Deși direcția mai păstrează câteva urme de fermitate și o anumită greutate, din păcate ea și-a pierdut simțitor din rapiditate și precizie, dacă ar fi să comparăm cu generația precedentă. Din fericire, mai există acolo o urmă de feedback care îți va aduce un rânjet mic de tot în colțul gurii.

Se vede că inginerii japonezi și-au concentrat toate resursele către partea de confort. Suspensia absoarbe și filtrează mai bine imperfecțiunile din drum față de precedentul CX-5.

Am observat totuși că acele limitatoare de viteză mai abrupte și gropile drepte solicită mai serios suspensia. Din fericire, nu apar zgomote deranjante în cabină. Deși mișcarea de ruliu apare rapid pe viraje, Mazda CX-5 se simte bine în propria piele pe curbe.

Consider că cei de la Mazda oferă acum un echilibru cinstit și corect între dinamică și confort, cumva specific acestui segment de piață. Până la urmă, nimeni nu își cumpără un SUV compact în timp ce se gândește cum să câștige două-trei sutimi pe un ac de păr.