Episodul 10: Cum se piloteaza un monopost pe circuit

Niciodata - niciodata - sa nu accelerezi brusc sau in "salturi" atunci cand iesi din viraj. Motorul trebuie sa faca "bruuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuum", nu "bruum" sau brum-brum-brum".

Franezi complet diferit. Nu e ca pe strada. Atunci cand ajungi in punctul de franare, apesi pe pedala de frana ca si cum pe ea ar sta cel mai mare dusman al tau. La maximum.

Ideal - cu o forta egala cu 80 de kilograme. Real, noi am apasat cu o forta aflata undeva la 30 kg. Mai mult, niciodata nu trebuia sa lasi pedala de frana brusc dupa aceea, pe masura ce te apropii de viraj trebuie sa lasi pedala sa revina treptat, cat mai lin.

Ambreiajul. Nu trebuia apasat atunci cand urci in trepte dar trebuie apasat tot timpul cand cobori in viteze. Se poate si fara el, dar risti sa rupi cutia. Mai mult, cand retrogradezi dintr-a sasea intr-a treia, nu trebuie niciodata sa lasi piciorul pe ambreiaj tot timpul, ci sa apesi scurt pentru fiecare schimbare de treapta.

Levierul: il tragi spre tine pentru a urca in trepte, il impingi pentru a cobori. nu-ti fie frica ca e putin greu, nu are niciun sistem hidraulic de asistenta pentru ca ar fi prea greu la cantar. Trage de el la maximum si nu uita ca intr-a treia tragi spre tine, nu trebuie sa faci ca la o masina de strada.

Acestea sunt lucrurile care ni s-au spus la noul briefing, in urma caruia urma sa ne dam pe circuit, timp de 20 de minute fara asistenta, cu Formula Renault 2.0. Normal, sunt doar cateva dintre sfaturi, dar sunt cele mai importante.

Problema e ca pe circuit nu prea iti vine sa franezi puternic la maximum. Ai in cap eventualul comportament al unei masini normale in asemenea caz si, instinctual, franezi lent la inceput. Nu e bine. Te obisnuiesti apoi cu ideea si faci tot ce poti pentru ca graficele de la debriefing si datele telemetrice sa aiba macar aceeasi forma, daca nu aceeasi intensitate, cu cele ale pilotului profesiost luat ca model.

Incerci sa faci cateva tururi rapide, reusesti sa ii faci pe cei din fata ta sa vada steagul albastru (asta inseamna, in limbaj mai putin colocvial, "Vine unul din spate si tre' sa il lasi sa treaca!"), si ai impresia ca incepi sa cunosti din ce in ce mai mult masina. Apoi se intampla finalul: vezi steagul cu patratele si continui ultimul tur, la capatul caruia intri la boxe. Urmatorul pas in vizor: monopostul de Formula 1, despre care auzeam in jur ca e mult mai dificil de pilotat, pornit, de oprit si mai ales de abordat. Ok, asta inseamna deja challenge.

Ce urmeaza: debriefingul si prezentarea telemetriilor. Am mers mult mai bine decat in sesiunea asistata de adineauri, asta e prima concluzie. Dar nu avem nici in clin, nici in maneca, cu ceea ce a realizat Romain Grosjean, etalonul zilei. E dificil, e al dracului de greu, nu intelegi cum a putut reusi acele curbe de acceleratie, de viteza si acele varfuri de franare. Dar iti propui sa nici nu te gandesti prea mult la asta. pentru ca urmeaza doua dintre senzatiile zilei: panoul Batak si o tura cu un Megane Trophy pilotat de Nelson Piquet, colegul lui Fernando Alonso in acest sezon la ING Renault. Apoi, urmeaza Formula 1. Apoi, bipostul. Ni s-a spus ca in bipost vom sta in spatele pilotului si vom trai aproximativ aceleasi senzatii pe care le traieste Alonso in timpul unei curse adevarate. Nu au inversat ordinea bipost-pilotat monopost pentru ca ne-am fi luat un etalon prost pentru sanatatea noastra si a masinilor. Nice.