Fiat 500 facelift

În 2007, Fiat lansa 500 cu o serie de motoare aspirate ale căror performanţe nu erau de un nivel extrem de ridicat. Nici măcar nu conta atât de mult, însă: valurile pe care le făcea noul Cinquecento erau atât de mari, încât italienii erau în stare să vândă maşina asta fără niciun fel de motor. Străzile oraşelor europene s-au umplut de exemplare 500, un milion şi jumătate de clienţi alegând să-şi trăiască viaţa de oraş ceva mai colorat în ultimii 8 ani. 

Astăzi, când pe piaţă nu mai există doar reperul Mini, model care oricum a crescut în dimensiuni până când a ajuns mai aproape de segmentul compact (C) decât de segmentul mini (A), Fiat avea nevoie şi de argumente tehnice pe care să le scoată în faţă în lupta cu rivali de ultim moment precum Opel Adam, Smart Forfour sau Audi A1. Observaţi că segmentul citadinelor funky, aşa cum îmi place mie să e numesc, e atât de divers şi de complex, încât nici măcar nu mai prea contează segmentul efectiv al maşinii, ci doar poziţionarea glamour pe care-o au aceste modele în mintea potenţialilor clienţi. 

Noul 500 duce mai departe motoarele de pe vechiul model, dar le aliniază la standardele anului 2015, fiind Euro 6. Iar cele două vârfuri absolute din gama de motorizări sunt Multijet-ul de 1.3 litri şi 95 CP, singurul motor diesel din segmentul A, şi versiunea de 105 CP a motorului TwinAir cu doi cilindri de 0.9 litri. 

Dacă vorbeam acum câţiva ani de un motor cu doi cilindri de 0.9 litri, erau şanse mai mari ca discuţia să o cotească înspre zona moto decât înspre cea auto. Astăzi, însă, multipremiatul motor TwinAir al celor de la Fiat reuşeşte să facă minuni sub capota lui 500. Cu ajutorul tehnologiei turbo, avem la dispoziţie 105 CP (disponibili la 5500 rpm) şi 145 Nm (de la 2000 rpm), deci resurse mai mult decât suficiente pentru a ne mişca prin oraş.

Motorul celor de la Fiat a fost lansat acum patru ani, deci inginerii au avut timp până acum de reglaje care să-l scape în mare de problemele inerente lansării iniţiale, precum sunetul de râşniţă şi vibraţiile inerente. Ce am avut pe mână în testul care a avut loc în Torino şi împrejurimi este o evoluţie serioasă a motorului pe care Dragoş l-a testat acum ceva vreme pe Panda şi pe care l-a considerat unul cu "un sunet venit din altă epocă".

Trebuie să te obişnuieşti cu faptul că ai sub capotă un motor de turaţie. În oraş e ok să funcţionezi între 1500 şi 3000 de ture, pentru că maşina se mişcă acceptabil, fiind ajutată şi de masa proprie extrem de redusă: 940 de kilograme. Dar dacă vrei să vezi motorul la treabă, apeşi cu încredere pedala şi vei avea în faţă o maşină care spre 5500-6000 de ture începe să devină pur şi simplu rea. În sensul bun al cuvântului. Se agaţă de asfalt, cutia manuală cu şase trepte se mişcă fără sincope majore, iar 500 îţi arată o fracţiune din ceea ce înseamnă versiunea Abarth. 

Dacă e să alegi un motor pe benzină în gama 500, îţi recomand cu încredere noul 0.9 TwinAir de 105 CP. Dacă consideri însă că nu ai nevoie de atâta putere, e ok să mergi pe varianta de 85 CP a aceluiaşi motor, dar trebuie să ţii cont că senzaţiile pe care le vei trăi la peste 5500 rpm vor fi clar sufocate.