REPORTAJ: Salonul de la Los Angeles - Anemic, simplist, dar pe alocuri ofertant

Automarket vă prezintă Salonul Auto de la Los Angeles așa cum l-am văzut de la fața locului. Mult mai slab decât cele europene, dar cu unele vârfuri care trebuie subliniate.

Un salon auto american nu are legătură cu unul european decât în registrul pur teoretic. În ambele cazuri sunt expuse modele noi, premiere mondiale sau continentale. Ambele vin cu o abordare de tip glamour, idilică a mașinilor - una destul de diferită de cea pe care o regăsim pe stradă - și, de asemenea, ambele încearcă să te atragă la standuri printr-un decor cât mai spectaculos cu putință. În rest, diferențele sunt imense. Cel puțin la nivelul zilelor de presă, cele în care modelele sunt dezvelite oficial în conferințe de presă. Iar balanța atârnă în funcție de caz, atât în favoarea americanilor, cât și în favoarea europenilor. Ce este clar, însă, e că evenimentele europene sunt mult mai spectaculoase și mai pline de substanță.

Automarket a vizitat Salonul Auto de la Los Angeles, ale cărui porți s-au deschis pentru presă miercuri și joi (16 și 17 noiembrie) și care va fi deschis publicului până în 27 noiembrie. A fost prima vizită de acest tip pe care portalul nostru a făcut-o la un salon auto din afara Europei și suntem mândri că am fost singura publicație din România care v-a adus cele mai noi premiere și fotografii oficiale chiar de la Los Angeles. 

Prima diferență, sesizabilă imediat: la Los Angeles, salonul auto este foarte mic. Suprafața expozițională e redusă, numărul mărcilor este și el mult mai mic decât la Frankfurt sau Paris, de exemplu, iar halele - pe care jurnaliștii americani le consideră mari - sunt modeste ca dimensiuni. Frankfurt și Paris sunt adevărate orașe auto pe lângă Los Angeles, fiecare având peste 10 hale între care circuli cu shuttle-uri - mașini electrice sau hibride puse la dispoziție de mărcile expozante. În LA, reușești să faci la pas tot salonul în 30 de minute. Să ne înțelegem, nu vorbim de o comparație cu Salonul Auto de la București, care nu mai are loc din 2007 din cauze economice și care este evident mai mic și mai redus ca importanță din toate punctele de vedere. Dar salonul de la Los Angeles - care nici măcar nu există în calendarul OICA (organizația care patronează cele mai importante evenimente de acest tip ale lumii) - nu suferă comparație cu niciunul dintre marile saloane europene la capitolul dimensiuni și importanță. Până și Geneva - renumit pentru suprafața expozițională redusă, adunată practic în trei hale lipite una de alta și care par, astfel, una singură - este mai mare decât LA.

A doua diferență pe care o vezi instantaneu - și e imposibil să n-o remarci - este legată de mașinile expuse. Evident, știam încă de la București care vor fi premierele mondiale importante și care sunt mărcile la care trebuie să insist cu fotografii și pe care să le analizez ceva mai apăsat. Problema a fost că, ajungând acolo, am avut surpriza de a vedea că principalele modele relevante pentru Europa pot fi "făcute" în maxim o oră. Este însă oarecum normal: un salon american este relevant pentru Europa în proporție foarte mică, aceasta rezumându-se la modelele comune care se lansează efectiv la evenimentul de peste Ocean. Astfel că te trezești "navigând" în derivă prin standuri ale unor mărci pe care le cunoști, dar care nu-ți trezesc absolut niciun sentiment. A fost cazul mărcilor GMC, Acura, Scion sau Lincoln, care au venit cu tot soiul de premiere care au atras doar jurnaliștii americani. În rest, premierele importante pentru Europa pot fi numărate pe degete. 

Mai e ceva: asistența. Numărul jurnaliștilor acreditați este infinit mai mic decât cel al ziariștilor prezenți la un salon european. Am înțeles acum de ce unii jurnaliști americani cu care corespondez online preferă să vină în Europa la un salon de tradiție în loc să traverseze Statele Unite de la est la vest sau invers. Unele standuri erau efectiv pustii, un tablou radical diferit de cel al unui eveniment de acest tip de pe Bătrânul Continent, acolo unde unele modele sunt "arvunite" de o mare de fotografi și de cameramani. Aici, un fotograf-doi aciuați pe lângă mașină nu fac decât să-ți strice poza, care ar fi arătat mult mai bine fără "curioși" în jurul obiectivului principal al acesteia. Un amănunt de culoare: cel mai populat și animat stand a fost, fără nicio urmă de îndoială, standul... Nintendo. Producătorul japonez de console și jocuri tocmai lansa la standul propriu noul Super Mario Kart 7, ocazie cu care americanii, mari fani ai seriilor Mario, au împânzit zona ocupată de două copii în mărime umană a celebrelor persdonaje Mario și Luigi. La fel de adevărat e și faptul că numărul consolelor Nintendo DS3 de la stand a fost unul foarte mare, peste 50 de jurnaliști având acces simultan la cea mai nouă serie Mario Kart. Un tablou care lipsește de la saloanele europene, concentrate pe mașinile "reale".

Ce are Los Angeles și nu au saloanele auto europene? Americanii își respectă jurnaliștii. Centrul de presă de la LA este unul imens, mult mai mare decât cel de la Frankfurt sau Paris, cel francez fiind cunoscut pentru că le oferă jurnaliștilor o rușine de încăpere de 15 metri pătrați în care ar trebui - după logica organizatorilor - ca toate publicațiile să-și poată face treaba. Ei bine, la Los Angeles nu doar că ai spațiu, dar ai la dispoziție chiar și stații de lucru desktop oferite de Apple pe care oricine poate să lucreze fără probleme. De la editori la operatori video. Practic, singurul salon european care rivalizează cu cel din Los Angeles la capitolul spațiu și facilități este cel din Geneva, dar și acesta are "bubele" sale. Cum ar fi cea legată de formele prizelor, diferite în Elveția față de cele din restul țărilor europene. Dacă nu ai avut inspirația de a aduce cu tine un adaptor, nu ai decât o singură soluție: cumpărarea unuia. Iar prețul este imens. 15 franci elvețieni, adică aproximativ 12-13 euro.

Și totuși, ce am văzut la Los Angeles și merit subliniat aici? Le iau în ordine. 

Porsche Panamera GTS și noul Porsche 911. De obicei, vedem mașinile la salon, iar testul oficial de presă urmează după. În cazul lui 911, lucrurile au stat puțin diferit. Cu o zi înainte de a-l vedea ca "premieră americană" în stand îl testasem pe șoselele din Santa Barbara. Mașina expusă la salon, una de culoare argintie, nu se compara însă cu cea galbenă testată cu 24 de ore înainte. Așa cum nici sentimentul de a simți mașina pe șosea nu se poate compara cu cel de a o vedea pur și simplu expusă. În schimb, am văzut pentru prima dată noul Panamera GTS, versiunea de legătură dintre Panamera S și Panamera Turbo. Rămâne de văzut câți dintre clienții nehotărâți vor face pasul spre noua versiune a limuzinei germane. Tot la standul Porsche - singurul brand care a beneficiat de un stand izolat de al celorlalte - am văzut și gama hibridă a mărcii (Panamera și Cayenne Hybrid), dar și versiunile puternice ale generației anterioare a lui 911, care vor rămâne pe piață până când noul model va primi declinări de performanță. A fost momentul perfect pentru a surprinde într-o fotografie cele două generații (cea veche - 997 și cea nouă - 991) ale lui 911.

Volkswagen CC. Noul Passat primește și el o versiune ceva mai dinamică, mai "fluidă", la fel cum a făcut-o și modelul de generație anterioară. De această dată, însă, modelul "coupe cu patru uși" nu se mai numește Passat CC, ci doar Volkswagen CC. L-am văzut, pare o evoluție în bine a "pătrățosului" Passat. Apropo de Passat, am văzut la Los Angeles versiunea americană a modelului german, care arată puțin diferit. Personal cred chiar că e mai bună. Diferența e la interior, acolo unde modelul american este ceva mai sărac decât cel din Europa. Chiar și dacă vorbim de modelul expus la salon, care teoretic ar trebui să fie maximum din ce poate mașina respectivă.

Honda CR-V. Noua generație a SUV-ului Honda nu se îndepărtează prea tare de liniile care l-au consacrat, astfel că este imediat recognoscibil în standul mărcii. Noul CR-V nu iese în evidență prin design, japonezii preferând să marșeze pe tehnologii, dotări și - ca de obicei - promisiuni legate de fiabilitate. Probabil că versiunea europeană a lui CR-V va fi ușor modificată, astfel că aspectul său va fi ușor "îmblânzit".

Mercedes ML 63 AMG. De fapt, constructorul german a avut două AMG-uri de arătat la Los Angeles. Pe lângă ML 63 AMG - premieră mondială - a venit și C 63 AMG Black Series edition. Dacă SUV-ul nu mi-a trezit pasiuni nebănuite la nivel estetic - probabil că un test pe șosea este atuul său principal, cu 4.7 secunde pentru 0-100 km/h - C63 AMG Black este într-adevăr o apariție superbă. 

Subaru BRZ. Conceptul din care va ieși primul model sportiv Subaru cu tracțiune spate arată superb. Probabil că va și merge excepțional, dar pentru a-l vedea pe șosea mai e nevoie de timp. Los Angeles este primul salon la care acest prototip a fost prezentat. Vă reamintesc că este dezvoltat în colaborare cu Toyota, celălalt constructor japonez urmând să prezinte și el o versiune proprie. Probabil urmașul lui Supra.

Jaguar XKR-S Convertible. Apariția lui XKR-S în versiune decapotată nu ar fi trebuit să fie una spectaculoasă, modelul fiind doar o variantă fără plafon a lui XKR-S, pe care-l știam deja de la saloanele europene din acest an. Și totuși, britanicul atrage privirile și aparatele foto. Puțin mai la stânga, în standul Land Rover, DC100 și DC100 Sport - cele două concepte care anunță viitoarea generație a lui Defender erau și ele la datorie.

Ford Escape. Dezvoltat din conceptul Vertrek, noul Escape este un SUV compact care preia designul noului Focus și-l umflă, transformându-l într-un model numai bun pentru a-l înlocui pe actualul Kuga. Având în vedere strategia One Ford, care spune că modelele mărcii vor arăta la fel în toată lumea, ne așteptăm ca noul Escape să devină noul Kuga în Europa. Sau, de ce nu, să-și păstreze chiar și numele. Vom vedea la Geneva, în luna martie 2012.