Tinuta de drum
O să o spun din nou. Chiar dacă pe platforma STLA este împărțită de mai multe modele, îmi place că inginerii italieni au înțeles cât de important este spiritul Alfa Romeo. Chiar dacă este un crossover, la urma urmei Junior este un Alfa Romeo. Și treaba asta se vede.
În afară de Peugeot 2008, am testat toate modelele făcute pe această platformă și cu această motorizare. De departe Junior este cel mai plăcut de condus. Direcția, chiar și în modul Natural, are destulă greutate. Totuși, când pui mașina în modul Dynamic, direcția devine fermă, este destul de precisă și chiar îți oferă feedback.
Mai mult, toate modelele Alfa Romeo vin cu o direcție foarte rapidă. Ca idee, doar pe modele sport consacrate am mai văzut un răspuns atât de rapid. Mișcarea de ruliu este aproape inexistentă, iar mașina se simte minunat pe curbe. Din păcate, toate aceste avantaje vin cu un preț.
Desigur, mă refer la suspensie care este mult prea rigidă. Din nou, dacă vorbeam despre un model sportiv (cum era, de exemplu, Brera acum ceva ani) aș fi înțeles. Dar Junior vrea să fie o mașină de familie pe care, să fim sinceri, o vei folosi preponderent în oraș.
În Junior vei simți aproape orice imperfecțiune din drum, orice groapă, denivelare, trecere la nivel sau șine de tramvai. În mașina asta ori ai un zâmbet dacă ești pe un drum virajat, ori strângi din dinți la orice groapă. Totodată, suspensia este zgomotoasă, lucru care te împinge la niște grimase amuzante pentru cei de afară.
Designul e respingător, partea frontala parcă a fost desenata de un nevrotic după ce s-a dat cu capul de perete. Linii peste linii in toate direcțiile și o grămadă de detalii în plus. Stellantis și designerul nu au înțeles filozofia de design a Alfa: curat, simplu și emoțional. Dacă asta e limbajul de design pe care vor merge și la viitoarele modele din gamă îmi e teamă că Stellantis va distruge și Alfa cum distrug Maserati. Nu-mi imaginez ca cineva sa cumpere modelul ăsta doar pentru că îi place cum arată, cum se întâmpla de multe ori cu Alfa. Atâția cumpărători au acceptat renumitele probleme de fiabilitate din trecut, atrași fiind de designul emoțional.