Un șofer de autobuz din China are în garaj un Lamborghini Gallardo și un Audi R8
Un tânăr șofer de autobuz din China conduce în timpul liber un Lamborghini Gallardo și un Audi R8. Ambele mașini îi aparțin.
De cele mai multe ori, proprietarii unor supercaruri apar în filmulețe controversate, depășind limitele de viteză, încălcând regulile de circulație sau pur și simplu etalându-se alături de mașina pe care au cheltuit câteva sute de mii de euro.
Există însă și proprietari care preferă anonimatul și vor să se bucure de mașinile lor exotice în liniște. Ba mai mult, joacă un rol care le ascunde și mai bine identitatea.
Este cazul unui șofer de autobuz din orașul chinezesc Taiyuan, proprietar a două supercaruri pe care le vezi destul de rar pe stradă. Este vorba despre un Audi R8 și un Lamborghini Gallardo.
Nu vă imaginați că omul a câștigat la loto sau a moștenit o avere impresionantă. El este de fapt un om de afaceri din industria cărbunelui, cu o avere de câteva milioane de euro, care muncește zi de zi la volanul autobuzului cu numărul 104.
Șoferul, care nu a vrut să își facă public numele, își dorește să practice o profesie normală, care să îl țină ocupat și să îl facă fericit în viață. În timpul liber însă, șoferul face parte dintr-un club al pasionaților de mașini exotice.
Lumea a ajuns atât de mârșavă și de machiavelică, ȋncât n-ai greși dacă l-ai suspecta pe un “biet” pensionar gârbovit, ros de boli și milog că, ȋn realitate, ar deține un imperiu financiar, iar autoritățile ar fi marionetele lui. Poate că exagerez cu exemplul imaginat aici, dar cert este că, dacă ești nabab “perfect” camuflat, a te pretinde “sărman” (ȋmbrăcându-te și/sau comportându-te dinadins ȋn concordanță cu impresia pe care dorești s-o inoculezi de jur ȋmprejurul tău) te poate ȋncununa cu cireașa de pe tort – recte cu simpatia publicului, de regulă majoritar sentimentalist – adică exact ce-ți lipsește ca să obții formula “completă” a fericirii telurice. Nu credeți? Ȋntrebați-l pe…C.T. Popescu. Legat de subiectul ȋn sine (din ciclul “Cocalarism fără frontiere”), acest dobitoc doar se joacă de-a “profesia normală”, ceea ce ȋnseamnă că seriozitatea realmente serioasă ȋl ocolește cu ȋnverșunare. Pentru alții, ceea ce “muncește” el (de fapt, minunat hobby, nu?) și “ȋl ține ocupat” constituie singura sursă de venituri, deci aceia chiar muncesc și – ȋn majoritatea cazurilor – sunt onești, nesimulând implicarea socială și importanța umană. Cât despre “insistența” lui de a rămâne “anonim”, mda, m-am convins deja: pozele afișate stau “mărturie” ȋn acest sens (neȋndoielnic, ȋn sinea lui triumfalistă, jubilează nonstop: să moară dușmanii mei, că n-are ce-am io, bey! – da’ chiar! ia, vă rog, o dedicație “dă suflet” pentru “reușita ȋn viață” a dânsului de la ai noștri vajnici interpreți balaoacheși…). Apropo, Automarket, eu vă propun să modificați titlul acestei rubrici: ȋn loc de “o lume nebună”, parcă s-ar preta “o lume pro/pre-gheenă”… PS: Aceleași considerații ar fi fost valabile și dacă “plebeul” nostru s-ar fi fălit cu Corvette, Camaro și CTS-V-ul de 640 CP (toate laolaltă ȋn garajul lui!) – asta ca să nu vă ȋncerce iluzia că aș profita de ocazie ca să hulesc VAG-ul…