FEATURE: Evoluţia volanelor de Formula 1

Automarket vă prezintă modul în care au evoluat volanele în Formula 1 de la un simplu 'covrig' la un dispozitiv electronic cu peste 20 de butoane.

Volanul reprezintă unul dintre elementele cheie ale unui monopost de Formula 1, întrucât funcţia sa principală este aceea de a vira maşina de competiţie conform configuraţiei circuitului, în funcţie de traiectoria ideală, pentru obţinerea unui timp cât mai bun.

La începutul Formulei 1, aceasta era de altfel singura utilitate a dispozitivului, însă pe parcursul celor şase decenii de istorie funcţiile volanului s-au diversificat semnificativ pe măsură ce noi tehnologii şi-au făcut apariţia în cea mai importantă competiţie a sporturilor cu motor.

Automarket vă prezintă în feature-ul din această săptămână detalii inedite despre evoluţia volanului şi inginerii care au revoluţionat funcţiile acestuia cu scopul de a uşura misiunea piloţilor pe baza tehnologiilor introduse în Marele Circ.

ANII 1950: 'COVRIGUL' DE LEMN

Exemplu de volan utilizat în primul sezon din istoria Formulei 1 (1950)

La debutul Formulei 1 în 1950, volanul monoposturilor este împrumutat direct de la maşinile de serie. Acesta este confecţionat din lemn, motiv pentru care piloţii sunt obligaţi să utilizeze mănuşi speciale, iar diametrul volanului este foarte mare, întrucât nu există nicio limită de spaţiu în cockpit.

La vremea respectivă, acest lucru reprezenta un avantaj, întrucât un diametru mare al volanului uşura misiunea pilotului de a vira. În centrul volanului există o placă metalică care face legătura cu direcţia, însă nu există niciun fel de buton amplasat pe suprafaţa acestuia care să ajute pilotul în misiunea de a fi cel mai rapid.

ANII 1960: METALUL ÎŞI FACE APARIŢIA

Volanul utilizat de Ferrari în sezonul 1963

Progresele înregistrate după mai bine de un deceniu sunt extrem de limitate: volanul rămâne la fel de mare şi construit preponderent din lemn, cu excepţia celor trei punţi de legătură cu centrul, care sunt realizate din metal. Acest lucru reprezintă însă un dezavantaj major: în absenţa unei căşti de protecţie, pilotul riscă să sufere răni severe la nivelul fetei chiar şi în cazul unui accident minor, întrucât şansele de a se lovi cu capul de volan sunt foarte mari. Nici în acest caz nu se remarcă apariţia vreunui buton pe volan, progresele tehnologice fiind încă departe.

ANII 1970: FORMAT COMPACT

Pe măsură ce inovaţiile tehnologice au început să-şi facă apariţia în al treilea deceniu al Formulei 1, inginerii au fost nevoiţi să maximizeze spaţiul pe care îl au la dispoziţie. Invitabil, spaţiul alocat cockpitului a avut cel mai mult de suferit, iar volanul anilor '70 tinde să aibă un format mai mic şi să devină astfel mai compact.

ANII 1980: PRIMUL BUTON PE VOLAN

Lucrurile încep să evolueze timid abia în a doua jumătate a anilor '80: volanul este îmbrăcat acum într-un material cauciucat, care oferă o aderenţă net superioară pentru mâinile pilotului şi, implicit, o manevrabilitate mai bună, pe lângă siguranţă sporită în cazul unui accident. Tot acum apare şi primul buton pe volan, care are rolul unui întrerupător.

1989: ÎNCEPE REVOLUŢIA: CUTIA DE VITEZE SEMI-AUTOMATA

În 1989, volanul monopostului de Formula 1 începea lunga perioadă de tranziţie spre formatul compact

Reputatul inginer John Barnard devine pionerul unei revoluţii care va marca Formula 1 până în prezent: britanicul dezvoltă un mecanicsm electronic de schimbare a treptelor de vitze, cunoscut în prezent drept cutie de viteze semi-automată.

Acest mecanism constă în schimbarea treptelor de viteze prin acţionarea a doua pedale montate pe spatele volanului: pedala stangă semnifică creşterea cu o treaptă, iar cea dreaptă scăderea unei trepte de viteză. În acest fel, operarea treptetelor de viteză devine mai uşoară pentru pilot, întrucât riscul de a 'sări' peste o anumită treaptă dispare.

Aşa cum se întâmplă frecvent cu o tehnologie nouă, invenţia lui Barnard a fost privită cu scepticism, însă cele trei victorii obţinute de Ferrari în sezonul respectiv cu acest sistem au demonstrat eficacitatea acesteia.

ANII 1990: REVOLUŢIA ELECTRONICĂ

Volanul anului 1989 începe să fie deja garnisit cu butoane şi pedale pentru schimbarea treptei de viteze

Ultimul deceniu al celui de-al doilea mileniu au marcat o adevărată revoluţie tehnologică în Formula 1, care s-a răsfrânt inevitabil şi asupra volanelor.

În ceea ce priveşte dezvoltarea volanului, această perioadă marchează o inflaţie semnificativă de butoane, unul dintre cele mai importante fiind cel dedicat activării ambreiajului hidraulic automat. Acest buton apare după eliminarea pedalei de ambreiaj ca urmare a poziţionării pedalei de frână pentru piciorul stâng.

Programele de tip 'launch control' pentru îmbunătăţirea startului, tracţiunea controlată şi modificarea setărilor pentru motor, inclusiv a vitezei de rotaţii a acestuia, conduc la apariţia unor butoane dedicate pe volan, pe lângă butoanele pentru funcţii precum selectarea modului neutru, limitarea vitezei în pitlane sau comunicarea radio cu inginerii din pitlane.

În plus, apare şi un monitor prin intermediul căruia pilotul primeşte informaţii preţioase despre diversele setări ale monopostului. Nu lipseşte nici măcar butonul prin care pilotul activează trecerea unui lichid printr-un tub conectat la casca în scop de hidratare.

Din punct de vedere al construcţiei, lemnul şi metalul au lăsat locul fibrei de carbon, volanul devenind astfel mult mai uşor decât versiunile clasice.

ANII 2000: PILOTAJUL SE RAFINEAZĂ CU AJUTORUL TEHNOLOGIEI

Cum arată partea din spate a unui volan Red Bull din sezonul 2010 

Tehnologia continuă să evolueze şi în noul mileniu. Deasupra ecranului cu indicatori, piloţii beneficiază de mai multe indicatoare luminoase care informează pilotul asupra numărului de rotaţii pe minut aferente motorului şi punctul în care treapta de viteză ar trebui schimbată.

Tot în această perioadă apare şi un cadran cu trei opţiuni (botezate 'in', 'mid' şi 'exit'), care permit pilotului să modifice comportamentului monopostului în viraje dacă acesta este subvirator sau supravirator. În 2009, pe volanul echipelor de top apare şi un buton dedicat activării noii tehnologii Kinetic Energy Recovery System (KERS), iar începând din 2011 există un buton pentru activarea sistemului Drag Reduction System (DRS).

O versiune modernă a volanului de Formula 1 utilizat de Ferrari în 2008

REVERSUL MEDALIEI: PILOTUL A DEVENIT ROBOT

Un volan modern de Formula 1 cuprinde aproximativ 20 de butoane, în funcţie de modul în care fiecare echipă implementează opţiunile şi tehnologiile. Aproape fiecare dintre acestea trebuie utilizat cel puţin o dată la câteva tururi, motiv pentru care dexteritatea degetelor a devenit o calitate esenţială pentru piloţi, pe lângă abilitatea de a fi atent atât pe circuit, cât şi la numeroasele indicatoare de pe volan.

Pe de o parte, acest lucru a condus la o artificializare a pilotajului în Formula 1, piloţii fiind comparaţi deseori cu roboţi capabil să îndeplinească rapid şi eficient sarcinile trasate. Pe de altă parte, în unele cazuri talentul nu mai este la fel de important, întrucât un pilot care are abilitatea de a gestiona corect numeroasele butoane poate obţine rezultate satisfăcătoare.