REPORTAJ: 30 de secunde lângă Mika Häkkinen

Mircea a fost pentru câteva zeci de secunde copilotul lui Mika Häkkinen în cadrul unei demonstraţii de viteză cu puternicul bipost Caparo T1.

Este puţin trecut de ora 17:00 în momentul în care ajungem în parcarea centrului comercial Băneasa Shopping City, acolo unde Mika Häkkinen urmează să promoveze campania "Don't Drink and Drive" a producătorului de whisky Johnnie Walker în cadrul unei demonstraţii cu Caparo T1. 

Câteva zeci de fani s-au strâns deja în faţa circutului închis special amenajat în parcarea exterioară şi aşteaptă sosirea dublului campion mondial.

Într-o linişte care parcă anunţă sosirea "furtunii" generate de motorul de aproape 600 de cai putere ai lui Caparo T1, atmosfera din jur este liniştită şi relaxată, fanii aşteptând cuminţi, cu camerele foto în mâini, sosirea finlandezului.

Soarele intră de câteva ori în norii răzleţi, dar negri, de pe cerul altfel albastru, spectrul unei ploi neputând fi exclus. Chiar când ne întrebăm, mai în glumă, mai în serios, dacă "maşinuţa de curse" a lui Häkkinen poate fi echipată cu pneuri de ploaie, lumea începe să se agite. Nici nu este de mirare, pentru că Häkkinen tocmai a ajuns la faţa locului şi salută fanii cu mâna înainte de a intra într-o cameră improvizată într-un dintre cele trei corturi.

ÎN AŞTEPTAREA CAMPIONULUI

Începe o nouă perioadă de aşteptare în care prezentatorul George Vintilă face un scurt rezumat al carierei lui Häkkinen, însă după câteva minute finlandezul îşi face apariţia echipat în combinezon şi dezveleşte spectaculosul Caparo T1.

Aşteptăm cu nerăbdare momentul urcării în cockpit, însă avem parte de o mică surpriză: maşina este împinsă de la spate de mai mulţi mecanici pentru a parcurge cei câţiva metri de la spaţiul expoziţional până pe linia dreaptă a mini-circuitului improvizat. Camerele foto ale fanilor încep să lucreze febril pentru a surprinde maşina de curse în poziţie statică, dar imediat întreaga atenţie se îndreaptă spre Häkkinen, care tocmai îşi pune casca alb albastră pe cap şi se pregăteşte de spectacol.

DEMONSTRAŢIE ÎN DOZE MICI

Aşteptarea a luat sfârşit. Häkkinen este complet echipat în combinezon, cască şi mănuşi şi urcă în cockpitul strâmt al lui Caparo T1.

Spectacolul începe cu un tur de circuit efectuat de unul singur în firavele aplauze ale spectatorilor, iar acesta este completat în mai puţin de un minut. Asta şi pentru că circuitul în sine este de fapt o simplă linie dreaptă cu lungimea de aproximativ 200 de metri mărginită la ambele capete de o zonă largă numai bună pentru faimoasele "cerculeţe".

Conform programului, după primul tur demonstrativ Häkkinen îi primeşte pe rând la bord pe câştigătorii concursului organizat de Johnnie Walker, care au parte de o aventură inedită alături de dublul campion mondial. Pentru noi însă, punctul culminant al evenimentului este, fără îndoială, experienţa pe care o avem în calitate de copilot al lui Mika Häkkinen.

MIRCEA, COPILOTUL LUI MIKA

Povestea relaţiei mele cu Mika Häkkinen e lungă. Şi plină de momente amestecate. Ca fan al lui Michael Schumacher, Mika a trecut prin spectrul meu de valori de la ignoranţă la admiraţie, dar pentru asta am avut nevoie de câţiva ani de digestie a Formulei 1 în adevăratul sens al cuvântului. De fapt, povestea completă a "dialogului" dintre mine şi Mika Häkkinen  a făcut subiectul unei postări pe blogul meu personal. Pentru că relaţia cu un pilot precum Mika Häkkinen nu poate fi decât una personală.

Da, săptămâna trecută am avut ocazia de a face parte din lista foarte scurtă a celor care au stat la stânga lui Mika în Caparo T1 în cadrul demonstraţiei din parcarea de la Băneasa Shopping City. De fapt, e mult spus "demonstraţie". Pe un "circuit" format dintr-o linie dreaptă de circa 200 de metri care avea la capete două zone largi pentru întoarcere, am fost plimbat de două ori cu maşina. Nu la maximum, pentru că praful din parcare face ca aderenţa să fie una precară, iar maşina e scumpă. De aceea, senzaţiile pe care le-am simţit în Caparo nu s-au apropiat nici pe departe de ceea ce am simţit când am intrat în maşină.

"Hi, Mika. I am honoured to be here", am reuşit să-i spun dublului campion de Formula 1 din semianonimitatea pe care mi-o dădeau casca şi combinezonul pe care l-am îmbrăcat cu câteva minute înainte. Din toate cuvintele pe care aş fi vrut să i le adresez, dintre toate momentele pe care le-am petrecut fermecat în faţa televizorului atunci când începeam să înţeleg maiestuozitatea acestui sport, am reuşit să scot doar atât. "Sunt onorat să fiu aici". Iar el mi-a întins mâna şi mi-a răspuns simplu, elegant, prea gentil: "Hello, The honour is mine".

Apoi am pornit, iar după câteva zeci de metri am ajuns la capătul liniei drepte, unde Mika a încercat o întoarcere cu frâna de mână. Momentul spectaculos a fost oprit însă de faptul că finlandezul a calat motorul. Cumva încurcat de moment, s-a întors către mine şi a rostit doar un "Oups!" amical, după care am auzit un râset înfundat în spatele căştii. I-am răspuns: "That was funny". După câteva încercări de repornire a motorului, Caparo a zburat până în cealaltă parte a mini-circuitului, unde de data asta i-a ieşit întoarcerea. Satisfacţia a luat forma unui cuvânt prelung: "Yeeeeeah!", l-am auzit pe finlandez, care a accelerat brutal spre mijlocul liniei, acolo unde ne aşteptau mecanicii care se ocupau de "sănătatea" lui Caparo. 

I-am întins mâna şi i-am mulţumit. "It was a pleasure, Mika". El ştia că o "tură" de genul ăsta, fie ea şi cu o maşină de 600 de cai putere, nu îţi oferă multe senzaţii în doar 30 de secunde, atât cât durează stânga-dreapta cu Caparo T1. Probabil, însă, că a înţeles din gesturi şi emoţie faptul că lângă el a stat un fan al Formulei 1. Şi că simpla sa prezenţă sau faptul că, pentru câteva secunde, am fost doar eu şi el într-o maşină, a contat mult mai mult decât orice altceva. A fost momentul în care 600 de cai au contat mult mai puţin decât un om.

"NEVER DRINK AND DRIVE"

Am plecat de la Băneasa după ce am semnat Pactul. Am "oficializat" astfel contribuţia mea la mesajul pe care Johnnie Walker a încercat să-l comunice ieri: "Never drink and drive". Pentru că alcoolul şi volanul sunt termeni care nu ar trebui să se afle niciodată în aceeaşi propoziţie.

Mika a fost în România. Ca de obicei în cazurile de genul ăsta, m-a frapat şi întristat prezenţa personajelor mondene în jurul acestui eveniment în zona VIP, acolo de unde se pleca în tururile demo. Au fost mulţi oameni care probabil că nu au văzut niciodată o cursă de Formula 1, care nu au înţeles niciodată sportul ăsta şi care nu vor fi nici de acum interesaţi de subiect. Dar care au contribuit la îngroşarea rândurilor gurilor-cască prezente la Băneasa. Din păcate, Formula 1 rămâne un sport interesant în România doar pentru cei puţini. Pentru cei care o duminică petrecută în faţa televizorului datorită unei curse nu înseamnă un chin, ci o fantastică plăcere.

Nu ştiu dacă Mika a reuşit să desfacă puţin şurubul care deschide uşa spre Marele Circ, însă sunt sigur că mulţi dintre cei care au împânzit gardurile despărţitoare şi care l-au văzut pe campionul finlandez de la distanţă ar fi meritat să fie mult mai aproape de el, în locul intruşilor. Pentru că pasiunea este cea care ţine în priză fanii adevăraţi. Îmi cer scuze pentru că trăim într-o ţară în care pasiunile sunt deseori ucise. În numele lui Mika.