Motor / Transmisie
Noua generație CLS se prezintă în fața clienților cu un line-up de motorizări care încearcă să satisfacă toate gusturile și trendurile. Mercedes împacă atât clienții care vor să guste din industria de mâine (printr-o versiune pe benzină CLS 450 care oferă un sistem de propulsie micro-hibrid cu baterie de 48V), cât și pe cei care nu vor să se despartă de lumea încă actuală și preferă confortul psihologic al consumului oferit de motoarele diesel. Mai există și o versiune 53 AMG, dar despre asta într-un episod următor.
Știm că ar trebui să batem la ușa castelului diesel cu furci și topoare, cerându-i să se predea. Însă adevărul pur, sec, este că motorizările diesel pe care le oferă noul CLS sunt unele dintre cele mai reușite la nivel dinamic și senzorial dintre cele pe care le-am testat în cariera mea de jurnalist. CLS oferă un motor de 3.0 litri cu 6 cilindri care dezvoltă fie 286 CP (pe versiunea CLS 350d), fie 340 CP (pe versiunea CLS 400d), iar în acest test ne vom ocupa în detaliu de ultima variantă.
În varianta "mare", care oferă 340 de cai putere și nu mai puțin de 700 Nm, dieselul de pe CLS este o lume a contradicțiilor pozitive. Este un AMG sub camuflaj, pentru că performanțele de pe hârtie și senzațiile pe care ți le oferă atunci când apeși serios pedala de accelerație sunt fabuloase. Cu toate acestea, e un motor care pe de o parte nu se aude deloc acolo unde diesel-urile clasice "sforăie" mecanic, pe de altă parte nu vine cu niciun fel de vibrație care să trădeze faptul că sub capotă se află urmașul pe linie tehnică a legendarului Rudolf Diesel.
Cei de la Mercedes-Benz au ajuns la nivelul la care pasagerul de pe scaunul din dreapta ar jura că mașina asta e o "benzină". Indiciile sunt relevate târziu, undeva la peste 3500 de ture, unde dieselul începe să-și trădeze caracterul. În acel moment ai apelat însă deja la cei 700 Nm disponibili practic instantaneu, la 1200 rpm, iar senzațiile dinamice acoperă orice fel de altă senzație acustică.
Nu știm dacă motoarele diesel își trăiesc ultimii ani din viață, însă excepționalul motor al celor de la Mercedes-Benz - montat pe CLS și pe Clasa S facelift - va putea să fie prezentat oricând ca o operă de artă tehnică. Deocamdată, sub capotă.
Cuplul este transmis în principal spre roțile din spate printr-o cutie cu 9 trepte, însă orice pierdere a aderenței pe roțile frontale poate aranja transferul parțial spre puntea față, pentru restabilirea ordinii și stabilității pe asfalt. Apropo de cutie, aceasta răspunde rapid la apăsările pedalei în modul normal de rulare, dar are nevoie de câteva zecimi de secundă în plus pentru a-și calcula treapta optimă dacă bruschezi pedala de accelerație. Chiar și pe modul Sport. Cumva, senzația că transmisia e bună, dar perfectibilă.
Ca stil - nu doar exterior - tot prima generație CLS îmi pare cea mai reușită. Nici asta nu-i rea, în ciuda asemănării frontale cu A-Klasse. Oricum, cred că-i preferabil un CLS Diesel de 340 CP suficient echipat la 75.000 unui A-Klasse super-dotat de 116 cai la 60.000... :-) Nu pot digera însă-n continuare integrarea (imposibilă de altfel) în *peisajul* bordului a mega-display-ului ăla dreptunghiular. Nu-s fan diesel și nici pacheboturi - fie ele rafinate -, dar, dac-aș fi, aș alege CLS-ul vs. A7 ori Seria 6. P.S: De remarcat că exact modelul ăsta a consumat în testul de consum ADAC (botezat de nemți eco-test) exact cît Volvo XC40 de 190 CP - adică 6,8 litri motorină/100 km. ...O cifră incredibil de mică, fie și adoptînd un stil de conducere *normal* = legal (fiindcă asta-i de fapt esența *eco-testului*.)