Ești sigur că ai montat corect scaunul auto al copilului?

Astăzi trecem printr-un episod cumva atipic al testului nostru de anduranță cu VW Tiguan. Pentru că utilizez mașina la transportul copilului, vom vorbi despre scaunele de copil și despre modul în care trebuie transportați copiii în mașină în funcție de vârstă. Pregătiți-vă să aflați lucruri noi și utile.

Pentru că testul pe termen lung cu VW Tiguan este, așa cum am spus-o încă din primul episod al seriei, unul dedicat familiei, consider că este de datoria mea să ridic la fileu o problemă reală pe care foarte mulți șoferi din România nu o conștientizează sau pur și simplu o ignoră: importanța montării corecte a scaunelor auto dedicate copiilor .

Nu va fi, deci, un episod de test în adevăratul sens al cuvântului, pentru că despre cât de potrivit e interiorul lui Tiguan pentru o familie cu un copil am mai discutat, ci o ocazie perfectă pentru o serie de sfaturi oferite șoferilor care se pregătesc de venirea pe lume a unui copil. Sau, de ce nu, pentru corectarea unor erori pe care părinții le fac atunci când aleg scaunele de copii. 

O țară pentru în care siguranța auto e trecută la "Și altele"

Trăim într-o țară în care în intersecții încă găsești de vânzare cotoare de centuri, deci subiectul siguranță auto nu este tocmai cel mai important din peisajul contemporan. În ciuda faptului că testele de siguranță Euro NCAP sunt subiecte disecate și discutate pe larg în presa de specialitate, faptul că majoritatea clienților români aleg din lista de opțiuni mai degrabă elemente de confort în dauna celor de siguranță spune multe despre modul în care ne alegem prioritățile.

Apoi, aceiași cumpărători care aduc argumentul testelor de siguranță în achiziția unei mașini second-hand din Vest în defavoarea uneia noi cu 3 sau 4 stele sunt aceiași clienți care nu știu faptul că rezultatele din testele de impact sunt valabile în general timp de 5-6 ani de la momentul testului și că, în unele cazuri, o mașină testată în decembrie cu 5 stele poate fi mai slabă la capitolul siguranță activă și pasivă decât una de 4 stele testată în ianuarie anul următor. Asta pentru că testele de siguranță primesc update-uri în fiecare an. Mai multe despre cum se efectuează testele Euro NCAP găsiți în acest articol dedicat.

Să revenim însă la scaunele de copii, subiectul discuției noastre de astăzi.

Lipsa culturii siguranței auto duce la tragedii

Atunci când în familia ta apare primul copil, îți dai seama, ca șofer, că ai nevoie de două lucruri: în primul rând o mașină îndeajuns de încăpătoare pentru bagaje și cărucioare, în al doilea rând de scaun dedicat pentru copil. Din păcate, văd în continuare pe șosele și pe străzile orașelor părinți care-și țin copiii în brațe sau care-și lasă copiii liberi prin mașină, decizii care în cazul nefericit al unui accident are toate șansele să echivaleze cu o condamnare la moarte.

Dar, într-o țară în care cultura purtării centurii de siguranță este una incipientă și în condițiile în care mai mult de jumătate dintre șoferi nu știu că centurile pentru pasagerii de pe locurile din spate sunt obligatorii, este cumva normal ca oamenii să nu conștientizeze pericolele la care își supun copiii atunci când decid că nu e nevoie de ancorarea corectă a copilului. Iar asta are la bază pe de o parte o educație rutieră precară venită din școlile de șoferi, pe de altă parte lipsa unor cursuri de conducere defensivă care să îi pună pe șoferi față în față cu accidentul. Până nu înțelegi ce urmări poate să aibă un accident, nu poți să conștientizezi nevoile de siguranță pe care le ai în mașină.

Cu toate acestea, foarte puțini își pun întrebări legate de motivele pentru care România este pe primul loc la nivelul Uniunii Europene când vine vorba de victime în accidente rutiere. Și primul instinct este acela de a arunca vina pe autorități, care au așezat timp de 30 de ani infrastructura la capitolul "Mai vedem noi". Cu toate acestea, lipsa culturii siguranței și lipsa conștientizării pericolelor la care se supun șoferii și pasagerii acestora are o parte de vină cel puțin egală. Vă asigur că dacă, prin absurd, România ar fi împânzită de autostrăzi începând de mâine, șoferii care nu-și leagă centurile și își lasă copiii liberi pe bancheta din spate precum sacii de cartofi nu vor dispărea brusc. 

Pașii vitali care te asigură că noul copil al familiei e în siguranță în mașină

1. Primul lucru pe care trebuie să-l faci atunci când afli că familia se va îmbogăți cu un nou membru este să verifici dacă mașina ta are puncte de ancorare Isofix pe locurile laterale din spate și pe locul din dreapta față. Acestea sunt niște "cârlige" sudate direct în structura mașinii și care pot fi accesate la baza scaunului, între șezut și spătar. Nu toate mașinile sunt dotate cu aceste sisteme de ancorare, iar unele sunt dotate cu sisteme Isofix doar pe unele dintre locuri. Sistemele Isofix au fost introduse pe mașini începând cu 1999, în urma unei colaborări trans-industriale între toți producătorii auto de pe piață. În cazul lui Tiguan, am puncte de ancorare Isofix pe 3 dintre cele 5 scaune ale mașinii: cele două laterale spate și scaunul pasagerului din dreapta. Nu l-am folosit niciodată pe cel din dreapta față.

2. Dacă mașina ta are sistem de ancorare Isofix pe locul din față, asigură-te că airbag-ul poate fi dezactivat (de obicei printr-un switch accesibil în partea laterală a bordului sau, în unele cazuri, în torpedou). Dacă scaunul de copil este montat pe locul din deapta față și airbag-ul rămâne activ, o eventuală explozie a sa în cazul unui accident poate avea urmări grave în ceea ce privește siguranța copilului.

3. Dacă ai puncte de ancorare Isofix, te sfătuiesc să cauți scaune compatibile cu acest sistem. Scaunele cu ancorare Isofix oferă în general același nivel de siguranță cu scaunele care se ancorează în mașină prin centuri, însă montarea lor este mult mai ușoară, ceea ce lasă loc la foarte puțin spațiu de eroare.

4. Dacă mașina ta nu are sistem de ancorare Isofix, caută un scaun de copil care se ancorează prin centuri. 

5. IMPORTANT: simplul fapt că ai cumpărat un scaun de copil nu înseamnă automat că copilul tău e sigur în el. Trecând peste calitatea și construcția fiecărui scaun al diferitelor mărci, asigură-te că parcurgi pe rând absolut toți pașii de ancorare a scaunului subliniați de producător în manualul de utilizare. Indiferent de modul în care ancorezi (Isofix sau centuri) scaunul dedicat copilului. 

Conform statisticilor, 60% dintre părinți nu montează corect scaunul, în ciuda instrucțiunilor simple și clare în acest sens. Este un procent masiv care subliniază nivelul de ignoranță și neatenție a părinților. Iar un scaun ancorat greșit sau parțial corect poate deveni un pericol real pentru viața copilului care îl ocupă.

6. Informațiile legate de tipul de scaun pe care-l vei folosi în funcție de vârsta și de greutatea copilului sunt confuze și diferă de la producător la producător. Însă centrele de siguranță ale producătorilor auto au ajuns la o concluzie clară și fără echivoc în urma analizei accidentelor reale în care au fost implicate mașini cu copii ancorați în scaune dedicate:

7. Până la 3-4 ani, cea mai sigură poziție a copilului în scaun este cu spatele spre direcția de mers. După această vârstă, copilul poate fi întors pe scaune dedicate cu fața spre direcția de mers.

Deși părinții tind să mute copiii cu fața spre parbriz imediat ce aceștia trec de un an, riscurile unor leziuni la nivelul coloanei vertebrale sunt masive în cazul unui impact frontal într-un accident. Copiii sunt foarte fragili în primii ani din viață, iar capul unui nou-născut reprezintă 25% din totalul greutății corporale. În comparație, în cazul unui adult vorbim de un procent de doar 6%.  Nici proporțiile nu sunt aceleași: pe măsură ce înaintăm în vârstă, capul își va schimba forma și dimensiunile față de restul corpului.

La asta se adaugă faptul că vertebrele gâtului unui copil sunt compuse din porțiuni separate de os unite de cartilaje. Altfel spus, scheletul unui copil este foarte moale, iar cartilajul începe să se transforme în os abia după ce copilul trece de 3 ani. Mai mult, procesul de transformare osoasă va continua până la vârsta pubertății, iar întărirea mușchilor și ligamentelor de la nivelul gâtului suferă o evoluție asemănătoare. 

Încă ceva: nici forma și poziționarea vertebrelor nu ajută un copil, pentru că vertebrele acestuia sunt dispuse orizontal una peste alta, fără să se sprijine una de alta ca niște piese de puzzle 3D, așa cum se întâmplă în cazul adulților.

Din aceste motive, copiii trebuie să călătorească cu spatele la sensul de mers în scaune dedicate cât mai mult posibil.

În cazul unui accident frontal cu scaunul orientat spre direcția de mers, capul copilului este aruncat înspre înainte cu o forță considerabilă care nu poate fi echilibrată de corpul încă fragil al acestuia. Iar singurul element care ancorează capul este gâtul. Dacă un adult poate să suporte relativ bine o astfel de dinamică, gâtul unui copil este foarte limitat din acest punct de vedere. Iar leziunile apărute la nivel cervical în cazul unui copil sunt deseori dublate de leziuni la nivelul creierului, mult mai serioase decât rănile superficiale. 

Dacă scaunul este așezat cu spatele spre direcția de mers, corpul copilului se va sprijini în caz de accident de spătarul scaunului, scăzând considerabil riscul apariției unor leziuni incompatibile cu viața. Un studiu realizat de compania de asigurări Folksam arată că riscul ca un copil să sufere răni grave sau să decedeze în urma unui accident este de cinci ori mai mare dacă acesta se află într-un scaun orientat spre față decât dacă scaunul este așezat cu spatele la direcția de mers.

8. În aceste condiții, indiferent de modul de ancorare a scaunului, asigurați-vă că așezați copilul corect în funcție de vârstă. Măsurile de precauție pot să-i salveze viața în caz de accident. Ordinea corectă în care montezi scaunul de copil în mașină: 

- Scaun scoică (până la 6-12 luni)
- Scaun de copil îndreptat spre spate (1-4 ani)
- Scaun de copil îndreptat spre față (4-5 ani) sau, în funcție de înălțimea copilului, Booster (înălțător), apoi pernă Booster (înălțătoare) îndreptate spre față (4-10 ani)
- Centură de siguranță, eventual cu pernă înălțătoare la nevoie (de la 10 ani în sus).

9. După așezarea copilului în scaunul dedicat, nu uita să fixezi pe corpul acestuia întotdeauna centurile cu prindere în 4 puncte. Asta înseamnă că un copil așezat în scaunul dedicat nu trebuie să poarte haine groase, iar între centuri și corpul acestuia trebuie să aibă loc maxim două degete pentru ca ancorarea să fie eficientă în cazul nefericit al unui accident. Știu că "pregătirea" îți ia mai mult timp, dar cred că ai da toate secundele din lume pentru a fi sigur că ai un copil așezat corect în momentul critic în care ai nevoie de asta.

10. Faptul că copilul nu-și poate întinde picioarele până în banchetă nu afectează nivelul de siguranță al acestuia. 

11. În cazul scaunelor și pernelor Booster (cu înălțător), rolul acestora este de a ridica copilul la un nivel potrivit pentru atașarea corectă a centurii de siguranță. Scaunul și perna oferă același nivel de siguranță, dar un copil se va simți mai confortabil într-un scaun Booster, care oferă sprijin lateral, decât așezat pe o pernă Booster.

12. Airbag-urile laterale ale mașinii nu reprezintă un risc pentru un copil ancorat corect în mașină.

13. În cazul în care copilul adoarme în scaun și capul îi este așezat într-o poziție "ciudată", poți să oprești și să-i sprijini capul cu o pernă. Dar dacă copilul nu este deranjat de poziție, probabil că situația arată mai rău decât e de fapt.

14. Sub nicio formă, în niciun caz nu transporta copilul în brațe în mașină. Dacă plânge și e nevoie să-l ridici din scaunul dedicat, oprește mașina într-un loc sigur și așteaptă până când se liniștește. Viața copilului este mai importantă decât faptul că trebuie să ajungi repede la destinație.

15. Dacă un copil de 30 de kilograme călătorește fără centuri pe bancheta din spate, acesta se transformă în cazul unui accident frontal la doar 40 de km/h într-un proiectil cu greutatea de o tonă. Acesta poate rupe scaunele din față și pote fi proiectat prin parbriz, iar șansele de supraviețuire sunt infime. 

16. Scenarii echivalente

- Ești fără centură și mașina se lovește frontal de un obiect la 15 km/h - șocul resimțit este identic cu cel pe care-l suferi dacă urci pe un scaun și te lași să cazi cu fața spre podea.

- Ești fără centură și mașina se lovește frontal de un obiect la 20 km/h - șocul resimțit este identic cu cel pe care-l suferi dacă urci pe patru scaune puse unul peste celălalt și te lași să cazi cu fața spre podea.

- Ești fără centură și mașina se lovește frontal de un obiect la 30 km/h - imaginează-ți că stai pe 8 scaune puse unul peste altul și cazi cu fața spre podea. 

Mai e nevoie să vorbim despre viteze mai mari?

---

Revenim la testul nostru. În cazul meu, copilul a ajuns la vârsta de un an și 5 luni. Până la 7 luni am preferat să utilizăm un scaun de tip scoică produs de italienii de la Chicco dispus pe o bază ancorată în centuri de siguranță. Pentru că scoica putea fi demontată relativ ușor și așezată pe un cadru al căruciorului.

De la 7 luni, am mers pe mâna unui scaun de mașină BeSafe (o companie norvegiană recunoscută în domeniu) după ce am analizat îndeaproape piața și am conspectat rezultatele scaunelor de copii în testele realizate de germanii de la ADAC. Există magazine care îți oferă ocazia de a testa scaunele înainte de a le achiziționa, deci nu ezita să apelezi la aceste mici "trucuri" înainte de cumpărare.

Sunt fericit de alegerea pe care am făcut-o, pentru că accesul copilului se face foarte ușor, ancorarea e rapidă și scaunul oferă o plajă largă de poziții în care copilul poate să stea la drum lung. Ulterior, după vârsta de 4 ani, scaunul se va putea monta cu fața spre sensul de mers dacă va mai fi nevoie de asta până la trecerea la scaun Booster (înălțător).

În general, chiar dacă sunt ceva mai scumpe, vă recomand scaunele de copii produse de companiile recunoscute din domeniu: BeSafe, Britax, Maxi Cosi, Cybex (și nu numai) vă oferă siguranța unei alegeri corecte. 

Pentru o listă completă de scaune de copii, găsiți în acest link rezultatele testelor ADAC dedicate.