FEATURE: Istoria formatelor de calificări din Formula 1

Sezonul 2011 marchează o nouă schimbare a regulamentului pentru calificări, prilej cu care Automarket face o trecere în revistă a modului în care s-a stabilit grila de start în trecut.

Calificările joacă un rol important în toate competiţiile din lumea sporturilor cu motor, rezultatele obţinute de piloţi în aceste evenimente premergătoare curselor propriu-zise având un rol semnificativ în stabilirea clasamentelor finale. Totuşi, Formula 1 a fost în mod tradiţional competiţia în care calificările au jucat un rol şi mai important, în primul rând datorită faptului că monoposturile nu sunt identice.

Pe de altă parte, tocmai acest aspect a determinat o alcătuire previzibilă a grilei de start în funcţie de performanţele monoposturilor, ceea ce a condus în numeroase cazuri la curse de Formula 1 în care depăşirile lipseau cu desăvârşire.

Din acest motiv, Federaţia Internaţională de Automobilism a încercat frecvent începând de la jumătatea anilor '90 să modifice sistemul de calificări pentru a-l face mai atractiv pentru fani şi pentru a genera curse mai spectaculoase, însă cel puţin parţial efectele se lasa încă aşteptate. Iată cum a evoluat sistemul de calificări din Formula 1 pe parcursul istoriei sale:

1950 - 1995: O SINGURĂ REGULĂ: CEL MAI RAPID OBŢINE POLE POSITIONUL

În primele decenii de existenţă ale Formulei 1, singura regulă valabilă pentru calificări a fost aceea conform căreia grila de start era alcătuită în funcţie de timpii obţinuţi de piloţi în sesiunea dedicată de o oră. În epoca romantică a Formulei 1, în care banii nu contau atât de mult precum în prezent, această simplă regulă a fost suficientă pentru a asigura un nivel de competitivitate ridicat şi un interes important din partea fanilor, care rareori aveau oportunitatea de a urmări Formula 1 în faţa televizorului.

1996: IMPLEMENTAREA REGULII 107%

Formula 1 a trecut printr-o schimbare profundă în ultimul deceniu al secolului XX. Implicarea tot mai accentuată a constructorilor în Formula 1 şi dorinţa acestora de a avea succes au determinat o creştere accelerată a bugetelor anuale, însă acest lucru a avut un efect devastator asupra echipelor mici. Acestea s-au văzut nevoite să concureze pe baza unor bugete reprezentând o fracţiune din costurile constructorilor, iar principalul efect a fost o creştere a diferenţei de valoare între echipele sprijinite de constructori şi echipele mici.

Acest lucru s-a evidenţiat inclusiv în curse, acolo unde piloţii echipelor mici erau ajunşi frecvent cu un tur din urmă de pretendenţii la victorie. După ce a sesizat dezavantajele acestei situaţii, FIA a decis să implementeze regula 107% în calificări, prin care prezenta pe grila de start este condiţionată de stabilirea unui timp cu cel mult 7% mai slab decât cel al pilotului aflat în pole position. Cu alte cuvinte, dacă pilotul care pleacă din pole position a fost cronometrat cu 100 de secunde, ceilalţi piloţi trebuie să obţină un timp de cel mult 107 secunde pentru a putea lua startul în curse.

Tot în 1996, FIA renunţă la sesiunea de calificări de vineri, care este înlocuită cu o nouă sesiune de antrenamente, sporind numărul acestora din urmă la trei.

2003: UN SINGUR TUR CRONOMETRAT ÎN CALIFICĂRI

La începutul secolului XXI, Formula 1 a început să capteze un interes tot mai mare din partea fanilor, direct proporţional cu creşterea numărului de televiziuni interesate să transmită cursele din Marele Circ. Sesiunile de calificări au reprezentat însă timp de mulţi ani un punct mort, din cauza faptului că spectacolul continua să lipsească în această parte a Marilor Premii, chiar şi după introducerea regulii 107%.

Într-o încercare de a revitaliza calificările, FIA a decis ca fiecare pilot să aibă posibilitatea de a parcurge un singur tur cronometrat, într-o ordine stabilită astfel încât piloţii care lupta constant pentru victorii să iasă pe circuit spre finalul calificărilor. De asemenea, monoposturile nu puteau fi realimentate cu carburant intre finalul calificărilor şi startul cursei, ceea ce a determinat o expansiune a strategiilor pentru calificări.

2005: ÎNCERCARE EŞUATĂ DE A IMPUNE DOUĂ SESIUNI DE CALIFICĂRI

Pentru sezonul 2005, FIA a decis să sporească tensiunea pentru stabilirea grilei de start prin adăugarea unei sesiuni suplimentare de calificări în dimineaţa zilei de duminică. Noul format nu a fost însă pe placul fanilor, întrucât relevanta calificărilor de sâmbătă a scăzut şi interesul pentru o sesiune de calificări matinală înaintea cursei nu a fost ridicat.

Din acest motiv, după numai şase etape, Formula 1 revine la regulamentul calificărilor din 2003 începând cu Marele Premiu al Europei.

2006: TREI PĂRŢI PENTRU CALIFICĂRI, CEL MAI ATRACTIV FORMAT

Sezonul 2006 a marcat o adevărată revoluţie în sistemul calificărilor, generată de lipsa de spectaculozitate a sistemului adoptat în 2003. FIA a decis că împărţirea sesiunii de claificari în trei părţi distincte de câte 15 minute (Q1, Q2 şi Q3) reprezintă cea mai bună soluţie pentru a spori atractivitatea, mai ales că piloţii nu mai erau constrânşi de efectuarea unui singur tur cronometrat. Ulterior, formatul a fost uşor modificat, prima parte fiind extinsă la 20 de minute, concomitent cu reducerea sesiunii finale la numai 10 minute.

Pentru o grilă de start formată din 24 de piloţi, cei mai lenti şapte piloţi de la finalul primei părţi a calificări sunt eliminaţi, iar restul de 17 piloţi se luptă în Q2 pentru accedarea în Q3. Şi aici, cei mai lenti şapte piloţi sunt eliminaţi, astfel că în Q3 participă doar 10 piloţi. În urma acestei modificări, interesul fanilor rămâne la cote constante pe tot parcursul celor 60 de minute ale calificărilor, însă noul format a adus şi probleme: numeroşi piloţi acuză frecvent că sunt blocaţi de rivali în timpul unui tur rapid de circuit.

2011: FORMATUL RĂMÂNE, REGULA 107% REVINE

Cel puţin pentru următorii ani, echipele şi FIA nu au în vedere o schimbare radicală a formatului pentru calificări. Totuşi, FIA a decis să reintroducă regula 107%, în urma criticilor aprinse la adresa celor trei noi echipe care au debutat în Formula 1 în 2010.

Cu toate acestea, regulamentul prevede că FIA poate decide ca un pilot care nu s-a încadrat în limita de 107% să ia totul startul în cursă, dacă rezultatele obţinute în sesiunile de antrenamente sunt convingătoare. Cu alte cuvinte, acest articol al regulamentului vine în sprijinul piloţilor de top, care ar putea astfel să concureze duminica chiar dacă din diverse motive nu reuşesc un timp competitiv pe parcursul calificărilor.

CONCLUZII

Departe de a fi perfect şi apreciat de toţi fanii, actualul format al calificărilor reprezintă cel mai bun compromis între performanta reală a monoposturilor şi spectacol. Pe de o parte, piloţii au la dispoziţie mai multe tururi pentru a exploata la maxim calităţile monoposturilor, în timp ce fanii urmăresc cu atenţie toate cele trei părţi ale calificărilor, care nu de puţine ori au produs surprize majore din partea piloţilor de top.