Motor / Transmisie
Noul model Ssangyong a fost prezentat în premieră mondială la Salonul de la Geneva în luna martie 2016, iar numele îl așeza fără nicio urmă de confuzie în biblioteca de modele ale mărcii: se numea Tivoli XLV și era prezentat ca o versiune lungă, cu portbagaj mărit, al SUV-ului Tivoli, modelul care a crescut vânzările europene Ssangyong cu 80% în ultimul an.
La trei luni de la prezentarea oficială, noul model sud-coreean a scăpat de particula Tivoli și a fost rebotezat XLV și atât.
Nu s-a schimbat însă nimic din restul datelor problemei: jumătatea din față a mașinii arată fix ca Tivoli – iar asta nu e neapărat un lucru rău, iar motorizările oferite de XLV sunt și ele împrumutate de la fratele său mai scurt.
Ai de ales între un 1.6 benzină de 128 CP și un 1.6 diesel de 115 CP. Nicio legătură cu motoarele de origine Mercedes-Benz pe care Ssangyong le utiliza pe Rexton acum vreo 10 ani. Motoare de origine proprie, dezvoltate în laboratoarele la fel de proprii ale mărcii.
Ssangyong se consideră o marcă specialistă în SUV-uri, poziționare reconfirmată și la testul oficial din Spania. Iar din această poziție este normal ca tracțiunea integrală să nu lipsească din peisaj ca element opțional. În cadru intră - tot opțional - și o cutie automată cu șase trepte semnată de japonezii de la Aisin care devine alternativă la manuala cu șase rapoarte pe care o vei regăsi standard pe XLV.
Am testat în Spania cele două versiuni de transmisie ale variantei 1.6 diesel de 115 CP. Dacă automata este probabil un aliat în oraș, în aglomerație, acolo unde schimbarea treptelor este o corvoadă de acum inutilă, testul nostru pe șoselele din jurul Madridului ne-a arătat că ea este o cutie complet depășită care nu doar că nu ajută motorul diesel, ci îi omoară din fașă orice urmă de vână. Schimbă lent, treptele sunt lungi, iar apăsarea cu aplomb a pedalei de accelerație este inutilă și pe alocuri chiar periculoasă, pentru că depășirile sunt o loterie. Ai și mod de schimbare manuală a treptelor, dar totul se face cu ajutorul unor butoane minuscule plasate pe levier, ca-n vremurile în care automatele erau specii rare.
Cutia automată de pe XLV mi-a demonstrat de ce mulți potențiali clienți din România au reticențe reale la transmisiile de acest fel. Dacă te-ai întâlnit cu o cutie de genul ăsta pe prima mașină automată pe care ai condus-o, e normal să nu vrei să mai auzi vreodată de tehnologia asta.
În versiunea cu transmisie manuală și tracțiune față, însă, cea pe care o vom și analiza pe larg în testul nostru, lucrurile sunt mult schimbate. Nu vorbim de vreun motor ultrapotent, ci de un 1.6 turbodiesel, dar faptul că poți să controlezi turațiile te ajută mult și transformă mașina într-una agreabilă.
Motorul ajunge la puterea maximă la 3400 de turații, în timp ce cuplul maxim, de 300 Nm, este atins între 1500 și 2500 rpm. Pe șosea, simți că mașina este viguroasă după 2500 de ture, chiar dacă tot de la acest punct motorul începe să-și facă prezența acustică în interior. Transmisia este surprinzător de precisă și corectă, iar motorul își face fix treaba pe care o aștepți de la o inimă de 115 cai. Nici mai mult, nici mai puțin.
Pentru cei care vor veni cu critici .....puteti va rog sa faceti o cheta sa-mi luati si mie o bucata? Ma multumesc si cu cel mai ieftin.....cu intrarea in gama (benzina, 4x2)...... PS: vin cu critici cei care nu studiaza si nu aprofundeaza istoria marcii, ce au facut si cu ce s-au remarcat.....(lasati Rodius si Actyon -sau tehnica imprumutata de la un consacrat) .......CITITI, INFORMATI-VA, ANALIZATI, COMPARATI, TESTATI......cautati si pe dedesubtul masinilor, vedeti cam ce componente au, cum sunt construite........