Am condus Maşina Timpului: test cu Opel Kadett B (1970)

Opel România ne-a făcut o surpriză de proporţii. Ne-a dat şansa să conducem, timp de câteva zile, un Opel Kadett B restaurat din 1970. Practic, ne-a trimis la redacţie o felie din trecutul auto Opel.

Într-o zi care părea una ca oricare alta, Mircea a primit un telefon de la Opel România. După ce a închis, a anunţat cu o faţă uşor uimită: vom conduce o maşină din 1970! Poate vă mai aduceţi aminte de această ştire: Opel Kadett B, restaurat de o familie de pasionaţi din Bucureşti. Ei bine, despre acest autombil era vorba.

O familie de pasionaţi din Bucureşti a restaurat un Opel Kadett B din 1970 cu ajutorul biroului românesc al celor de la Opel şi, impreună, au decis că acest automobil nu trebuie păstrat într-o vitrină, ci va fi folosit pentru a sărbători cei 150 de ani pe care Opel îi sărbătoreşte în 2012. De altfel, Viorel Burcea este faimos şi pentru o altă restaurare, un Opel Super Six din 1938.

O MAŞINĂ MAI BĂTRÂNĂ DECÂT MINE

Am fost ales să am grijă de bătrânul Kadett. Am aşteptat cu înfrigurare ziua când maşina ne-a fost trimisă la redacţie pentru că eram extrem de curios cum se simte un automobil mai bătrân ca mine. Aveam experienţa unei Skoda Octavia din anii '60 pe care am avut ocazia să o conduc la lansarea actualei generaţii Octavia. Experienţa de a conduce un model din anii '60 cu frâne pe tambur pe toate cele patru roţi şi o cutie de viteze inversată (adică treapta întâi era în locul treptei a treia) va rămâne una dintre cele mai puternice amintiri legate de maşini.

Kadett-ul din 1970 a sosit la redacţia Automarket într-o zi senzaţională de toamnă târzie. Am mulţumit elementelor că nu a plouat în ziua respectivă şi am parcurs un mic tutorial tehnic pentru a înţelege acest automobil. Pentru că senzaţiile la volanul unui automobil din 1970 sunt foarte diferite de cele oferite de o maşină din 2012. Şi pentru că, în rapiditatea cu care trec generaţiile de maşini pe lângă noi, nu ne dăm seama cât de comode şi uşor de condus au ajuns automobilele din ziua de azi decât atunci când ne teleportăm în timp cu ajutorul unio model din 1970.

În ziua în care am avut ocazia să conduc Kadett-ul, la redacţie era prezentă pentru test şi Astra Biturbo, fratele de peste timp al compactei germane.

INSTRUCTAJUL

Maşina a venit însoţită de Paul, omul care are grijă de ea şi care este responsabil cu instructajul "novicilor". "Trebuie să îţi fac un mic instructaj", mi-a spus. În primul rând, pornirea la rece. Se face cu şocul tras şi după ce ai apăsat de câteva ori serios pe pedala de acceleraţie.

"Şocul...", am zâmbit. Deja începeam să îmi amintesc rutina de pornire a unei Dacii 1310 pe care am condus-o dupa ce mi-am luat permisul în 1998. Cheia de contact arată ca o cheie de casă. Simplă, dreaptă, din metal, cu o crestătură pe partea rotundă pentru a ştii cum intră în contact. Cheia pentru descuiat portiera este diferită şi mai mică. Cam în acelaşi stil cu cel al cheillor unei Dacii 1300, pentru cine a avut ocazia să conducă maşina părinţilor.

Apoi, frânele. Poate cel mai diferit element de un automobil modern. Kadett-ul B nu are servofrână, deci puterea aplicată pedalei de frână trebuie să fie considerabilă. Distanţele de frânare se judecă altfel, trebuie să laşi mai mult loc între tine şi maşina din faţă. Astăzi ne-am obişnuit ca maşina să reacţioneze la cea mai mică atingere a pedalei de frână. Ne bazăm pe asta atunci când cineva ne taie cale din scurt, sau dacă un pieton ne sare în faţă într-un loc nepermis. E incredibil cât de mult a evoluat industria auto în doar 40 de ani. Direcţia nu este asistată, bineînţeles, iar volanul este foarte subţire. Dar nu este chiar atât de greu de manevrat când maşina staţionează, iar în mers este chiar uşor. Urmează cutia de viteze. Patru trepte. Sincronizate. Însă trebuie să le schimbi lent, fără grabă. Levierul este lung şi înclinat, iar prima treaptă este chiar în sus. Marşarierul este în stânga treptei întâi şi cutia scoate un sunet specific metalic când selectăm treapta de mers înapoi. 

Un cadru din 1970? Nu, este 2012, iar eu conduc un automobil în vârstă de 42 de ani. Ce zi!

STRĂ-STRĂ-STRĂ-STRĂ-STRĂBUNICUL ACTUALULUI ASTRA

Ok, instructajul a fost făcut, parchez maşina şi pot să o admir pentru prima dată de aproape. Avem în faţă un model mai special din a doua generaţie Opel Kadett. Este un Kadett LS fastback, una din cele cinci variante de caroserie disponibile pe acest model. Kadett B a fost lansat în 1965 şi a stat pe piaţă până în 1973, când a fost înlocuit, normal, de Kadett C. De fapt, Kadett este un nume mare în istoria Opel şi un model care a avut o carieră îndelungată. Primul model a fost lansat în 1936, urmat apoi de cinci generaţii ce au purtat litere de la A la E. Opel Kadett a fost înlocuit apoi de Astra, actualul reprezentat Opel în clasa compactă.

Echipa Automarket, căzută în admiraţie totală Şi se mai spune că maşinile nu au suflet!...

Deci avem în faţă precursorul Opel în clasa compactă. Un Astra din 1970, dacă vreţi. Liniile caroseriei sunt specifice pentru acea perioadă: simple, drepte, fără multe înflorituri. Deşi este un sedan în trei volume, varainta LS avea o lunetă mai plonjată şi un spate mai fluid. Este un automobil care întoarce capete şi astăzi, în ciuda celor 40 de ani, mai ales pentru faptul că nu prea mai întâlneşti pe stradă aşa ceva. Am experimentat, lăsând maşina în parcare şi privind-o de la depărtate. Oameni de toate vârstele, de la elevi de liceu, până la pensionari, s-au oprit să o admire. E adevărat, la efectul de magnet contribuie din plin şi culoarea aleasă de restaurator, acest albastru pătrunzător care îşi atrage imediat atenţia. Mult crom, faruri galbene şi bare din metal masiv.

Sub capotă, avem un motor de 1.1 litri. Sau, mai precis, de 1.078 cmc, conform certificatului de înmatriculare. Patru cilindri, carburator şi o putere de aproximativ 55 CP. Puterea este transmisă punţii spate prin intermediul unei cutii de viteze manuale cu patru trepte. Mai interesantă este cifra pentru masa automobilului: 755 kg, tot conform certificatului de înmatriculare. O cifră aprope imposibil de întâlnit astăzi. Este motivul pentru care cei 55 CP nu par chiar atât de puţini, chiar şi după 40 de ani.

CUMPĂRATĂ PE UN TICHET RABLA

Exemplarul restaurat de familia Burcea are o poveste interesantă. Maşina a avut un singur proprietar în România, fiind înmatriculată pentru prima dată în 1 iunie 1970. A fost identificată apoi de Viorel Burcea acum un an de zile şi achiziţionată într-o stare avansată de uzură pentru contravaloarea unui tichet Rabla.

A urmat apoi restaurarea. Un alt Kadett a jucat roul de donator de piese, maşina renăscând practic în urma eforturilor lui Viorel şi Bogdan Burcea. În momentul în care l-am primit la redacţie, Kadett-ul nu era perfect. Vitezometrul şi claxonul nu funcţionau şi nu au fost montate încă centrurile de siguranţă. Dar nu contează. Pentru o incursiune în 1970, maşina este perfectă.

Anunţul original de vânzare al modelului înainte de restaurare.

Portierele se deschid cu un pic de efort, ţrăgând de mânere cromate cu buton. Te instalezi pe fotoliul moale, fără tetieră, care mi s-a potrivit perfect, fără să fiu nevoit să mai reglez ceva. primul şoc: Kadett-ul B are oglindă retrovizoare doar în stânga şi sus, central. Cea din stânga este mică, rotundă şi dreaptă, dar îţi asigură un minim de vizibilitate în spate. De bază este însă oglinda retrovizoare centrală din habitaclu. Contactul este pe coloana volanului: înfigi cheia metalică, dai două-trei pedale energice pe acceleraţie şi învârţi cheia.

MAŞINA TIMPULUI FUNCŢIONEAZĂ!

Motorul porneşte cu un sunet înfundat şi îl turăm un pic pentru a îl încălzi. Sunetul îmi aduce aminte din nou de Dacia 1300. Aleg prima treaptă şi eliberez uşor pedala de ambreiaj. Kadett-ul se pune în mişcare, iar eu m-am teleportat în 1970. Într-un 1970 înconjurat de strazi pline de maşini din viitor.

Dar în interiorul Kadett-ului timpul s-a oprit. Radioul, manetele, tapiţeria uzată a scaunelor, mirosul... totul este din altă lume. În plus, cu acest automobil nu poţi să te grăbeşti. Vitezele trebuie schimbate lent, iar cei 55 CP sunt suficienţi pentru o acceleraţie destul de anevoioasă până la - să zicem - cel mult 70 km/oră. Mai mult nu cred că am avut curaj, deşi maşina mai avea resurse. Am plecat ezitant, parcă încercând să îmi readuc aminte de modul în care se conduce un astfel de automobil.

Un interior simplu şi sobru, bordul negru fiind dominat de un ceas şi un vitezometru.

Încerc să îmi las spaţii mai mari de manevră, pentru că un Kadett din '70 nu frânează la fel de repede şi eficient ca un automobil modern. Acum, la volanul unei astfel de maşini, vezi înzecit dezordinea şi haosul din permisele de condus ale multora, ale prea multora dintre bucureşteni. Pentru că partenerii de trafic din capitală sunt obişnuiţi să intre din scurt în faţă sau să taie calea cu nonşalanţa unui taximetrist. Am transpirat ceva, dar am ieşit din trafic şi am scos Kadett-ul la o plimbare scurtă în afara Bucureştiului. Virajele trebuie luate calm, maşina se înclină destul de mult. Pentru un automobil de peste 40 de ani, Kadett-ul este încă confortabil.

Am făcut fotografiile pentru acest material, iar Opel-ul din 1970 şi-a arătat personalitatea când nu a mai vrut să pornească. După două telefoane şi mai multe încercări, am reuşit să auzim iar motorul şi am ajuns la concluzia că probabil am înecat puţin inima bătrână a maşinii. Pe drumul de întoarcere, Ciprian, fotograful nostru, remarca faptul că maşina mergea mai bine. De fapt mergea la fel, doar că am reuşit să mă obişnuiesc eu cu ea.

Întâlnirea cu o astfel de maşină este un exerciţiu pe care îl recomand tuturor care au ocazia să conducă un automobil vechi. Te face să vezi mai bine unde am ajuns cu evoluţia automobilelor pe care le conducem în fiecare zi şi pe care le considerăm banale. Este o trezire la realitate, un duş rece, iar a doua zi când te vei urca în automobilul tău de zi cu zi o vei face cu zâmbetul pe buze.