#RomanianRoads by Michelin: Cheile Dobrogei, cea mai frumoasă șosea de pe fundul mării

Prima zi din #RomanianRoads by Michelin ne-a adus pe șoselele spectaculoase croite în Cheile Dobrogei, pe fundul vechii mări Thetis. Amiaza ne-a servit o porție de cultură lipovenească pe malul Lacului Razim.

Strângem din dinți. Mâinile sunt încleștate pe volan și cred că fiecare se roagă pe limba lui la cine știe ce duh nevăzut ca să evităm o pană. Ce start ar fi ăsta? Plăcile de beton, lipite parcă de un copil corigent la lecția de lucru manual, forțează articulațiile mașinilor noastre sport, afectate de un Parkinson în stadiu avansat.

În BMW Z4 e ca un coșmar care se repetă obsesiv. Placă după placă. Civic Type R strânge și el din dinți, iar buza spoilerului față trece la mustață pe deasupra unor denivelări. De altfel, din Civic Type R se privește cu mare teamă prin parbrizul proaspăt montat, chiar cu o zi înainte de plecare. Orice piatră țopăind pe asfalt pare acum un meteorit.

Autostrada Soarelui

Autostrada Soarelui are o istorie zbuciumată, plină de hopuri și piedici, fix ca bucata pe care părăsești Bucureștiul. Construcția sa a început în anul 1987, în era comunistă, iar primul tronson finalizat a fost Fetești-Cernavodă. Un sistem complex de poduri și viaducte anunța un nou proiect măreț al dictatorului. Unde mai pui că traversa brațul Dunării fix pe lângă podul de cale ferată construit de inginerul Anghel Saligny în anul 1896. Deci o soluție rapidă de transport, combinată cu vizitarea unui obiectiv turistic important. Ce-ți puteai dori mai mult?

Începutul a fost promițător, dar progresul proiectului a început să tușească și să se poticnească imediat după Revoluție. A fost nevoie de mulți ani pentru ca autostrada să fie finalizată. Se întâmpla abia în 29 noiembrie 2012.

Sunt 202 kilometri până la Constanța, însă noi nu i-am devorat chiar pe toți. Totuși, până la Cernavodă a fost perfect. Noi, jurnaliștii, ne-am obișnuit cu pedala de accelerație. Iar cei 7 magnifici și-au încălzit vocea și chiar au cântat câteva arii înalte când am depășit mașinile care s-au încumetat să se afle pe aceeași porțiune de autostradă cu noi.

Pe urmele unei benzinării celebre

Nu doar Autostrada Soarelui a răsărit mai greu, ci și benzinăriile sale. Abia în vara lui 2009 au apărut primele. Acum sunt destule, la distanțe rezonabile, care te fac să te simți ca în Austria sau Germania. Ne oprim la kilometrul 140. Benzinăria este a partenerilor noștri de la Rompetrol.

În urmă cu câțiva ani, aici era inaugurată o stație denumită Litro. Era un experiment, o benzinărie premium, pe care Rompetrol a construit-o după planurile unei case de arhitectură din San Francisco. Designul a fost inspirat chiar și de opera maestrului Constantin Brâncuși. Aspectul său futurist și iluminarea asemănătoare unui club de noapte i-au adus o clasare în topul celor mai cool benzinării din lume, întocmit de site-ul Architizer, în anul 2014.

Am năvălit asupra sendvișurilor și apelor, după care ne-am așezat cuminți la casa care semăna cu cea a unui supermarket. Neobișnuit pentru o benzinărie. Tot aici am făcut și prima plată de pe traseu cu ajutorul Orange Pay. Am apropiat telefonul de cititorul de carduri și banii au călătorit rapid dintr-un cont în altul.

Otavă pentru aproape 2000 de cai putere

După ce ne-am alimentat noi, am trecut la adăpatul celor aproape 2000 de cai putere (1954, ca să fim exacți) cu benzina efix a celor de la Rompetrol, care prelungește durata de viață a motorului. Doar Skoda Kodiaq RS și Ford Edge-ul de asistență au primit diesel. Cu rezervoarele gâlgâind, ne-am pregătit pentru partea cea mai frumoasă a zilei: Cheile Dobrogei.

Ne despărțim de autostradă la Cernavodă. În Honda Civic Type R, Eduardo coboară geamul și trage aer în piept. "Cineva" i-a spus că aici e cel mai nepoluat aer din lume, filtrat cu uraniu. Noroc că spaniolul prestigioasei reviste spaniole Coches are simțul umorului. Tuburile de beton ale centralei nucleare se pierd în zare, iar drumul începe să se unduiască ușor, cu denivelări, asemeni unui tango stângaci.

Pe fundul Mării Thetis

Cheile Dobrogei se desfășoară pe o suprafață de 11.000 de hectare, însă tărâmul fermecat e mult mai restrâns. Șoseaua își croiește drum anevoios printre sculpturi calcaroase de până la 40 de metri înălțime. Pereții zugrăviți într-un gri apăsător ascund pietre prețioase pentru geologi și dovada că noi, cei 18 jurnaliști și cele 7 mașini sportive, alergăm acum pe fundul Mării Thetis. Formațiunile calcaroase sunt, de fapt, niște vechi recifuri coraliere ale mării care acoperea Dobrogea acum câteva milioane de ani, în perioada jurasicului.

Unul câte unul, aplicăm o pată de culoare peisajului tern: roșul aprins al lui Kia Stinger, urmat de albastrul specific diviziei Ford Performance cu care a venit îmbrăcat Fiesta ST și galbenul legendar al lui Megane RS. Un tricolor. Rebelul Civic Type R e alb, dar n-are nevoie să iasă în evidență pentru că „milioanele” de elemente aerodinamice strigă în gura mare: „Uită-te la mine!”.

Alergăm? Aiurea! Oricât de mult ne-am dori să simțim adrenalina, retina captează cu poftă fiecare viraj, fiecare dovadă a bătrânului recif. Liniștea este tulburată din când în când de grohăiturile vulgare ale unui eșapament central. Surprinzător, Renault Megane RS Trophy este cea mai guralivă prezență din tur, urmat îndeaproape de BMW Z4 și sunetul său metalic.

Skoda Kodiaq RS nu este cea mai puternică și cea mai exaltantă mașină din expediția noastră, însă, pe porțiunea aceasta de traseu este singurul membru al echipajului care ar putea să se apropie suficient de mult de una dintre cele mai importante peșteri din istoria Europei. Peștera Adam ascunde urme ale unor civilizații vechi de mii de ani: urme ale unui templu, unelte cioplite și molarul unui homo sapiens vechi de 120.000 de ani. Acum e populată doar de lilieci.

Scârțâit de anvelope

Cehul n-are chef de lilieci, are însă poftă de niște scârțâit de anvelope. A fost un adevărat asasinat asupra anvelopelor Michelin. Sistemul Haldex, antrenat să trimită mai mult cuplu către puntea spate, a ținut ursul expediției pe drum. Kodiaq a dat tonul torturii. Anvelopele Michelin au abandonat „carne” în cazul lui BMW Z4.

După ce ne-am simțit ca niște furnici care aleargă tare pe firul istoriei, am lăsat în urmă rocile și ne-am urcat hotărâți pe accelerație și pe șoselele vălurite. Sărisem peste prânz, dar ne hrăneam din belșug cu ropotul adrenalinei. Goluri în stomac, vocalize plăcute de la un Fiesta ST și un orizont împânzit de energie regenerabilă: pădurile de eoliene. E ca o reuniune a uriașilor cu pale de metal, care par să își facă vânt unul altuia, toropiți de arșița Dobrogei. Energia electrică produsă de vântul care adie aici va alimenta și Moldova începând cu anul 2022. E un proiect european în derulare.

Popas pentru un storceag în moalele capului

Sarichioi. Un nume care ți se înfiletează în creier ca un șurub încăpățânat. E nume turcesc și înseamnă „sat galben”. I-a fost dat satului pe la 1422, atunci când a intrat sub stăpânirea Imperiului Otoman. Dar turcii sunt doar o frântură din caleidoscopul etnic pe care l-a găzduit această bucată de pământ formată de aluviunile Dunării.

Am parcat în fața gardului azuriu al Casei Filip, înghesuiți, iar dincolo de el am găsit paradisul. Fără oase. Dulce. Am așteptat mult pentru prânzul acesta, dar a meritat. Alex, gazda noastră, ne-a făcut viața mai frumoasă cu icre, crochete de pește și un storceag creat după reguli lipovene, pogorât acolo, pe malul lacului Razim, unde țărmul aparținea odinioară Mării Negre.

Am înfulecat rapid și ne-am scufundat în lumina caldă a amurgului pe lângă paginile de istorie care stăteau cocoțate în fața noastră. Drumul este un vis, Cetatea Enisala este un vis. Câmpul verde este un vis. Totul e creionat de cel mai bun scenarist al viselor. Ar putea fi Peter Schreyer, care, probabil, a fost pe aici în vacanțe. Șeful de design Kia și-a imaginat un grand tourer care arată bestial în decorul dobrogean, indiferent din ce unghi îl privești. O realizare la care încă tânjesc mulți producători premium germani.

Topless dincolo de Cetatea Enisala

Ne înscriem toți, ordonat, pe limba de asfalt, iar Z4 simte în ceafă impozanța turnului de apărare care străjuiește și acum, neobosit, intrarea principală a cetății Enisala. De parcă nu i-a spus nimeni că trăim vremuri de pace.

Arșița s-a mai domolit, așa că BMW Z4 și Mazda MX-5 își coboară acoperișurile textile. Vântul Dobrogei adie blând prin plete. Cel mai popular roadster din lume conduce coloana către Brăila cu o lejeritate imbatabilă. Toată ziua a fost privit de sus de către Kodiaq RS, dar acum e momentul lui. Se răsucește grațios pe trasa ideală de-a lungul teraselor înverzite, care decorează arhitectural o câmpie foarte monotonă.

Dincolo de Dunăre

Cei 7 magnifici și-au dat din nou întâlnire cu Dunărea. De data aceasta pe un mal prăfuit. Am dat toți „bună seara” băiatului care ne-a invitat să călcăm pe podeaua metalică a bacului. Grijă mare la spoilerul frontal al lui Z4. Scrâșnim din dinți cu noroc. Cred că tensiunea asta i-a făcut săptămâna mai bună băiatului care a învârtit bacul pe apele calme ale Dunării.

Nouă ne-a făcut seara mai bună cerul roșiatic, de pe care soarele se ascunsese deja: Brăila, locul unde s-a sfârșit prima zi a expediției noastre. Pe străzile-i pustii am cântat la unison. Unii prin evacuări generoase, alții ajutați de sunetul din boxe. LED-urile celor 7 magnifici s-au stins pe rând, în parcarea hotelului. Au rămas aprinse imaginile Dobrogei calcaroase și verzi, precum și impresiile primei zile Romanian Roads by Michelin.

Bogdan Mirică (Automarket, Digi24) și Honda Civic Type R

Am făcut echipă cu doi actori esențiali ai piesei de teatru jucată azi în Cheile Dobrogei: Eduardo Lausin, jurnalistul spaniol al revistei Coches, și Honda Civic Type R, hot-hatch-ul care și-a trecut numele pe lista recordurilor de la Nurburgring. Am dansat melodios pe șoselele celui mai vechi pământ din țara noastră, chiar dacă sunetul evacuării lui Civic Type R nu e tocmai la fel de înălțător ca un „Caruso” intonat de Pavarotti. Cei 320 de cai te aruncă însă într-o dimensiune în care timpul se contractă, iar mintea trebuie să își pună la treabă capacitatea de supercomputer. Inutil, pentru că mașina asta se așează atât de bine la ieșirea și intrarea din viraj, încât n-ai nevoie de calcule matematice. Le-au făcut japonezii înaintea ta. Și le-au făcut atât de bine, încât se aplică milimetric pe orice șosea din lume, chiar și pe fundul unei mări din era Jurasicului.

Alex Oagănă (Petrolicious.com) și Skoda Kodiaq RS

Deși în primă instanță am pornit de la premiza că am tras paiul scurt (până la urmă vorbim despre singurul crossover și unicul model diesel din plutonul de mașini sportive cu care am decis să descoperim cele mai frumoase drumuri ale Romaniei) Skoda Kodiaq RS m-a contrazis într-un mod aproape brutal. Nu-i port pică pentru asta, chiar aveam nevoie de încă o dovadă că emblema vRS nu e aruncată la întâmplare pe orice model din gama constructorului ceh, fie el și purtător de mult hulita siglă TDI. Da, e a doua cea mai grea mașină din grup, iar raportul greutate/putere nu prea spune multe lucruri bune. Da, are o gardă la sol care îi conferă un balans în viraje ce te duce cu gândul la un elefant pe tocuri. Da, deși are tracțiune integrală, puntea față e cea care duce mai des greul în viraje abordate cu prea mult curaj. Și, totuși, odată ce te-ai prins că jocul cu transferul de mase e modul perfect de a te împrieteni cu un Kodiaq RS, deja parcă vorbim de unul dintre cele mai rapide și ușor de condus modele din această călătorie.

Cornel Șocariciu (Automarket) și Ford Fiesta ST

Am început #RomanianRoads by Michelin alături de un Hot Hatch: Ford Fiesta ST. Micuțul model subcompact lansat în urmă cu un an a făcut trecerea de la un motor cu patru cilindri la o unitate EcoBoost de 1.5 litri cu trei cilindri. Cei 200 de cai putere oferiți la 6.000 rpm egalează performanța vechiului Fiesta ST200. Iar magicienii de la Ford Performance au reușit să vină cu un adevărat pocket-rocket: „pops and bangs” pe evacuare în modurile Sport și Track, torque-steer pentru ceva mai multă implicare din partea celui aflat la volan și, de data aceasta, suspensii puțin mai confortabile. Iar acest “pachet” mi-a fost alături pe drumurile din Dobrogea, o regiune care m-a impresionat nu doar prin porțiunile virajate de drum, ci și prin peisajele oferite. Iar seara s-a încheiat perfect în compania Munților Măcinului și a apusului de pe Dunăre.

Dan Untură (piataauto.md) și Kia Stinger

Kia Stinger, cea mai grea mașină din coloană, a trecut cu brio serpentinele de pe la Horia în pofida faptului că are puțin sub 2 tone. Da! E aproape de două ori mai grea decât Mazda MX-5, cea care deschidea plutonul, dar care n-a reușit să se rupă de noi. Știti de ce? Cristiana Oprea, pilot în Campionatul Național de Raliuri, a fost la volan după amiază, pe meleagurile Dobrogei. Ea e „de vină”. Peisaje pitorești, muzică bună în boxe și aproape 400 de cai ținuți strâns în frâu de mâinile ei. Ce să zic? N-a fost rău deloc să-i fiu astăzi copilot. E pentru prima dată când am avut siguranță totală la intrarea în acele viraje în care cauți cu piciorul frâna, chiar dacă ești pasager. Totul a fost sub control. Sigur. Feminin.

Sebastian Toma (AutoBild) și Renault Megane RS Trophy

Această primă zi ne-a demonstrat că avem mai multe drumuri frumoase decât ai crede la prima strigare. Totul se schimbă când părăsești traseul clasic spre litoral și mergi spre Cheile Dobrogei. Dar asta nu e tot! Virajele prin peisaj curg ca o poezie, iar Megane R.S. Trophy face popcorn pentru privitori. Nu prea poți să ceri mai mult într-o asemenea zi. Poate încă o porție de icre proaspete lipovene.

Eugen Ciobanu (Adevărul) și Mazda MX-5

530 km de plăcere pură. Nu îmi este străină actuala generație MX-5, am degustat-o și in versiunea de competiție Global MX-5 Cup. Dar astăzi am descoperit alt MX-5. Am descoperit un alt reper în acest vast peisaj auto. Mazda ar fi trebuit să lanseze actuala generație cu această motorizare de 2 litri, 184 CP și 205 Nm. Este vie, temperamentală, împinge, și o face frumos și aprig pe alocuri. Nu vei înțelege cum buburuza asta de roadster se poate lipi atât de bine de drum, cum suspensia spate poate înghiți cu atâta lejeritate denivelări care la prima vedere te fac să îți trădezi vârsta reală afișând toate ridurile de pe frunte. Dacă ești genul care din punctul A în punctul B ești frământat de griji că FCSB nu are antrenor, asta nu este o mașină pentru tine. Este pentru cei supărați pe cei de la CNADNR că nu au fost în stare să deseneze un arc de cerc perfect pe un viraj... Cu această motorizare, MX-5 intră, din punctul meu de vedere, într-un club select al reperelor, club în care pot enumera: Honda S2000, vechea generație Clio RS, cea cu propulsor aspirat de 2 litri. De invidiat: Gașca de la #RomanianRoads by Michelin!

Dan Scarlat (Auto, Motor și Sport) și BMW Z4

BMW Z4 este probabil cea mai dezirabilă mașină din expediția Romanian Roads: este joasă, lată, are doar două locuri și, cel mai important, este decapotabilă. Și, spre deosebire de celălalt roadster prezent, Mazda MX-5, are un motor care dezvoltă o putere de 340 CP, adică aproape dublu decât japoneza. Evident, îi este simplu să arate bine pe orice fel de drum, însă în lumina unui apus dobrogean pare că abia a părăsit covorul roșu. Prinde „suta” în 4,5 secunde. Dar de ce să te grăbești?

#RomanianRoads este un proiect Automarket.ro

Partener principal:
Michelin

Alimentat cu:
Rompetrol efix

Conectat de:
Orange

Parteneri:
Radio Zu
NetBet