La volanul istoriei Opel
Automarket a avut ocazia de a conduce trei mașini care au făcut istorie pentru Opel în anii '60-'70. Kapitan B, Rekord Caravan D și mai ales Kadett-ul GT/E din '76 cu care Walter Rohrl a concurat în WRC.
Meseria de jurnalist auto îți dă ocazia de a testa înaintea tuturor mașini pe care le vezi pe stradă după câteva săptămâni, luni sau - în cazuri expeționale - chiar ani. Testele de presă ale modelelor nou-lansate sunt deja o regulă în industrie, materialele jurnaliștilor fiind o zonă de tampon între ceea ce cred mărcile despre modelele proprii și ceea ce va vedea publicul în momentul lansării oficiale a modelelor în showroom-uri.
Finalul de octombrie mi-a pregătit însă o mare surpriză din acest punct de vedere. Oficialii Opel România mi-au adresat o invitație la un eveniment care nu avea nicio legătură cu ceea ce eram obișnuit până azi. Acesta urma să aibă loc la Russelsheim și Dudenhofen, cele două centre ale activității Opel. Dacă la Russelsheim urma să vizităm centrul de design și un muzeu intern al constructorului german, la Dudenhofen - acolo unde Opel și Chevrolet testează toate mașinile înainte de a le arunca pe piață încă din 1966 - urma să luăm parte la un test dinamic cu trei dintre versiunile OPC ale gamei: Corsa, Astra anterioară și, desigur, Insignia. Evenimentul se numea, sugestiv, Opel - Design, History and Heritage.
SURPRIZA
Marea surpriză a venit însă atunci când, la trainingul dinaintea testelor de la Dudenhofen, am aflat că vom conduce, pentru câteva minute, trei dintre cele mai reprezentative modele ale istoriei Opel. Constructorul german scosese din muzeu, pentru jurnaliștii din România și din alte trei țări est-europene, trei exemplare ale unor modele care au ridicat Opel în ochii publicului și au îngroșat numărul de fani ai producătorului german. Era vorba de un Opel Kapitan din 1969, de un Opel Rekord D Caravan din 1976 și mai ales de un Kadett GT-E din 1976 care a trecut înainte prin mâinile lui Walter Rohrl prin Campionatul Mondial de Raliuri.
Cum o fi să conduc mașini care făceau legea pe șosele în anii în care părinții mei învățau prin școala generală? O întrebare la care aveam să primesc un răspuns în doar câteva minute. Oficialii Opel ne-au pregătit un mini-circuit dreptunghiular pentru "testele" cu cele trei mașini. Iar pentru ca emoțiile să fie și mai mari, o ploaie sâcâietoare a udat înainte asfaltul perfect pe care inginerii Opel testează de obicei mașini contemporane.
EMOȚII ÎN OPEL KAPITAN B - 1969
Primul contact cu istoria Opel a fost realizat într-un Opel Kapitan B, model pe care constructorul german l-a scos pe piață în anul în care omul punea pentru prima dată piciorul pe lună iar John Lennon și Yoko Ono erau în vogă prin SUA și Europa. A fost a opta și ultima generație a modelului german care era adresat oamenilor care își doreau ceva mai mult de la o mașină. Modelul Kapitan a fost, încă de la începuturile sale (în anii '30), definiția luxului în gama Opel. Ce însemna pe la acea vreme lux și opulență pentru Opel? Un motor de 2.8 litri care dezvolta 140 de cai putere și care îi oferea celui de la volan și familiei sale confort și spațiu cât cuprinde.
Am urcat la volan și mi s-a părut că m-am așezat pe un fotoliu. Scaunele sunt moi, te afunzi efectiv în ele, iar volanul e acoperit cu pielea bleu deschis, aceeași culoare pe care o regăsim la exterior. În dreapta, Tudor Șerban (Autoshow) - partenerul meu în testele de la Dudenhofen. Am pus contactul, motorul a pornit răgușit, am mutat levierul lung în prima treaptă dintre cel patru ale cutiei manuale și am pornit. Primul viraj mi s-a părut interminabil. Sistemele care îți fac viața ușoară la volanul modelelor de azi lipsesc cu desăvârșire, iar roțile primesc comenzile mecanic, prin coloana de direcție. Una deformabilă în caz de accident, pentru a salva pe cât se putea integritatea fizică a celui care conduce mașina. Practic, singura mea grijă pe parcursul celor câteva sute de metri în care m-am aflat la volan a fost să nu ies de pe traseu la finalul liniilor drepte ale "circuitului", pentru că asfaltul umed și motorul destul de puternic pentru cele 1500 de kilograme ale mașinii puteau să îmi rezerve surprize interesante din acest punct de vedere. Am lăsat Kapitan-ul și am urcat în următorul exponat de muzeu scos de la naftalină pentru noi...
CONFORT ȘI ELEGANȚĂ ÎN OPEL REKORD D CARAVAN - 1976
Venim cu șapte ani înspre zilele noastre, în 1976, pentru a urca într-o mașină de familie adevărată. Opel Rekord D Caravan, un break de clasă mare cu valențe premium care și-a trăit veacul într-o perioadă în care Opel reușea să atragă clienți de la mărcile germane plasate mai sus ca segment de piață. Și când spun atrăgea, mă refer la faptul că doar Rekord D a adus 1.1 milioane de clienți pentru Opel în cei șase ani de carieră de piață. În Rekord Caravan, Tudor s-a așezat din nou în spate, unde bancheta posterioară s-a transformat, după spusele lui, într-o adevărată canapea. "Parcă sunt Mao Tze-tung", spune Tudor. Și o nimerește: dictatorul chinez s-a stins din viață exact în anul în care mașina pe care o conduceam era produsă. Sub capota am un motor cu patru cilindri de 2068 de centimetri cubi și cu transmisie manuală. Levierul nu se mai află însă pe podea, ci lângă volan - un element pe care Opel l-a scos în față la acea vreme ca pe un adevărat avantaj la capitolul confort.
În Rekord D Caravan miroase a vechi. Nu e însă mirosul vechi dintr-o Dacie 1300 lăsată în fața blocului, ci un iz interesant care cere respect. Pornesc, dar de această dată motorul se lasă înduplecat mai greu. E cam frig la Dudenhofen, iar motorul ăsta a fost produs cu niște ani înainte ca eu să fiu produs. Pleacă. De această dată nu mai am probleme, pare-se că m-am obișnuit cu regimul cazon și pe al circuitului simplu pregătit de Opel. Am probleme cu găsirea treptelor de viteză, pentru că levierul de la volan e cu totul altfel decât ceea ce știu eu. Dar merge, chiar dacă la un moment dat am intrat, ca începătorii, într-a-ntâia în loc de a treia. Inginerul Opel care ne asista de pe margine a zâmbit înțelegător. Nu eram primul. De la padelele din spatele volanului la soluția manuală e cale lungă.
SPORTIVITATE ÎN MAȘINA LUI ROHRL - KADETT GT/E DIN 1976
Am păstrat adevărata vedetă a zilei pentru ultimul cartuș. Kadett GT/E. A treia generație a lui Kadett în versiune coupe de competitie, o mașină pe care astăzi nu o găsești prin Germania decât în mâinile pasionaților mărcii. Motivul: Modelul care în serie are un motor de 1897 de centimetri cubi cu injecție de directă a fost pilotat de Walter Rohrl prin WRC. Celebrul pilot german - dublu campion mondial în Campionatul Mondial de Raliuri în 1980 și 1982 - a pilotat în sezoanele 1976 și 1977 acest model. Și când spun acest model, mă refer la exemplarul pe care am avut onoarea de a-l conduce pentru cîteva minute la Dudenhofen.
Echipat cu un motor de 240 de cai putere omologat pentru Grupa 4 în WRC, Kadett-ul GT/E al lui Rohrl m-a întâmpinat complet diferit decât o făcuseră celelalte două mașini. Miros nu există, probabil că simțul olfactiv mi-a dispărut din cauza emoției. Scaun dur, centură cu prindere în șase puncte care nu mi-a dat voie să respir și o direcție care părea prinsă direct la roți. Nu am mai trăit sentimentul unui feedback atît de natural al direcției niciodată. Simțeam că învârt roțile cu mâinile pe asfalt și simțeam că mașina poate duce mult. De fapt, nu doar eu simțeam asta, deoarece abțibildul MAX 6500 lipit cu forța de inginerii Opel pe turometrul mașinii era indiciul clar că încercări eroice au mai fost la bordul acesteia. Kadett GT/E era echipat cu diferențial blocabil, dar nu am avut ocazia de a testa cu adevărat capacitățile sale din cauza condițiilor complet nefavorabile. Era puțin cam mult să încerci manevre sportive cu o astfel de mașină.
Cert e că virajele au părut mult mai ușor de abordat și că un unghi de 90 de grade luat cu 60 de kilometri pe oră nu se simte. Nu pare mult, dar pe o pistă a cărei lățime este de o mașină și jumătate contează. Mai ales când ai de-a face cu un model care tocmai a împlinit în acest an 35 de ani. Am coborât din Kadett GT/E la fel cum am urcat, cu picioarele tremurând, dar cu ceva în plus: febră musculară la mâini. Chiar dacă nu a fost un test în toată puterea cuvântului. Istoria te doboară și nu ai cum să te împotrivești firii.
- Vă veți număra printre cei puțini care au avut ocazia de a conduce aceste mașini. Oricât de ofertante ar părea, ele fac parte din istoria Opel și din patrimoniul nostru. Așa că aveți grijă cum le conduceți, nimeni nu vrea ca ele să pățească ceva. Mult succes!" - inginerul Opel care ne-a coordonat în cadrul testului cu modelele istorice Opel.
Frumoasa experienta... Bravo voua! Daca printre masinile astea s-ar fi aflat si o Manta A si o Monza era chiar perfect.