 13 (cu ghinion): Ploaie, frustrare, bipost

A venit momentul mult-asteptat. Prima lectie: startul.

Am fost dusi in spatele pit-urilor, intr-o incapere in care era asezat un cockpit "chel" de Formula 1. Avea scaun - ma rog, o scobitura care tine loc de scaun - si pedale. Plus un volan care il imita pe cel real. Am fost invatati cum se porneste o masina de Formula 1.

E foarte dificil, mult mai dificil decat ar putea parea la startul unei curse, de exemplu. In primul rand, ai pedala de ambreiaj. Stiu ca multi nu se puteau gandi la acest lucru, insa ambreiajul este utilizat de pilotii de Formula 1 atunci cand pornesc si cand opresc masina. Acel "Clutch ON" pe care pilotul il vede pe "bomboana" din fata sa atunci cand intra la realimentare inseamna "Apasa la maximum ambreiajul". Pedala de ambreiaj sta in acelasi loc, extrema stanga, im care sta si la masinile normale, de strada. Diferenta este ca, la pornire, intreg ritualul pe care instructorul ni l-a povestit timp de jumatate de ora aduce putin cu matematica. Acceleratia nu trebuie apasata gradual, turometrul - de fapt o linie de leduri de pe volan - trebuind sa stea constant la 6000 rpm. Pornirea in sine seamana putin cu pornirea din panta, asa cum este ea invatata la scoala de soferi. Totul se face din ambreiaj. In plus, pedala de frana e vecina, ca sensibilitate, cu un perete. E extrem de grea, cursa e de maximum un centimetru si ti se pare ca apesi pe o bucata de lemn. Asta in conditiile in care ea trebuie apasata maximum la franare si apoi eliberata de sub presiune gradual pentru o franare corecta.

Eram cu totii foarte atenti la ceea ce ni se spunea, nu vroiam sa gresim si nu aveam niciunul de gand sa ne lasam mai prejos decat ceilalti. Era vorba de mandrie la mijloc. Am iesit, pregatiti de start. Am fost programat al 12-lea. Intr-o jumatate de ora urma sa pilotez o masina de Formula 1. Primii au fost pusi pe lista spaniolii si brazilienii, dupa care urmau "mioriticii".

Dar - pentru ca exista si un mare "dar" la mijloc - Murphy si celebrele sale legi si-au facut aparitia si, asa cum se intampla in astfel de cazuri, ne-am ales la final cu o mare mare frustrare. Motivul: pe circuitul Paul Ricard a inceput sa ploua imediat dupa ce primii spanioli au apucat sa plece in cele doua tururi programate. Rezultatul imediat a fost reprezentat de doua tete-a-queue-uri. Pilotii de ocazie au revenit la standuri, li s-au montat pneuri de ploaie si au plecat din nou. Niciun rezultat, insa. Ploaia se intetea si greselile - inerente si absolut normale in conditiile in care senzatia este identica cu cea in care o masina normala aluneca pe un patinoar - apareau din ce in ce mai des. In aceste conditii, luminile rosii ale circuitului s-au aprins iar sesiunea de teste a fost oprita temoporar, pana la imbunatatirea conditiilor meteo. Lucru care nu avea sa se intample. Ghinion, nesansa, frustrare, nervi. Toate intr-un singur loc, in fiecare dintre jurnalistii prezenti la eveniment.

Nu ne venea sa credem ca am fost atat de aproape si priveam cu totii norii grei si gri care nu aveau de gand sa plece de pe circuit. La final, am primit o veste care avea darul de a ne bucura: aveam sa facem un tur de pista cu un bipost de Formula 1, pe ploaie, in compania unuia dintre pilotii de teste Renault.

Senzatiile sunt incredibile. Ti se intinde pielea pe fata in liniile drepte, ti se pare ca sistemul cagula-casca iti sare din cap in fiecare moment iar in viraje ai impresia ca primesti un binemeritat ghiont in pe masura ce pilotul incepe sa accelereze. Nici turul "profi" - care s-a terminat extrem de rapid - nu a fost insa lipsit de incidente, pilotul din fata mea - care literal sta de fapt pe tine, intr-un scaun suspendat de marginile cockpit-ului - avand reale probleme in incercarea de a mentine masina pe pista in anumite puncte ale circuitului. Acvaplanarea isi facea simtita prezenta. Cand am coborat din monopost simteam furnicaturi in partea din spate a membrelor iar singurul lucru pe care il gandeam era faptul ca mai vreau. Si mai mult decat atat.

Lucru pe care organizatorii ni l-au promis pentru la anul, atunci cand "frustratii" din acest an, cei care trebuiau sa piloteze un monopost si nu au mai apucat sa o faca, isi vor indeplini in sfarsit visul. Pana atunci, mai sunt 13 curse din acest sezon de Formula 1. In mod sigur voi vedea altfel eforturile pilotilor de acum incolo.