Proiectul SARTRE - Vom conduce maşinile fără ajutorul mâinilor!
Al treilea episod ale seriei Auto Tech de la Automarket vizează un proiect al viitorului care abia a trecut de primul test în viaţa reală - SARTRE.
Volvo lucrează împreună cu încă şase companii europene la dezvoltarea şi implementarea unui sistem care va permite formarea ad-hoc a unor aşa-numite "trenuri auto" pe autostrăzile din Uniunea Europeană. Este vorba de un lanţ de maşini care circulă foarte aproape una de cealaltă şi sunt ghidate nu de şoferii fiecăreia, ci de o "locomotivă", în fapt un vehicul mai mare. Sistemul se numeşte SARTRE şi reprezintă acronimul pentru "Safe Road Trains for The Environment". Aşadar, aceste "trenuri auto" sunt atât sigure, cât şi ecologice, din moment ce permit reducerea emisiilor de carbon şi scăderea consumului de combustibili fosili prin apropierea autovehiculelor între ele la viteze mari pentru reducerea frecării cu aerul.
PREZENTARE
În aproape toate ţările din lumea civilizată, rularea la o distanţă prea mică de autovehiculul din faţă este pedepsită aspru din cauza riscurilor pe care le presupune. Singurul loc în care acest lucru este agreat este circuitul, motorsportul fiind şi creatorul tehnicii de "drafting". Această tehnică presupune rularea în spatele unui competitor la viteze foarte mari pentru a reduce frecarea cu aerul. Vehiculul din spate va avea astfel o rezervă de putere pentru depăşire, dar fenomenul îi este benefic şi vehiculului din faţă, care va avansa cu mai puţin efort, nemaifiind nevoit să înfrunte singur masa de aer.
Cei de la Volvo au început o colaborare cu şase companii europene pentru a transforma acest lucru în realitate pe şoselele din Europa. Deşi nu vor circula cu viteze ameţitoare şi nu vor fi amplasate la milimetri sau centimetri distanţă, până la opt vehicule vor forma un "tren-auto" pe autostradă pentru reducerea consumului de carburant, a emisiilor de CO2, a oboselii suferite de şoferi şi, nu în ultimul rând, a accidentelor care au loc din cauza oboselii sau neatenţiei.
FUNCŢII
În mod evident, funcţia acestui sistem este de a permite şoferului să facă altceva în timp ce automobilul său rulează pe autostradă cu viteză. Fie că vorbeşte la telefon, urmăreşte un film pe laptop sau unitatea DVD a automobilului, mănâncă liniştit, citeşte o carte sau un ziar, se bărbiereşte sau îşi face unghiile, conducătorul auto nu are de ce să-şi facă griji în privinţa manevrării volanului sau a comenzilor automobilului în general. Bineînţeles, consumul băuturilor alcoolice, a substanţelor interzise şi somnul sunt în continuare activităţi care nu vor putea avea loc la volan nici măcar cu acest sistem în funcţiune.
Graţie faptului că nu utilizează niciun element al infrastructurii în afară de suprafaţa de rulare propriu-zisă, sistemul poate funcţiona în orice ţară din Uniunea Europeană... care posedă autostrăzi viabile. Cel puţin la nivel teoretic, sistemul ar putea să funcţioneze şi în România, doar că ar putea exista anumite probleme, cum ar fi evitarea unei gropi în lanţ sau încercarea unui conducător auto de a intra în rândul trenului pentru a-i face loc unui alt şofer care vine din spate (lipsa celei de-a treia benzi pe sens cauzează acest fenomen deosebit de periculos).
AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
Primul avantaj este reducerea drastică a gradului de oboseală a şoferului. Din moment ce nu trebuie să se concentreze la drum şi poate să citească sau să mănânce, şoferul va ajunge la destinaţie sau îşi va continua drumul relaxat şi va fi mult mai odihnit atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere psihic. Al doilea avantaj este de ordin economic, din moment ce toate autovehiculele din convoi vor avea un consum de carburant mai scăzut şi vor rula constant – fără accelerări şi decelerări bruşte sau repetate – element care va duce la scăderea consumului de carburant. Riscul ca unul dintre cei opt şoferi să provoace un accident scade şi el, singurul element uman în toată "ecuaţia" SARTRE care poate greşi fiind şoferul primului autovehicul, dar acesta este obligat să respecte norme mai stricte decât conducătorii auto care utilizează vehicule ce pot fi conduse doar cu categoria B.
Principalul dezavantaj al sistemului este existenţa factorului uman. Deşi acesta poate să ia o decizie avizată în situaţii complexe, care nu pot fi întotdeauna gestionate optim de un sistem electronic (proiectat şi programat tot de oameni), şoferul primului autovehicul din convoi poate să facă o greşeală fatală pentru el şi cei şapte din spatele său. Un alt dezavantaj este că nu toate autovehiculele vor fi la fel de economice la aceeaşi viteză, sistemul urmând să favorizeze vehiculele care au o viteză de croazieră de, să spunem 90 km/h. Sigur, va exista o economie de carburant, fără nicio îndoială, dar pentru unii ar fi la fel de economică rularea cu 100, 110 sau chiar 120 km/h în condiţiile în care raportul de transmisie al ultimei trepte a cutiei de viteze ar permite o turaţie scăzută la această viteză. O altă problemă este reprezentată de faptul că sistemul poate fi utilizat doar pe autostrăzi, riscul unui accident existând în continuare pe celelalte şosele. Desigur, vorbim aici în principal de şoselele mioritice, unde autostrăzile sunt sărbătorite cu mare fast indiferent de lungime sau calitate.
SISTEME SIMILARE
Deşi suedezii de la Volvo sunt pionieri în multe privinţe, sistemul SARTRE nu este primul de acest gen din lume. Americanii de la GM au încercat în urmă cu câţiva ani să creeze o autostradă automată, pe care toate vehiculele să poată circula fără intervenţia şoferului, la viteze şi mai mari. Din păcate pentru ei, respectiva autostradă avea nevoie de magneţi speciali pe toată lungimea sa, la distanţă de câtiva metri unul faţă de celălalt. Dacă, ipotetic vorbind, un cetăţean onest ar fi îndepărtat un panou de protecţie al autostrăzii pentru a-l recicla, întregul proiect ar fi devenit nefuncţional sau ar fi avut loc un mare carambol. Sistemul nu a fost introdus niciodată în producţie, rămânând la stadiul de proiect. În schimb, marile universităţi din Statele Unite ale Americii derulează o competiţie de dezvoltare a vehiculelor care pot fi conduse în mod automat în încercarea stimulării dezvoltării echipamentelor software şi hardware de control a vehiculelor fără intervenţia oamenilor. Cel mai bun exemplu în acest sens este exemplarul Audi TT care a reuşit să parcurgă fără intervenţia vreunui şofer traseul de urcare pe celebrul Pike's Peak.
Si atunci, de ce mai exista soferi, daca masinile ar putea sa mearga singure nu? Nu tot ce e nou si de viitor e bun.