TOP 10: Piloţii cu cel mai mare procentaj de victorii în Formula 1

Juan Manuel Fangio şi Sebastian Vettel sunt despărţiţi de şase decenii în Formula 1, însă au ceva în comun: se numără printre piloţii cu cel mai mare procentaj de victorii din istoria competiţiei.

Formula 1 a oferit pe parcursul celor şase decenii de existenţă numeroşi piloţi talentaţi care au reuşit să domine perioada în care au concurat şi să-şi treacă în cont titluri mondiale.

Clasamentul titlurilor mondiale este poate cea mai uşoară metoda de a-i departaja, însă un criteriu mai relevant este numărul de victorii obţinute raportat la numărul de curse în care au luat startul.

Departe de a reprezenta un clasament al celor mai buni piloţi din istorie, un astfel de top scoate în evidenţă două tendinţe: în ultimele 12 sezoane au existat doi piloţi care au dominat competiţia pentru o anumită perioadă de timp datorită superiorităţii tehnice a monoposturilor (Michael Schumacher 2000-2004 şi Sebastian Vettel 2010-2012), pe când în primele decenii întâlnim mai degrabă piloţi care schimbau frecvent echipele, semn că atunci pilotul avea o contribuţie mai mare la rezultatele unei echipe.

• 

  LOCUL 10 - FERNANDO ALONSO - 30 DE VICTORII ÎN 196 CURSE - 15.31%

  Fernando Alonso şi-a început cariera în 2001 la Minardi, reuşind să atragă atenţia celor de la Renault, care l-au recrutat ca pilot de teste. În 2003 a obţinut la Hungaroring prima victorie din carieră, pentru ca în 2005 şi 2006 să câştige două titluri mondiale datorită unui numărul total de 14 victorii. A luptat pentru trofeu şi cu McLaren în 2007, însă revenirea la Renault un singur an mai târziu nu a fost una de bun augur. S-a remarcat însă prin victoria de la Singapore 2008 în urma accidentului deliberat provocat de Nelson Piquet Jr, iar contractul cu Ferrari semnat în 2010 l-a adus din nou în postura de a lupta pentru titlul mondial. Totuşi, Sebastian Vettel a reprezentat o nucă prea tare de spart în această perioadă, astfel că spaniolul s-a mulţumit cu cele nouă victorii obţinute până în prezent în combinezonul roşu.

• 

  LOCUL 9 - NIGEL MANSELL - 31 DE VICTORII ÎN 187 CURSE - 16.58%

  Este poate surprinzător că un pilot cu un singur titlu mondial a reuşit să pătrundă în acest top, însă Nigel Mansell este considerat unul dintre piloţii de referinţă ai anilor '80. A debutat la Team Lotus în 1980, însă a obţinut prima victorie abia în Marele Premiu al Europei din 1985 pentru Williams. În ciuda celor 11 victorii obţinute în următorii doi ani, britanicul a pierdut titlurile în faţa lui Alain Prost şi, respectiv, Nelson Piquet. În 1989 şi 1990 şi-a încercat norocul la Ferrari, însă după doar trei victorii obţinute pentru italieni a revenit la Williams. După cinci victorii obţinute în 1991, Mansell a impresionat în 1992, sezon în care a devenit campion mondial după ce a obţinut 14 pole position-uri şi nouă victorii în cele 15 etape ale sezonului. Imediat după cucerirea titlului mondial s-a retras, însă a luat decizia neinspirată de a reveni în competiţie în 1994-1995, când a obţinut o victorie şi a înregistrat trei abandonuri într-un interval de şase curse.

• 

  LOCUL 8 - AYRTON SENNA - 41 DE VICTORII ÎN 161 DE CURSE - 25.47%

  Unul dintre cei mai îndrăgiţi piloţi din istoria Formulei 1, Ayrton Senna a obţinut prima victorie în Marele Premiu al Portugaliei din 1985, câştigat pe ploaie după ce i-a depăşit cu un tur pe toţi ceilalţi piloţi cu excepţia lui Michele Alboreto. A obţinut alte cinci victorii pentru Lotus înainte de a semna cu McLaren, echipă la care avea să aibă parte de o rivalitate faimoasă cu Alain Prost. A câştigat titlul mondial în 1988, l-a pierdut pe cel din 1989 în urma unui acroşaj cu Prost la Suzuka, dar şi-a luat revanşa un an mai târziu pe acelaşi circuit, iar în 1991 a devenit triplu campion mondial. În total, brazilianul a obţinut 27 de curse într-un interval de numai patru ani, iar ultima sa victorie a fost consemnată în Marele Premiu al Australiei din 1993.

• 

  LOCUL 7 - ALAIN PROST - 51 DE VICTORII ÎN 199 CURSE - 25.63%

  Un pic mai bun ca Senna la acest capitol, Alain Prost şi-a început cariera în 1980 la McLaren şi a obţinut nouă victorii la Renault în următorii trei ani înainte de a reveni la fosta sa echipă în 1984. Este momentul în care începe ascensiunea francezului în Formula 1, care câştigă şapte curse în 1984 înainte de a cuceri primul titlu mondial în 1985. Chiar dacă termină pe prima treaptă a podiumului de numai patru ori, francezul câştigă trofeul şi în 1986 datorită unui parcurs constant. Îşi trece în cont un nou titlu în 1989 şi-l ratează pe cel din 1990 după acroşajul cu Senna de la Suzuka. După un sezon 1991 mai puţin prolific, se retrage din activitate, însă revine un singur an mai târziu şi câştigă titlul mondial pentru Williams prin intermediul a şapte victorii. Se retrage însă la finalul campaniei pentru a evita să facă din nou pereche cu Senna.

• 

  LOCUL 6 - SEBASTIAN VETTEL - 26 DE VICTORII ÎN 101 CURSE - 25.74%

  Sebastian Vettel a impresionat încă de la debutul în Formula 1 (locul 8 în SUA 2007 pentru Sauber), însă nimeni nu anticipa victoria pe ploaie obţinută pentru Toro Rosso la Monza în 2008. Adus imediat la Red Bull Racing, germanul a obţinut patru victorii într-un sezon 2009 dominat copios de Brawn GP, însă nimic nu i-a mai stat în cale în următorii trei ani. 21 de victorii i-au adus trei tlturi mondiale, iar superioritatea monopostului Red Bull Racing a fost evidentă, chiar dacă trofeele din 2010 şi 2012 au fost obţinute doar în ultima cursă la mare luptă cu Alonso. Întrucât are doar 25 de ani, Vettel are tot timpul pentru a-şi îmbunătăţi acest palmares atât cu noi victorii, cât şi cu noi titluri mondiale.

• 

  LOCUL 5 - JACKIE STEWART - 27 DE VICTORII ÎN 99 DE CURSE - 27.27%

  La volanul unui monopost BRM, Jackie Stewart a obţinut prima victorie chiar în sezonul de debut din 1955, în Marele Premiu al Italiei. A urmat o victorie la Monaco în 1966, un sezon mai puţin prolific în 1967 şi un transfer la Matra în 1968 presărat cu trei victorii care a prefaţat titlul mondial cucerit în 1969. A urmat un transfer la Tyrrell, iar 1971 avea să fie cel mai bun sezon din cariera britanicului: şase victorii obţinute în 10 curse i-au asigurat titlul mondial. A urmat un loc doi în 1972 şi un nou titlu mondial cucerit în 1973, iar planul era ca britanicul să se retragă din Formula 1 în cursa din Statele Unite de la finalul acelui an. Totuşi, în contextul accidentului fatal suferit de coechipierul său Francois Cevert înaintea calificărilor, Tyrrell a decis să se retragă din Marele Premiu, punând astfel capăt prematur carierei lui Stewart.

• 

  LOCUL 4 - MICHAEL SCHUMACHER - 91 DE VICTORII ÎN 306 CURSE - 29.74%

  Michael Schumacher este probabil pilotul care nu mai are nevoie de nicio prezentare. După un debut impresionant în calificările de la Spa-Francorchamps în 1991 cu Jordan, a semnat imediat cu Benetton, echipa pentru care a obţinut prima victorie un an mai târziu pe acelaşi circuit, înainte de a-şi trece în cont două titluri mondiale în 1994 şi 1995. A urmat transferul la Ferrari şi, după patru sezoane de "secetă", a început seria impresionantă de cinci titluri mondiale consecutive. S-a retras la finalul sezonului 2006 şi a sperat că îşi va îmbunătăţi recordurile după revenirea din 2010 alături de Mercedes, însă a încheiat contractul de trei ani cu un singur podium suplimentar în palmares.

• 

  LOCUL 3 - JIM CLARK - 25 DE VICTORII ÎN 75 DE CURSE - 33.33%

  Jim Clark este unul dintre puţinii piloţi care şi-a legat cariera în Formula 1 de o singură echipă, concurând pe tot parcursul anilor '60 pentru Team Lotus. A debutat cu un sezon parţial în 1960 şi şi-a trecut în cont prima victorie la Marele Premiu al Belgiei din 1962, iar un an mai târziu a devenit campion mondial după o serie impresionantă de şapte victorii în 10 curse la volanul unui Lotus 25. Fiabilitatea precară a noului Lotus 33 l-a împiedicat să-şi apere titlul în 1964, însă a recidivat în 1965 când a obţinut alte şase victorii, în ciuda absenţei de la Monaco. A început cu o victorie şi sezonul 1968, însă cariera sa s-a încheiat brusc în urma unui accident fatal suferit într-o cursă de Formula 2 pe circuitul de la Hockenheim.

• 

  LOCUL 2 - ALBERTO ASCARI - 13 VICTORII ÎN 32 DE CURSE - 40.62%

  Un alt pilot care şi-a legat o mare parte din carieră de Ferrari a fost Alberto Ascari. A terminat prima cursă din carieră pe locul doi la Monaco în 1950, iar un an mai târziu obţinea primele două victorii, însă adevăratele performanţe au venit în perioada 1952-1953. Mai întâi, a câştigat şase dintre cele şapte curse ale sezonului 1952, devenind campion mondial fără probleme, şi a început sezonul următor cu trei victorii consecutive, cucerind un al doilea titlu mondial la finalul anului. A urmat un sezon 1954 în care a concurat sporadic pentru Maserati, Ferrari şi Lancia în care a înregistrat numai abandonuri, iar un an mai târziu a încetat din viaţă în urma unui tragic accident suferit la Monza în timpul unui test cu o maşină sport Ferrari 750 Monza. Poti citi povestea lui aici.

• 

  LOCUL 1 - JUAN MANUEL FANGIO - 24 DE VICTORII ÎN 51 DE CURSE - 47.06%

  Juan Manuel Fangio este pilotul emblematic al primului deceniu de Formula 1. Participant la primul sezon de Formula 1 din istorie in1950, argentinianul a câştigat la Monaco, Spa-Francorchamps şi Reims pentru Alfa Romeo şi a câştigat primul titlu în 1951. A câştigat al doilea trofeu în 1953 concurând pentru Maserati şi Mercedes, aducând apoi un nou titlu pentru constructorul german în 1955. În sezonul următor a cucerit un nou titlu pentru Ferrari, iar apoi a revenit la Maserati pentru a câştiga al patrulea trofeu mondial consecutiv. Ultima sa victorie a fost consemnată la Nurburgring în 1957, iar un an mai târziu a obţinut doar şapte puncte în trei Mari Premii înainte de a se retrage din competiţie.