Interior
Locul unde m-am îndrăgostit de acest Clasa C, dar și locul unde am descoperit un mic haos ergonomic. Atâtea sincope ergonomice, încât pe durata testului nu mi-am mai dorit să câștig la loterie, ci să-l întâlnesc pe cel responsabil cu designul interiorului și să-l privesc în ochi vreo câteva ore.
Trebuie să recunosc că, vizual, interiorul arată senzațional. Fie că-l privești în poze, fie că-l privești pe geamul lateral față, de pe bancheta spate sau chiar de pe locurile din față. Totul arată foarte foarte bine. Iar pe mine, detaliul gurilor de ventilație centrale, modul în care planșa de bord se mulează pe ele în partea superioră, îmi aduce aminte de W123. Cam de atât am avut nevoie să m îndrăgostesc de acest model. Este genul de detaliu care poate fi factorul decisiv în decizia de achiziție a unui automobil. Și totuși...
Avem o planșă de bord inspirată de cea a noii generații S Class. Aici mă refer, evident, la display-ul central de 11.9 inch căruia nu am ce să-i reproșez. Chiar dacă este amplasat sub linia mediană a planșei de bord, iar o bună parte a comenzilor sunt grupate în zona inferioară, totul se află în zona confortabilă de acțiune a mâinii drepte. Nu trebuie să te întinzi. Un minus pentru reglajul touch-slide al volumului, poziționat în partea dreaptă: este greu de dozat reglajul.
Tabloul de bord este reprezentat de clasica tabletă; în cazul modelului testat, una de 12.3 inch. Excelentă rezoluția, teme grafice pentru toate gusturile.
Poziția la volan este bună, iar scaunele oferă o susținere corect, dar într-un mod ciudat, ușor avansată. Planșa de bord este minusculă din punct de vedere al profunzimii/adâncimii, ceea ce conduce la o poziție la volan avansată. De aici senzația că ești în primul rând la IMAX și faci eforturi să ții pasul cu subtitrarea. Asta este senzația când verifici oglinzile retrovizoare laterale. Apoi mai este senzația ciudată că ești cu fruntea lipită de parbriz.
Head-up display-ul este fără reproș. Doar că proiecția de mari dimensiuni are nevoie de o suprafață generos decupată din planșa de bord, iar acest detaliu, asociat cu poziția avansată la volan, îți afișează în fața volanului un fel de caserolă care așteaptă a fi umplută cu diverse obiecte.
Cu volanele Mercedes-Benz care au comenzi tactile m-am obișnuit. În schimb noul, Clasa C vine cu un volan ceva mai mic. Dacă ții corect mâinile pe el, la ora 9 și 3, degetul mare (policele) intră des în contact cu butoanele... și se întâmplă lucruri. În cazul meu, în cazul efectuării unui viraj m-am trezit cu volumul la maxim. Mi-am mai închis și convorbirile telefonice de vreo două ori, tot accidental.
Tot un geniu în ale ergonomiei a decis să grupeze comenzile pentru geamuri și oglinzi pe zona care reprezintă mânerul portierei. Prin urmare, fiecare închidere de portieră a însemnat deschiderea a minim un geam lateral. O mică sincopă am regăsit și la deschiderea portierei, tot datorită poziției avansate. În 80% din cazuri, după ce am tras de mânerul de la interior, în clipa în care am împins cu mâna portiera am acționat butonul de blocare a ușilor.
Dar am descoperit și detalii pozitive din punct de vedere ergonomic. Spre exemplu, în clipa în care rabatezi spătarul banchetei spate, scaunele față se mișcă automat pentru a permite plierea completă. Nu trebuie să mai faci ture în jurul mașinii pentru a muta poziția scaunelor.
Și o mențiune pentru scaunele față, care le-am găsit extrem de frumoase. Iar ca o impresie generală, Mercedes-Benz a crescut gradul de atenție acordat calității materialelor și finisării, versiunea testată oferind nivelul de calitate pe care-l așteptam de la un model al mărcii.
Cred că s-a strecurat o greșeală în datele tehnice: garda la sol nu are cum sa fie 97 mm.