Președintele Renault: “Ne gândim la un credit de 4-5 miliarde de euro, naționalizarea nu este luată în calcul”
Președintele Renault a anunțat că producătorul francez se gândește să contracteze un credit de circa 4-5 miliarde de euro în contextul crizei COVID-19. Potrivit lui Jean-Dominique Senard, naționalizarea Renault de către statul francez nu este luată în calcul.
În această săptămână, Renault a comunicat reducerea salariilor cu 25% pentru CEO-ul interimar și pentru președintele Consiliului de Administrație, ca dovadă de solidaritate în contextul pandemiei de coronavirus.
În plus, constructorul a anulat dividendele pentru 2019 pe care acționarii urmau să le primească.
Președintele Jean-Dominique Senard a declarat că Renault se gândește și să contracteze un credit de până la 5 miliarde de euro pentru a traversa criza provocată de pandemia de coronavirus.
Totodată, Senard a subliniat că ideea naționalizării Renault de către statul francez nu este luată în calcul.
Banii economisiți de Renault prin reducerea salariilor pentru CEO, președinte și Consiliul de Administrație vor fi transferați într-un fond de solidaritate ce a fost creat recent de producătorul francez.
Via Reuters
Bien sûr, mon ami! Numai că nu cred că v-aţi hazarda la o asemenea întreprindere (riscantă şi în sculare, şi în culcare) fără nişte socoteli apriorice foarte riguroase, care să ia sigur x straturi de piele de pe viitorii credulenţi, pardon, clienţi, căci, axiomatic, banca (oricare ar fi ea) va ţinti întotdeauna să încaseze, la rândul ei, x+k, k Є N (sau k Є R, mă rog, nu mă pricep la “matematici economice”, vorba lui A-ha! – adică am strănutat, la ce vă gândeaţi?). Naţionalizarea nu este de preferat? Depinde din ce unghi priveşti. Cică n-ar mai dura mult până când corporaţiile (musai cele care economisesc curent electric, fiind ele, din fire, destul de “iluminate”) vor (inter)naţionaliza statul (din punct de vedere geografic şi demografic, desigur, doar nu politic). “Fondul de solidaritate” are rolul (nemărturisit) de a deschide şi mai larg uşile showroom-urilor, într-o lume tot mai avidă după (pojghiţa de) umanism.