Cum v-am spus, peste 800 de kilometri la volanul acestui M2 și m-am simțit bine. V-am convins? Nu prea cred, așa că hai să mai detaliem puțin. În primul rând am simțit un mic conflict între generații de când am urcat la volan.

Pe de o parte, subsemnatul care a bifat deja 45 de ani, pe de altă parte, acest tăvălug evoluționist care acum aduce multe display-uri și care mâine va spune cine știe ce altceva. Rareori, îmi rezerv luxul de a mă întreba pe mine, că sunt printre puținii care mă ascultă: parte dintre aceste evoluții sunt cerute de clienți sau impuse clienților?

Și da, nu prea sunt un mare fan al display-urilor, pentru că-mi invadează habitaclul noaptea, cu multă lumină parazită. În acest caz, BMW a avut înțelepciunea de a oferi și posibilitatea de a-ți configura display-urile extrem de minimalist, fără multă grafică inutilă, doar cu informații esențiale condusului. Aici le ofer o mare bilă albă pentru că ai încă acces la acel loc intim, discret, minimalist în care să te concentrezi pe condus sportiv/pilotaj, dacă ieși pe circuit. Probabil, dintr-un instinct de conservare, pentru a nu fi repudiat de societate în vreun colț, am acceptat cele două display-uri din M2.

Pentru cei care fac inventarul inch-ilor, avem două display-uri, de 12.3 inch și 14.9 inch. Având ADN-ul unui model de clasă superioară, interiorul evadează din intimitatea unui model compact. Strict pragmatic, ce primești de banii pe care-i dai, M2 este evident în câștig. Mai mult spațiu la interior, un model polivalent, cu o fereastră de utilizare mai generoasă.

Pe de altă parte, dacă ești în zona de egoism, 718 Cayman, unde vrei aer doar pentru două persoane la interior, este evident faptul că M2 a părăsit această zonă. 

Pentru că am vorbit atât de spațiu, încă două, trei mențiuni. Portierele fără ramă sunt generos dimensionate, iar deschiderea largă îți permite acces bun în spate. Mai am de luptat cu a accepta culisarea electrică a scaunelor spre înainte și înapoi, lucru care se realizează la o viteză greu de descris în cuvinte. Oricând aș salva niște kilograme de motorașe electrice pentru reglaje manuale la scaune și acces rapid la locurile spate. Până la un 1,70 spre 1,75 înălțime se poate călători comod în spate. Altfel, apelați la favoruri pentru a rezerva locul dreapta față.

Și, pentru că mare parte din ceea ce înseamnă un model sport, încă, este legat de tactil, mulțumesc BMW pentru ritualul de a urca la volan și a pune mână pe un clasic levier al unei cutii de viteze. Mulțumesc și pentru faptul că ai calibrat timoneria și feedback-ul ca să fie în zona ușor masculină. Să ai senzația că se întâmplă ceva mecanic acolo dedesubt. Apoi, mâinile pe un volan tipic M, gros, cu o priză bună, clasicele butoane M1 și M2, și padele pentru schimbarea treptelor. Singurul amendament: mi-aș fi dorit ca padelele să fie fixe, nu pe volan. În focul acțiunii, s-ar putea să nu mai știi unde este plus și minus. Nu mai vorbesc de momentele în care privești înainte pe geamurile laterale și vrei să urci o treaptă.

Acum, pe cât de mult îmi lipsește acel parfum intim, nu pot nega faptul că mă bucură generozitatea din zona postului de conducere: spații de depozitare suficiente pe tunelul median, buzunare spațioase în portiere.

Din perspectivă contabilă, M2 se laudă cu un volum al portbagajului de 390 litri, valoare care este depășită doar de CLA 45, care oferă 460 litri.