FEATURE: Aproape totul despre Safety Car-ul din Formula 1

Automarket vă prezintă misterele care planează asupra Safety Car-ului, maşina de siguranţă utilizată în cursele de Formula 1.

În epoca romantică a Formulei 1, noţiunea de siguranţă era practic inexistentă, iar piloţii care se confruntau cu condiţii meteo dificile sau resturi de monoposturi apărute în urma unor accidente erau obligaţi să continue cursa până la final. În cazuri extreme, cursa era întreruptă de comisari, însă aceste situaţii reprezentau mai degrabă excepţii decât o regulă în sine.

Treptat, o dată cu dezvoltarea Formulei 1 din toate punctele de vedere, noţiunea de siguranţă a căpătat o importanţă tot mai mare, care a condus la apariţia Safety Car-ului.

Automarket vă prezintă câteva dintre misterele care planează asupra acestui concept: în ce condiţii a apărut, când este utilizat, cine este pilotul de la volan şi, nu în ultimul rând, ce maşina este utilizată pe post de Safety Car.

CÂND ESTE UTILIZAT SAFETY CAR-UL

Safety Car-ul a fost introdus în Formula 1 cu scopul de a permite continuarea cursei chiar şi în condiţii dificile de pilotaj sau în urma unor accidente grave. De exemplu, pilotajul poate deveni imposibil din cauza apei acumulate pe circuit în urma ploilor abundente, iar în alte situaţii un accident major poate avea drept rezultat prezenţa a numeroase componente de monoposturi pe circuit.

În aceste situaţii, piloţii nu pot concura în regim normal, fie din cauza acvaplanării, fie din cauza faptului că rămăşiţele monoposturile trebuie îndepărtate de comisari. Astfel, Safety Car-ul asigură continuarea cursei la o viteză mai mică până la îndepărtarea apei de pe circuit şi, respectiv, a componentelor de monoposturi de pe pistă, după care cursa este reluată prin intrarea maşinii de siguranţă în pitlane.

1973: DEZASTRUL DE LA PRIMA INTERVENŢIE A SAFETY CAR-ULUI PE CIRCUIT

Prima apariţie pe circuit a unui Safety Car în timpul unei curse de Formula 1 s-a petrecut la Marele Premiu al Canadei din sezonul 1973, în urma unui accident între Francois Cevert şi Jody Schekter. Regulamentul maşinii de siguranţă era inexistent şi, ca orice iniţiativă nouă aplicată fără un set de reguli, Safety Car-ul a provocat un adevărat dezastru pentru clasamentul general al cursei.

Eppie Wietzes, primul pilot care a urcat vreodată la volanul unui Safety Car, nu a reuşit să se poziţioneze în faţa liderului, motiv pentru care jumătate dintre piloţi au obţinut un avantaj de un tur! Astfel, victoria i-a revenit în mod eronat lui Peter Revson, deşi înainte de intrarea Safety car-ului pe circuit lider era Howden Ganley. Organizatorii şi-au dat seama de eroarea comisă doar după câteva ore de la încheierea cursei. Primul Safety Car a fost un Porsche 914.

DE LA FIAT TEMPRA LA MERCEDES SLS AMG

1973 rămâne primul an în care maşina de siguranţă a apărut pe circuit, însă au fost nevoie de 20 de ani pentru ca Safety Car-ul să apară în regulamentul Formulei 1. Se întâmpla în 1993, iar onoarea de a conduce plutonul i-a revenit unui Fiat Tempra. Bernie Ecclestone, deţinătorul drepturilor comerciale ale Formulei 1, a simţit însă mirosul câştigului şi, începând din 1996, Safety Car-ul a fost furnizat permanent de Mercedes.

Pentru sezonul 2011, constructorul german a ales modelul SLS AMG, care se lauda cu 571 de cai putere şi 650 Nm. Maşina utilizează un motor V8 de 6.3 litri care îi permite să accelereze de la 0 la 100 km/h în 3.8 secunde, în condiţiile în care viteza maximă este limitată electronic la 317 km/h.

PROGRAMUL UNUI PILOT DE SAFETY CAR

În prezent, pilotul care concurează la volanul Safety Car-ului este Bernd Maylander. Cariera sa în sporturile cu motor a început cu kartingul la finalul anilor '80, iar ulterior a progresat în Formula Ford, Porsche Carrera Cup, FIA GT şi DTM înainte de a se dedica rolului de pilot de Safetty Car începând din anul 2000.

În ciuda faptului că în cele mai multe weekenduri nu apare deloc pe circuit în timpul curselor, programul lui Maylander este cel puţin la fel de aglomerat ca al unui pilot obişnuit. Acesta soseşte în paddock miercuri seară sau cel târziu joi dimineaţa, când are o întâlnire cu oficialii FIA pentru a analiza configuraţia circuitului, programul curselor şi alte aspecte importante. În după-amiaza aceleaşi zile, Safety Car-ul este prima maşină care iese pe circuit cu scopul de a evalua circuitul, sistemul radio, funcţionarea sistemului GPS şi a camerelor video.

O mare parte din aceste teste sunt repetate în dimineaţa zilei de vineri, în special cele referitoare la sistemul GPS, vitale pentru stabilirea corectă şi exactă a clasamentelor. Ulterior, Maylander priveşte cele două sesiuni de antrenamente din birourile FIA, întrucât Safety Car-ul nu intră pe circuit în această perioadă. La finalul zilei, el participă la clasica şedinţă de vineri la care sunt invitaţi toţi piloţii şi care este condusă de Charlie Whiting, directorul de curse al FIA. Ziua de sâmbătă decurge în mare parte la fel, însă Maylander trebuie să fie pregătit să intervină pe pistă în cazul primei curse de GP2 din acel weekend.

Ziua de duminică este inevitabil cea mai lungă şi generatoare de stres. După testarea obligatorie a sistemului GPS şi după cursele din competiţiile suport, Maylander urcă în Safety Car cu 10 minute înainte de startul cursei, îşi pune casca şi centura de siguranţă şi verifică comunicaţiile radio.

După numai cinci minute, Maylander parchează maşina într-o poziţie prestabilită pentru primul tur, iar după startul cursei o repozitioneaza în locul stabilit anterior. Pe tot parcursul cursei, pilotul rămâne în Safety Car şi urmăreşte evenimentlee pe un monitor amplasat în maşină. În cazul apariţiei unui incident, el comunică permanent cu oficialii FIA şi, dacă este nevoie, primeşte comanda 'Safety Car stand-by', prin care este informat să fie pregătit să intervină.

După aceea, fie primeşte comanda 'Safety Car stand-down' dacă pericolul a dispărut sau 'Safety Car GO' dacă trebuie să iasă pe circuit.  În cazul ultimei situaţii, Maylander intră pe circuit şi îl colectează pe liderul cursei, după care începe misiunea propriu-zisă. Chiar dacă aparent viteza Safety Car-ului pe circuit este semnificativ mai mică decât în regim obişnuit de cursă, Maylander trebuie să piloteze la capacitate maximă.

De exemplu, pe linia dreaptă de la Monza, Safety Car-ul atinge viteza de 280 km/h. Ulterior, după ce problema a fost remediata, Safety Car-ul revine în pitlane şi aşteaptă finalul cursei.