FEATURE: Condiţia fizică necesară pentru a concura în Formula 1

Automarket vă dezvăluie condiţia fizică de care au nevoie piloţii pentru a concura în Formula 1 la cel mai înalt nivel.

Piloţii de Formula 1 stârnesc aproape întotdeauna invidia fanilor datorită climatului euforic în care trăiesc: pilotează 24 dintre cele mai rapide maşini din lume, încasează salarii fabuloase pentru omul de rând, sunt înconjuraţi permanent de femei frumoase, au parte de petreceri fastuoase la aproape fiecare Mare Premiu, iar atmosfera este una de vis, fiind înconjuraţi de numeroase personalităţi din diverse domenii de activitate.

Puţini conştientizează însă că nu îţi trebuie doar talent şi bani pentru a ajunge pe grila de start a celei mai importante competiţii din lumea sporturilor cu motor.

Aparent, efortul fizic depus de un pilot de Formula 1 în timpul unei curse este mai mic decât cel depus de un fotbalist sau un alt sportiv de performanţă în acelaşi interval de timp, întrucât acesta stă practic nemişcat în  monopost aproape două ore şi tot ce are de făcut este să apese pe butoane, pe pedale şi să întoarcă de volan spre stânga sau dreapta. În realitate, un pilot are nevoie de o pregătire fizică exemplară pentru a concura în Formula 1.

CONDIŢIA FIZICĂ NUMĂRUL 1 - O INIMĂ PUTERNICĂ

Nu-ţi imagina că te poţi urca la volanul unui monopost de Formula 1 şi să baţi timpul pe turul de circuit stabilit de piloţii pe care îi consideri slabi. În primul rând, pentru că ai nevoie de o inimă foarte puternică. Inima unui om obişnuit are un ritm de 60-100 de bătăi pe minut, însă în Formula 1 trebuie să fii pregătit să suporţi până la 200 de bătăi pe minut pe tot parcursul unei curse.

"Monitorizarea arată că pentru o oră şi jumătate piloţii au un ritm mediu de 184 de bătăi pe minut, cu un maxim de 201. Iar în GP2 media pe oră este de 196 de bătăi cu un maxim de 207. GP2 este puţin mai solicitant pentru că monoposturile sunt similare, sunt mai multe lupte roată la roată, cursele sunt mai scurte, iar maşina este mai grea. În niciun alt sport nu experimentezi un astfel de nivel al bătăilor inimii pentru atât de mult timp" - Fabrizio Maganzi, antrenor la Formula Medicine, una dintre cele mai cunoscute clinici sportive din Italia.

Numărul ridicat de bătăi pe minut nu este singura provocare. Piloţii trebuie să treacă cu bine şi de testul unei scăderi bruşte a numărului de bătăi pe minut într-un interval extrem de scurt de timp.

"Am descoperit că într-o singură secundă ritmul inimii scade de la 160 de bătăi pe minut la numai 54. Este ca un colaps. Asta demonstrează că trebuie să fii pregătit pentru a concura un monopost de Formula 1. Nu poţi urca în monopost şi să pilotezi astfel. Oamenii obişnuiţi nu ar fi capabili să facă asta" - Fabrizio Maganzi.

FORŢELE G CARE APASĂ ASUPRA GÂTULUI

O inimă puternică este esenţială în Formula 1, dar la fel de important este şi gâtul, pentru că forţele care apasă asupra lui sunt semnificative. Capul şi casca unui pilot cântăresc împreună aproximativ 7 kg, iar o forţă de 4G îi dă pilotului sentimentul că acest ansamblu (capul şi casca) cântăresc de fapt 28 kg.

"Forţa medie într-un viraj este de 1.5 G - 2 G, aşa că dacă casca împreună cu capul cântăresc 7 kg înseamnă că 2 G este echivalentul a 14 gk. De exemplu, cele mai dificile circuite sunt Suzuka şi Interlagos. În Brazilia, în virajul 3 se atinge forte apropiate de 5 G, adică de aproxiomativ 35 de kg, dar numai pentru o secundă. În virajul 8 din Turcia sunt patru viraje într-unul şi stai la 4 G pentru patru secunde. Pentru umeri şi braţe, media fiecărui viraj este de 10 kg. În funcţie de viraj, maximum este 15 - 20 kg. Pentru gât, maxim este 30 kg" - Fabrizio Maganzi.

Pentru a rezista unor astfel de forţe, piloţii se antrenează special. Unul dintre aceste antrenamente vizează întinderea pe un pat cu capul în afară, cu o cască de 5 kg pe cap. Ulterior, de cască este ataşată de greutate de 5 kg, iar pilotul trebuie să evite cât mai mult timp ca greutatea să atingă podeaua.

TIMPUL DE REACŢIE? IRELEVANT!

Chiar dacă pare greu de crezut, timpul de reacţie are un rol scăzut în performanţele unui pilot de Formula 1, chiar şi în zilele noastre când volanul unui monopost are aproximativ 20 de butoane. În realitate, doctorii de la Formula Medicine au constatat că oamenii obişnuiţi au un timp de reacţie mai bun decât al multor piloţi de Formula 1.

"Pe parcursul a 4 ani am făcut o scanare a creierului pentru 12 piloţi şi pentru 12 oameni obişnuiţi - studenţi şi medici. Aceste teste au arătat că fluiditatea sângelui este mai mică în creierul piloţilor, chiar dacă performanţele şi timpii lor de reacţie sunt similari. Oamenii se aşteaptă la reacţii mai rapide din partea piloţilor, dar timpul de reacţie nu este principala caracteristică a piloţilor, pentru că este folosită doar la startul curselor şi în unele manevre de depăşire" - Riccardo Ceccarelli, medic-şef la Formula Medicine.

Iată cum se pregătesc piloţii de Formula 1 din punct de vedere fizic:

TESTE DE REACŢIE ŞI DE CONCENTRARE

Două dintre cele mai interesante teste pe care le efectuează piloţii la Formula Medicine sunt cele de reacţie şi concentrare. Testul de reacţie este foarte simplu: trebuie să apeşi un buton în momentul în care o lumină îşi schimbă culoarea din roşu în verde şi invers. Testul este repetat de 20 de ori, iar rezultatul final este media tuturor celor 20 de reacţii, pentru a evalua cât de constant eşti.

Testul de concentrare este mai dificil şi implică apariţia unui cuvânt colorat care desemnează o culoare. De exemplu, dacă pe display apare cuvântul 'verde' colorat în verde trebuie să apeşi butonul 'adevarat', dar dacă pe display apare cuvântul 'roşu' colrat în albastru trebuie să apeşi 'fals'. Nu este atât de uşor precum pare la prima vedere, dar campionul testului este Robert Kubica: cea mai bună performanţă a polonezului a fost să răspundă corect la toate cele 100 de întrebări ale testului în numai 62 de secunde!

DESHIDRATAREA ÎN TIMPUL UNEI CURSE

Dacă solicitările la care este supus organismul uman în timpul unei curse nu te-au convins cât este de dificil să concurezi în Formula 1, ar trebui să-l întrebi pe Fernando Alonso. În cele aproape două ore ale cursei din deşertul din Bahrain din sezonul 2009, spaniolul nu s-a putut hidrata după ce pompa de alimentare conectată la sticla s-a rupt. Rezultatul îl aveţi în imaginea de mai jos, cu menţiunea ca Alonso a avut nevoie de îngrijiri medicale imediat după ce a coborât din monopost.