Tinuta de drum
Volvo XC60 nu îşi propune bravuri în teren accidentat. El preferă mai degrabă eticheta de crossover spilcuit, în schimbul celei de maşină cu apetit pentru noroaie şi alte chestii murdare. E drept că poate aborda uşor drumuri forestiere, chiar şi pante cu o înclinaţie decentă, unele şleauri adânci de o palmă, dar nu mai mult.
XC60 se simte bine pe şosea. Pe autostrăzi mai exact. Este o maşină confortabilă, cu suspensii gândite pentru a te relaxa pe distanţe lungi. Gropile şi orice altă denivelare sunt bine tolerate.
Despre tracţiunea integrală de tip Haldex aş putea să vă vorbesc până mâine. Despre senzorii care detectează lipsa aderenţei şi despre transferul de cuplu între punţi. Ar fi inutil, pentru că evoluţia lui XC60 pe segmente de drum virajat poate fi rezumată simplu: dezamăgitoare.
Ruliul rămâne la fel de pronunţat, direcţia este prea relaxată şi fără feedback şi, colac peste pupăză, nici aderenţa nu se menţine atât de bine. Noroc cu prezenţa ESP-ului. Se pare că Volvo XC60 s-a mulţumit doar cu eticheta de SUV spilcuit şi atât.
mda. consumul exagerat si globalizarea au adus societatea sa catalogheze masini de genul Volvo XC60 ca "facuta pt autostrada". Trist dar cam adevarat. Urmatoarea intrebare ar cam fi : Porsche 911 pentru ce mai e facuta, pentru strazi intergalactice ?