Dacia EF-Vision 2050: un concept Dacia pentru un viitor ultra-tehnologizat, dar fidel caracterului accesibil

Cum vor arăta modelele Dacia peste 33 de ani? O întrebare la care încercăm să răspundem alături de Cristina Enciu, un tânăr designer de 22 de ani care și-a imaginat liniile unui concept futurist sub marca Dacia: EF-Vision 2050.

Viitorul industriei auto reprezintă astăzi o provocare pentru orice iubitor al mașinilor. Ne aflăm în plină schimbare dinspre o lume auto clasică și cea în care motoarele electrice și mașinile autonome vor începe să câștige din ce în ce mai mult teren. În același timp, dezvoltarea tehnologică va schimba complet paradigmele actuale ale lumii auto, mașinile urmând să devină în viitorul mediu spre îndepărtat mai degrabă o prelungire a telefonului mobil inteligent decât un simplu mijloc de transport.

Acest context ultra-tehnologizat și în continuă schimbare nu va putea ocoli Dacia. Și este extrem de interesantă o discuție legată de modul în care o marcă recunoscută pentru abordarea sa fără artificii inutile când vine vorba de soluții tehnice și tehnologice se va adapta modificărilor inerente pe care le propune viitorul. 

În această zonă aterizează între noi conceptul Dacia EF-Vision 2050, imaginat, desenat și construit de Cristina Enciu, o tânără de 22 de ani care a absolvit cursurile Universității de Arte din București, secția Design de Produs, și care a decis să se concentreze pe designul auto. De altfel, conceptul EF-Vision 2050 este centrul lucrării de licență a Cristinei, fiind conceput și desenat sub îndrumarea designerilor Renault din cadrul Centrului de Design pe care marca franceză îl are deschis la București.

Accesibilitatea Dacia în 2050: flexibilitate și elasticitate

Deși formele și soluțiile grafice care caracterizează Dacia EF-Vision 2050 par științifico-fantastice la prima vedere, Cristina explică faptul că în spatele fiecărei idei care a făcut parte din construcția conceptului a stat aceeași logică fundamentală din spatele filosofiei Dacia: accesibilitatea. Un exemplu este logica care stă la baza interiorului cu trei scaune: cel frontal așezat central, cele posterioare așezate în lateral și extinse la nevoie pe lângă cel din față. 

"Noțiunea care stă la baza brandului Dacia este accesibilitatea. Deși conceptul meu este într-adevăr unul futurist, ideea din spate nu se îndepărtează deloc de accesibilitate. De aici și ideea banchetelor din spate care în loc să se extindă prin mecanisme complicate, se extind prin simpla noțiune fizică de elasticitate și flexibilitatea a materialului, care este inițial pliat după un model parametric, permițându-i astfel extinderea", explică Cristina.

De altfel, caracterul flexibil al materialelor stă la baza numelui conceptului, pentru că "EF" este acronimul expresiei "Elasticity and Flexibility". "A fost tema de cercetare a proiectului meu, aplicată la interiorul acestuia în scopul reducerii unor costuri suplimentare și al prelungirii duratei de viață a autovehiculului prin eliminarea mecanismelor și păstrând astfel identitatea de brand a Dacia".

Interiorul este zona de la care a plecat dezvoltarea conceptului EF-Vision 2050, Cristina fiind pasionată de studiul materialelor și al suprafețelor care construiesc habitaclul mașinilor. "Prefer interiorul în fața exteriorului. Ador să conturez în detaliu tot ceea ce fac, sunt atentă la fiecare linie, fiecare grosime, îmi place foarte mult să gândesc fiecare detaliu în individualitatea sa, care la final să se încadreze perfect într-o compoziție mai mare, în care toate elementele au vizual legătură între ele. Cam despre asta este designul de interior pe lângă partea mecanică, ergonomie", spune tânăra de 22 de ani care a avut ocazia de a trece prin două burse de internship în cadrul Centrului de design Renault de la București.

Despre exterior? "Îmi place foarte mult să creez și exterior, ba chiar mi-a fost mai simplu la început să mă îndrept spre exterior, așa că nu îl voi uita niciodată, de aceea nu am lăsat exteriorul deoparte nici în proiectul de diplomă. Recunosc că îmi place foarte mult să fac randari de exterior, consider că ele în general au un impact aparte și cuceresc pe loc, practic acestea dau verdictul final în designul auto. Când vedem mașina finalizată o vedem în ansamblul ei, dar ne fură tot felul de elemente, în schimb când vezi schițele și mai ales randarile, acolo sunt surprinse elementele cheie ale designului și atunci poți spune dacă îți place sau nu".

Indiciile care leagă vizual Dacia 2017 cu Dacia 2050

Apropo de exterior, conceptul EF-Vision 2050 are forme agresive și fluide care se îndepărtează mult de ceea ce oferă astăzi marca Dacia pe piață. Cu toate acestea, Cristina spune că legăturile estetice dintre modelele Dacia și conceptul său sunt prezente: "Deși este un concept de viitor, nu am vrut ca impactul vizual să fie total rupt de ceea ce este Dacia astăzi. Chiar dacă nu este foarte evident la o primă examinare, prima reacție fiind "Wow, nu are roți, cum merge?", am păstrat elemente care trimit către designul de astăzi al mărcii. Identitatea frontală a conceptului este inspirată din cea a noii serii Dacia, iar aici nu mă refer la volumul în sine, ci mai degrabă la zona grafica care definește volumul.

Cred că este mai ușor să spun că dacă ne uităm la designul zonei grilei și al farurilor, în ansamblu, găsim aceeași identitate, aceeași formă din punct de vedere grafic și pe conceptul EF-Vision 2050. De asemenea, accentele de culoare ale conceptului sunt inspirate din nuanța de albastru care definește brand-ul și nu în ultimul rând limbajul volumelor și al liniilor de design este simplu, robust, edgy, trăsături ce definesc brandul, însă duse un pic mai la extrem".

Viitorul auto? Autonom. Dar trecerea va fi graduală

Cum vede Cristina, de la cei 22 de ani ai săi, viitorul unei industrii care se află în pragul revoluției după ce în ultimii 50-70 de ani a evoluat lent, în ritmul tehnologiei? "Layout-ul dispunerii pasagerilor în conceptul meu presupune trei locuri, cu cel de conducere așezat central. Văd un viitor în automatizarea mașinilor, însă nu văd în asta pierderea totală a ceea ce înseamnă condus", spune Cristina, care militează pentru păstrarea plăcerii condusului în următoarele decenii.

"În primul rând, nu cred că lumea este pregătită încă la nivel de insfrastructură și management al acesteia atfel încât să se bazeze total pe gândirea mașinii. Sunt zone chiar și în marile orașe în care lucrurile nu sunt puse la punct, iar pentru a face pasul ăsta trebuie să ne asigurăm că totul este ca la carte: drumuri, marcaje, updatarea hărților cu indicațiile corecte și multe alte lucruri la care încă este de lucrat mai ales în România. În plus, mentalitatea omului nu este pregătită, după părerea mea să accepte acest lucru. Suntem obișnuiți să ne bazăm pe noi înșine, deși eroarea computerizată este mai puțin plauzibilă".

"Dacă facem un exercițiu de imaginație, câți dintre noi am fi dispuși să ne așezăm într-o mașină care funcționează pe principiul «autonomous», cu spatele la sensul de mers al acesteia, socializând cu ceilalți pasageri, pe Transfăgărășan? Nici infrastructura nici noi nu suntem pregătiți, din punctul meu de vedere pentru așa ceva, iar dacă peste 50 de ani se va întâmpla asta (și cred într-adevăr că se va întâmpla), acest lucru nu se va face brusc, ci va exista o trecere graduală, treptată, un proces al cărui scop final este automatizarea totală. Acest proces presupune, cred eu, ceea ce am promovat prin conceptul meu: o semi-automatizare, în care există posibilitatea de a conduce, dar și de a «te lăsa condus»", încheie Cristina.

Cristina Enciu: "Este foarte important să dai se oameni care te susțin și care citesc în tine potențialul"

Automarket: De obicei, mașinile sunt "jucăriile" băieților. Când te-ai prins că-ți plac atât de mult încât să te apuci serios să le desenezi?

Cristina Enciu: Băieții pot părea într-adevăr mai preocupați de domenul auto încă din copilărie, însă dacă stau bine să mă gândesc, una dintre jucăriile care zăcea prin cutia cu păpuși era o mașină de F1 cu telecomandă și mă jucăm destul de des cu ea. Revenind la lucruri mai serioase, prima mașină pe care am desenat-o a fost un model de Mustang, prin liceu, dusă la nivel de hiperrealism, cu umbre, hașuri și tot tacâmul. Eram destul de mândră de creație, am primit și multe aprecieri pentru ea. Am găsit-o de curând și încă mi se pare ok pentru început, deși elipsele roților lăsau un pic de dorit.

Mai târziu, la facultate m-am apucat mai serios să studiez "fenomenul" și ce înseamnă cu adevărat designul auto, procesul acestuia și ce implică el, plecând de la linia de schiță (total diferită de cea a designului de produs) și până la proporții, elemente cheie, "feelingul" transmis prin atitudinea mașinii și așa mai departe.

Design-ul de produs are o mulțime de direcții pe care poți să marșezi. Când te-ai hotărât să mergi spre auto? Înainte sau după începerea studiilor universitare?

Designul de produs, în viziunea mea, înglobează aproape tot ce ne încojoară, inclusiv celelalte ramuri ale designului, ale căror concepte sau creații se definitivează în lucruri pe care ajungem să le numim tot produse (afișele, mobila, hainele chiar și site-urile își au încadrarea în diferite ramuri ale designului, însă în final ele devin produse). De aici și opțiunea mea pentru acest departament atunci când am intrat la facultate.

Dacă ar fi existat departament de design auto, aceea ar fi fost prima opțiune, dar cum în țară nu avem această posibilitate, am considerat designul industrial cel mai apropiat pentru a-mi putea crea un punct de plecare în ceea ce îmi doream. Când am dat admiterea la UNArte, la design de produs, mama era ușor nelămurită cam ce înseamnă acest lucru așa că m-a întrebat "Ce faci mai exact aici?" Țin minte că i-am răspuns că pot face orice, însă mi-ar plăcea să pot face design auto.

Sincer, nici nu aveam habar la vremea aceea că există această posibilitate în România, au fost doar cuvinte venite din suflet, fără nicio bază de cunoștințe despre acest lucru. Dacă s-ar înființa un departament de design auto sau de Transportation Design în școlile de arte din România, sunt sigură că ar avea mare succes, mai cu seamă că avem un brand național în domeniu.

Există idoli în zona design-ului auto pentru studenții sau foștii studenți care vin din spate, așa cum ești tu?

Da, sigur. Când ești la început de drum și începi prin a te documenta "de acasă", inevitabil găsești tot felul de direcții și ești furat de tot amalgamul de schițe, concepte, desene găsite pe marele internet, însă problema e că uneori este dificil să faci diferența între ceea ce este făcut de entuziaști și ceea ce este făcut de profesioniști, iar asta poate împinge spre crearea unei imagini eronate despre ceea ce înseamnă designul auto.

Astfel începi să te documentezi mai atent, mai profund pe publicații de încredere care promovează lucruri de calitate, livrate de companii sau de oameni cu bune capacități de reprezentare. Astfel prinzi un pic de încredere, creându-ți anumite preferințe și direcții în propriul demers creativ, în funcție de conștientizarea propriului potențial și de sentimentul de apropiere față de anumite stiluri de design și începi să studiezi mai atent reprezentarea estetică a liniilor, volumelor sau ale culorilor și impactului vizual creat de randari și asta se rezumă inevitabil în crearea unor idoli. Acești idoli devin nucleul stilului tău propriu și unic de design, pe care ți-l vei forma mai târziu când devii mai stăpân pe propiile forțe.

Pentru mine, spre exmplu, Laurent Negroni (designer de interior la Renault) este unul dintre acești idoli, ale cărui schițe și randări m-au fascinat de la început printr-o aspirație către perfecționism în reprezentarea vizuală a elementelor și atenția acordată detaliilor care fac diferența. La polul opus, pot spune că nu a trecut mult până au început să mă preocupe creațiile digitale ale lui Yann Jarsalle, care paradoxal au un aer "sketchy", nu foarte precis (ceea ce foarte rar mă atrage), însă efectul la nivel vizual mi s-a părut extraordinar întrucât trimite către hiperrealism fără a pierde spontaneitatea și "sufletul" inițiale ale ideii. 

Cum ai ajuns să bifezi internship-ul la centrul de design al Grupului Renault de la București?

A fost un drum foarte frumos încă de la început. Parcă m-a auzit cineva când am spus că mi-ar plăcea să fac design auto. Astfel că prin anul al II-lea, directorul studioului de design, Jean Philippe Salar, a venit la noi la facultate și și-a arătat dorința de a organiza un workshop în care să-i învețe pe studenți câteva lucruri de bază în designul auto alături de echipa sa de designeri.

Workshopul a durat două luni, timp în care am început să desenez foarte mult acasă între corecturi, pentru că mi-am dat seama că nu este ușor deloc și voiam să evoluez. Nu am știut în niciun moment că acest workshop se va finaliza cu un internship, ci am lucrat pentru mine și pentru a-mi îmbunătăți abilitățile. La finalul workshopului am avut o prezentare la facultate în fața echipei de design, care s-a finalizat cu propunerea unui internship de o lună în cadrul studiolui de design Renault, în urma potențialului pe care l-au citit în proiectul dezvoltat pe parcursul workshopului.

Este foarte important să dai se oameni care te susțin și care citesc în tine potențialul, chiar dacă la momentul respectiv nu ești sută la sută pregătit. În toamna aceluiași an am început internship-ul nerăbdătoare, iar în acea lună cred că am schițat mai mult ca oricând, am învățat foarte multe lucruri care m-au ajutat, echipa de design și conducerea au fost foarte intelegatore și deschise și m-au ajutat să înțeleg pas cu pas ce înseamnă design auto.

Tema primită la internship a fost să creez un concept pentru o categorie de mașini la alegere, iar în final am ajuns să dezvolt două, pentru că îmi doream să învăț ca mai mult și să experimentez diferite stiluri și tehnici. Acest internship de o lună m-a ajutat foarte mult în a-mi crea o bază corectă din toate punctele de vedere despre designul auto. Această experiență s-a încheiat cu o prezentare a proiectului în fața conducerii. Văzând preocuparea și munca din spate, dar mai ales evoluția rapidă în desen și reprezentarea ideilor, mi s-a propus un alt internship, de data asta de 5 luni (pe tot parcursul semstrului 2 al ultimului an de facultate), în care să-mi dezvolt lucrarea de licență sub îndrumarea echipei de design, iar de aici a început cu adevărat evoluția mea în domeniu și sunt extreme de bucuroasă și recunoscătoare că mi s-a oferit această oportunitate, pe care din nefericire studenții din România o au destul de rar.

De aceea am muncit foarte mult, a fost un drum cu urcușuri și coborâșuri întrucât am pornit de la zero și e normal să nu urc întotdeauna în linie dreaptă, însă în final sunt foarte mulțumită de ce am reușit să fac și cel mai mult mă motivează când văd că și cei din jurul meu îmi apreciază munca și primesc feedback pozitiv de la oameni de valoare din domeniu. După tot drumul acesta am început sa lucrez și acasă și mă bucur că am invățat să mă corectez singură si să realizez când ceva nu este bine, iar de curând am câștigat un concurs in SUA, ‘#AccesibleOlli Challenge’ la categoria ‘Innovative Award’, concurs ce presupunea atât design de interior auto, cât și design de produs.

5. Ce mărci actuale ți se par foarte deschise și nonconformiste în ceea ce privește viitorul pe termen scurt și mediu al designului auto?

Sunt mărci cu vechime și tradiție care și-au păstrat locul în top întotdeauna prin design și calitate surprinzând constant prin creațiile lor publicul și reușind să înglobeze și să satisfacă toate preferințele, iar una dintre aceste este după părerea mea Mercedes-Benz.

În ultimul timp am observat abordări nonconformiste în designul mărcilor franțuzești. Atât Renault, cât și Peugeot și Citroen au venit cu elemente deosebite de design în conceptele lor, atât ca exterior cât și la interior sau în ceea ce privește zona de Color and Trim, iar ceea ce îmi place foarte mult în ceea ce livrează ele este faptul că au o poveste în spatele fiecărei idei. BMW a abordat la rândul său în ultimul timp o atitudinte de simplificare a liniilor de design, concentrându-se în schimb pe elemente de detaliu. Cred că tendința în ultimul timp se raportează la detalii deoarece tehnologiile actuale permit acest lucru, mai ales în zona de iluminare, materiale, dinamică a elementelor și nu în ultimul rând experiența pasagerilor.