Interior
Dacă dincolo de geamul lui Ghibli am întâlnit un habitaclu cu trăsături pământene, coborât parcă de pe Olimp pentru a se amesteca printre pământeni şi dorinţele lor digitale, în cazul lui Quattroporte l-am redescoperit pe Poseidon. Puţin blazat, cu trăsături îmbătrânite, străduindu-se să fie cât mai contemporan, dar fermecător prin exclusivismul pe care îl inspiră.
E de prisos să vorbim despre calitatea materialelor. Piele moale şi fină, inserţii de aluminiu şi crom, toate completate de elemente din fibră de carbon, atent finisate şi cu un aspect plăcut la nivelul planşei de bord şi al portierelor.
Ecranul sistemului multimedia oferă un aspect contemporan habitaclului, în vreme ce afişajul color încearcă să anime panoul instrumentelor de bord. Inutil după mine, pentru că designul ceasurilor este la fel de atrăgător şi acum. Iar albastrul Maserati inspiră respect.
Acelaşi sentiment îl nutreşti şi după ce iei loc în scaunele sport, frumos profilate, îmbrăcate în piele albastră şi cusute cu aţă de aceeaşi culoare. Din nefericire, respectul pare să se estompeze uşor după ce petreci mai mult timp în scaune şi începi să te resimţi.
Spaţiile de depozitare sunt mulţumitoare, iar cele două locuri pentru pasagerii de pe ultimul rând, surpriză sau nu, este generos chiar şi pentru adulţi. Portbagajul este destul de mic, dar, aşa cum am spus-o şi în cazul lui Nissan 370Z, câtă vreme poate înghiţi aparatură fotografului nostru este încăpător.
În fond, când eşti proprietar de GranTurismo e nevoie de spaţiu doar pentru o periuţă de dinţi. Restul se cumpără.
Toate frumoase, dar nu mi-as lua o asemenea masina pentru consumul pe care il are.