Porsche Performance Drive, ziua 2: Prima victorie românească

A doua zi de Porsche Performance Drive a fost dulce. Am avut cel mai mic consum şi am câştigat etapa. Suntem pe primul loc şi deja începe să ne placă Georgia.

Micul dejun? Aiurea. De unde timp. Trebuia să mă trezesc acum jumătate de oră. Deschid draperiile, zăbovesc câteva minute în duş, apuc din fugă un baton de ciocolată din minibar şi cobor în holul hotelului din Batumi.

Prima maşină deja a plecat. Abia apuc să mă şterg la ochi şi să-mi reglez oglinzile. Jan, tartorul organizatorilor a început numărătoarea. 5, 4, 3, 2, 1 am plecat. Nu cu pedala la fund, cum au făcut-o ceilalţi. Încet, foarte încet. Am lăsat în urmă opulenţa ostentativă a cazinourilor de aseară pentru o mahala românească din anii 90. Cam astea sunt discrepanţele în Batumi. Un Batumi despre care am vorbit şi aseară pe larg.

Ziua 1: Între bâlciul turcesc şi Las Vegas-ul georgian

Am apucat apoi un drum al Golgotei, fără a şti ce ne aşteaptă. Ne-am lămurit după primele hârtoape şi primii bolovani care au ciocănit sub maşină. Un drum grotesc, creat parcă după instrucţiunile lui Sisif, presărat cu şuvoaie de apă şi multe, foarte multe, impresionant de multe vaci. Cu care ne-am înţeles bine până la urmă, după cum puteţi vedea în filmuleţul realizat special.

După ce colegii i-au lipit gura cu ce au găsit prin maşină lui Adi Pascu, reprezentantul Porsche, am putut să mă bucur de Cayenne. Am sărit, am hurducăit, am urcat, am derapat şi ne-am stropit pe un drum incredibil. Un fel de şosea neafaltată către Moeciu.

A doua parte a traseului ne-a teleportat parcă pe Valea Oltului. Am urcat apoi pe o autostradă către Tbilisi, unde cu o viteză medie de 80 de km/h am reuşit un consum incredibil de numai 7.9 litri/100 de km. Cu un Porsche Cayenne de peste două tone şi 420 de cai putere.

Piciorul meu nu a fost toturat în van astăzi, pentru că seara ne-a adus prima victorie. Mulţumită răbdării de care am dat dovadă pe tot parcursul traseului şi piciorului fin, am reuşit să obţinem cel mai mic consum din această zi şi să trecem în fruntea clasamentului la general. Hai România!

În Batumi, dimineaţa a fost la fel de opulentă ca şi seara de dinainte.

Maşinile au aşeptat cuminţi, cu rezervorul plin, în faţa hotelului.

Mahalaua georgiană mi-a adus aminte de un Bucureşti al anilor `90.

Aşa a arătat drumul Golgotei. În părţile sale bune.

Unii au preferat să înghită praf doar pentru fotografia perfectă. Noi ne-am bucurat de macadam.

Prima întâlnire românească cu vacile georgiene a fost una paşnică.

Camionul acesta a trecut milimetric pe lângă oglinda noastră. Prin trapă am văzut însă câţiva baloţi aplecându-se deasupra noastră ameninţător.

Cei care au băut multă apă au făcut şi multe opriri. Acolo unde se putea, bineînţeles.

Dovada că noi ne-am şi distrat.

De plictiseala, colegii au început să numere vacile de pe traseu. Au obosit devreme, chiar când au trecut de 50.

Când am simţit din nou asfaltul sub picioare, am răsuflat uşuraţi.

Nu am văzut nicăieri, nici măcar la manifestările electorale, atât de multă poliţie pe străzi precum în Georgia. Şi sunt extrem de răi.

Am apucat autostrada către Tbilisi cu precauţie. Pedala de acceleraţie a fost răsfăţată: a primit doar mângâieri.

Am avut parte şi de câţiva fani pe traseu.

În Tbilisi ne-am primit multe şi meritate claxoane pentru cum am condus. Meritate toate.

Unii au stat ascunşi în spatele TIR-urilor pentru a reduce frecarea cu aerul. Degeaba. Noi am condus mai economic.

Competiţia a sfârşit în curtea dealerului Porsche din Tbilisi.

Echipa României, învingătoare la final