In memoriam Philippe Bugalski - omul din spatele echipei Citroen Racing
Ne-a părăsit brusc la doar 49 de ani în urma unui accident stupid. Numele lui este poate necunoscut pentru mulţi, dar fanii curselor îl ştiu bine pe Petit Bug. Iar noi, ziariştii români, îi datorăm mult lui Philippe Bugalski.
Philippe Bugalski este un nume cu rezonanţă în lume raliurilor. A fost un pilot care a impresionat la începutul anilor 2000 în WRC şi Campionatul Francez de Raliuri. A câştigat două etape în WRC (Corsica şi Catalunia), iar apoi a devenit parte din familia Citroen Racing. Cei de la Citroen îl considerau un membru al familiei şi un ambasador al mărcii. Avea o rabdare fantastică, extrem de modest şi mereu cu zâmbetul pe buze. A venit în România de mai multe ori la invitaţia Citroen România şi a făcut parte din Raliul Sibiului unde a şi participat ca deschizător în 2007. Atunci l-am cunoscut personal şi-a mi-a lăsat impresia unui om modest şi foarte plăcut.
CUM L-AM CUNOSCUT PE "BUG"
Avem să ne reîntâlnim un an mai târziu în Corsica. Aici, Philippe Bugalski mi-a oferit cea mai tare experienţă la bordul unei maşini de raliuri în 2008 în Turul Corsicii. Am avut atunci ocazia, împreună cu alţi câţiva norocoşi şi o serie de oficiali Citroen, să fiu copilotul lui Bugalski la bordul unui Citroen C4 WRC, un bolid identic cu cel pe care îl pilota în acel moment Sebastien Loeb. Pe o probă de asfalt de 6 kilometri am văzut atunci ce poate face o maşină de WRC. Am rămas atunci uimit pentru timp de câteva ore bune, Bugalski a parcurs aceeaşi şi aceeaşi bucată de drum într-o căldură infernală. Iar maşinile de curse nu au aer condiţionat. L-am întrebat atunci cum face să reziste. Mi-a spus zâmbind că îi face plăcere să piloteze şi pentru a rezista căldurii bea foarte multă apă.
L-am revăzut apoi în România în 2009, la cel mai mare eveniment organizat de Citroen România la Raliul Sibiului. M-a recunoscut şi am stat din nou de vorbă despre WRC. Într-una dintre seri, am fost rugat de stafful Citroen să îl însoțesc pe Bugalski la masă pentru că pot sta de vorbă cu el în franceză. După scurtul drum de la hotel la restaurant, Bug m-a lăudat pentru franceza pe care o vorbesc, deşi ştiam amândoi că am făcut toate dezacordurile din lume. Acesta era însă Phillippe Bugalski, un om cu o inimă atât de mare şi fără nici un pic de aroganţă. Total diferit de majoritatea piloţilor din WRC. Avea din nou să dea dovadă de o răbdare de fier plimbând apoi numeroşii invitaţi Citroen şi ziarişti din România la bordul unui Citroen C2R2 Max. Am stat mult de vorbă în 2009, despre Automeca, firma la care era partener şi despre planurile sale, despre piloţii din WRC şi belgianul Thierry Neuville, pe atunci o tânără speranţă şi despre faptul că el testa absolut toate maşinile de curse pregătite de Citroen Racing înainte ca acestea să ajungă la Sebastian Loeb sau alţi piloţi Citroen. Era atât de pasionat de curse şi maşini, încât fascina pe oricine. Bug era un mic de statură, dar plin de viaţă. Vestea că ne-a părăsit la doar 49 de ani în urma unei căzături a venit ca un trăznet în seara de vineri, 10 august 2012.
Îţi mulţumesc, Bug, pentru toate amintirile frumoase pe care le am. Nu te vom uita niciodată.
POVESTEA LUI PHILIPPE BUGALSKI
Philippe Bugalski a debutat în lumea curselor în 1984 la volanul unui VW Golf GTI. A urmat apoi un Renault 5 Turbo, iar apoi în 1993, a încercat o Lancia Delta Integrale. Însă epoca celebrei Delta trecuse şi încercarea lui Bug s-a dovedit a fi un fiasco. Îi aduce însă prima victorie din carieră în Campionatul Franţei în Raliul Mont Blanc. În 1994, Bugalski primeşte prima şansă. Se alătură echipei Diac Renault în Campionatul Francez de Raliuri.
Vornim, practic, de prima echipă oficială Renault în campionatul naţional. Maşina de concurs era Renault Clio, iar Bugalski era coleg cu celebrul Jean Ragnotti. În 1995 începe să îşi facă un nume. Câştigă mai multe raliuri din Campionatul Francez şi termină pe locul doi în clasamentul sezonului 1995. În 1996 devine liderul echipei Diac. Clio este înlocuit cu Renault Megane Kit Car, dar în Campionatul Franţei dă peste un rival puternic: Gilles Panizzi. Panizzi concura pentru Peugeot, iar duelurile dintre cei doi în raliurile de asfalt din Franţa sunt legendare. Panizzi se impune în 1996 şi 1997. La finalul sezonului 1997, Renault dizolvă echipa Diac.
Bugalski este nevoit să îşi caute altă echipă. Și o găseşte: Citroen. Citroen abia oprise programul Rally-Raid, unde obţinuse numeroase victorii, iar şeful Citroen Sport, Guy Frequelin, reuşeşte să implice echipa în Campionatul Francez de Raliuri cu două modele Citroen Xsara Kit Car. În 98, Bugalski se luptă pentru titlu în Campionatul Franței în ciuda faptului că maşina sa are probleme din cauza generației depășite. Rivalul său era Simon Jean-Joseph, dar Bugalski reuşeşte să devină în extremis campion al Franţei la raliuri în 1998.
În 1999, Bug repetă isprava. Citroen decide să intre şi în Campionatul Mondial, iar Buglaski se aliniază la startul raliurilor din Corsica şi din Catalunia. Xsara se dovedeşte a fi fără rival pe asfalt şi astfel Buglaski îşi trece în palmares singurele două victorii din WRC. În 2000, Citroen introduce modelul Xsara T4, cu tracţiune integrală, iar Buglaski obţine al treilea titlu de Campion al Franţei. Bugalski avea toate şansele să devină pilotul principal Citroen pentru viitorul progam WRC. Doar că între timp a apărut un tânăr numit Sebastien Loeb. Freqeulin este impresionat de tânărul pilot şi îi oferă şansa de a alerga în Campionatul Junior WRC 2001 cu Citroen Saxo S1600 şi în Campionatul Franţei cu o Xsara Kit Car. Loeb câştigă ambele campioante şi brusc devine cel mai important pilot pentru Citroen Racing. Bugalski este pilotul numărul doi, iar la finalul sezonului 2003 se retrage din activitatea competiţională. Rămâne însă parte din echipa Citroen Racing ca pilot de teste şi ambasador al mărcii.
MOARTEA STUPIDĂ A UNEI LEGENDE
Philippe Buglaski ne-a părăsit pe 10 august 2012, la doar 49 de ani. Decesul său a survenit în urma unui accident, o căzătură de la înălțimea de 15 metri. Primele rapoarte spuneau că ar fi căzut dintr-un copac, ulterior apărând versiunea că de fapt Bugalski era urcat pe o schelă. Conteză mai puțin cum s-a întâmplat, Bug ne-a părăsit brusc și prea devreme. O lasă în urmă pe soția sa Beatrice și două fiice, Marine și Victoria. Adieu, Bug!
""Vornim, practic, de p"" - una mica eroare de editare