Design
Un Lamborghini Huracan, fie el Evo, STO, Tecnica sau orice altă variantă, va atrage mereu toate privirile. Până la urmă vorbim despre un supercar lipit de asfalt, cu o grămadă de prize de aer și linii ascuțite, care nu are cum să „nu-ți intre în ochi”, Mai ales dacă îl comanzi într-o nuanță extravagantă, cum a fost acest Verde Selvans. De altfel, nici nu cred că aș putea să mă gândesc vreodată la un Lamborghini într-o nuanță plictisitoare: negru, spre exemplu.
Ca particularități de design, Huracan Tecnica propune un pachet aerodinamic mai cuminte decât al lui Huracan STO. În special eleronul care, deși este mai mic, îmbunătățește apăsarea pe spate cu 35%, comparativ cu Huracan EVO RWD.
Mai departe, avem un spoiler frontal nou, care integrează elemente de design de la modelele Sian, Terzo Millenio și Essenza SCV12, jante de 20 de inch Damiso și un spate modificat aproape în totalitate.
Capacul motorului este din fibră de carbon, sistemul de evacuare are două terminații hexagonale, iar difuzorul de aer a fost redesenat. În cazul nostru, frânele cu o serie de componente carbon ceramic au avut etrieri vopsiți în negru.
Demult n-am mai avut onoarea/plăcerea de a citi un articol atât de reuşit (aproape ireproşabil...) pe AM (iar de regulă eu probez răbdarea de a parcurge cap-coadă ceea ce sesizez de la bun început că merită). Ştiţi butada (emisă de un clasic în viaţă) : iarna nu-i ca vara. Nici…V8 ca V10 (chit că motorul în speţă derivă de la un V8 de A.U. – apropo, tocmai din postura de fan OOOO decretez: singurul V8 al “ingolstadtienilor” de care nu se cade să te îndoieşti este un…”dizăl”, recte 4.2 TDI; toată viaţa îl voi recomanda, feroce chiar, dragă…Mafănikkk). Eh, “sufletul” de Lambo va avea întotdeauna aromă de V12, dar, într-adevăr, acest 5.2 V10 N.A. (deşi – subliniez: opinie pur personală – aş prefera oricând 5.0 V10 TFSI, 100 % concepţia lui A.U., başca exclusivist: doar pentru C6 RS 6) “te bagă în boală”. Totuşi, eu m-aş dedica break-ului de (înaltă) performanţă (de! – de felul meu, sunt net plebeic şi voi avea grijă prioritară ca doar aşa să cobor de pe planetă, între timp şi oprită, şi salvată :D), deşi realizez (în mod obiectiv) că – pe şosea, cel puţin – “ADN”-ul sport al supercarului (oricare!) nu admite comparaţie, implicit nici concurenţă. PS. Viitorul începe cu "V", dar se sfârşeste cu V.